Mii de tone de petrol si substante toxice se revarsa zilnic, de mai bine de o luna, in apele Golfului Mexic, distrugand ecosistemul marin si afectand zonele de coasta ale Louisianei. Uriasa hemoragie petrolifera, cauzata de explozia platformei Deepwater Horizon operata de British Petroleum, a
scos la iveala nenumarate nereguli privind siguranta exploatarii, slabiciunile sistemului guvernamental de supraveghere si lipsa unui plan coerent de inlocuire a combustibililor fosili cu energia verde.
Text de Livia Cimpoeru
“Acest incident n-ar fi trebuit sa se intample niciodata, pentru ca teoretic ar fi trebuit sa existe masuri de siguranta care sa-l impiedice”, declara Ken Salazar, seful Departamentului american pentru resurse naturale si patrimoniu, la o luna dupa explozia platformei. In saptamanile care au urmat, autoritatile americane aveau sa consemneze cu surpriza avalansa de nereguli de securitate, eforturile neputincioase de a stopa deversarea si declaratiile contradictorii ale oficialilor de la British Petroleum, companie despre care Ken Salazar comenta ca se afla intr-o „criza existentiala”.
Cu ocazia audierilor din fata Congresului american, pe 12 mai, cand oficialii de la BP, Halliburton si Transocean dadeau vina unii pe altii si refuzau sa-si asume vreo responsabilitate, o tara intreaga afla cu stupoare ca nimeni nu este de fapt vinovat de cea mai grava catastrofa ecologica din istoria Statelor Unite.
Lantul slabiciunilor
La finele lunii trecute, doi membri ai Camerei Reprezentantilor, Henry Waxman si Bart Stupak, inflamau din nou opinia publica dezvaluind ca angajatii companiei BP au ignorat trei semnale care sugerau iminenta unui pericol cu o ora inaintea exploziei pe platforma. Informatiile proveneau din raportul unei anchete interne a British Petroleum asupra accidentului din 20 aprilie, soldat cu moartea a 11 persoane. Primul avertisment a intervenit „cu 51 de minute inaintea exploziei”. Alarma s-a declansat deoarece „cantitatea de lichide extrasa din puturi era mai mare decat cea pompata din acestea”. Dupa zece minute s-a declansat o alta alarma. In pofida faptului ca au fost inchise pentru efectuarea unui test, puturile au continuat sa prezinte scurgeri, iar presiunea din conducta de foraj a crescut in mod neasteptat. Ultimul avertisment a avut loc cu 18 minute inaintea producerii accidentului, cand s-a observat „o presiune anormala”, care a determinat inchiderea pompei. Pe teren, compania petroliera a inceput sa injecteze ciment in puturile de petrol, la o adancime de 1.500 de metri. Dupa saptamani de incercari esuate, compania a fost nevoita sa admita ca are sanse limitate sa opreasca deversarea.
Marea mobilizare
Insusi presedintele Barack Obama a efectuat doua vizite in Louisiana pentru a evalua operatiunile de lupta impotriva mareei negre. Casa Alba, dur criticata din cauza neputintei de a prelua controlul asupra scurgerii de titei, a anuntat ca a „mobilizat una dintre cele mai importante forte de reactie la o situatie de catastrofa din istorie”. Peste 1.200 de nave si 22.000 de persoane, intre care numerosi oameni de stiinta din sectorul public si cel privat, au fost mobilizate 24 de ore din 24 pentru atenuarea consecintelor poluarii.
Cea mai mare catastrofa din istoria SUA
Reprezentanta Casei Albe pentru probleme de mediu, Carol Browner, a confirmat ca, „fara indoiala”, aceasta este cea mai mare catastrofa ecologica din istoria Statelor Unite. Cea mai devastatoare maree neagra din SUA fusese inregistrata in 1989, cand petrolierul Exxon Valdez s-a lovit de un recif din golful Prince William (Alaska), deversand 38.800 de tone de petrol.
Ecosistemul fragil al mlastinilor din Louisiana (sud) este un loc de reproducere pentru pesti, crabi si creveti, care aduce industriei piscicole si turismului local 2,4 miliarde de dolari anual. In Biloxi, oras de coasta din statul vecin, Mississippi, pretul crevetilor a crescut cu zece procente de la inceputul crizei. Pe 26 mai, autoritatile au extins la 22% proportia apelor teritoriale din Golful Mexic interzise pescuitului.
