Ghețarii din munții Qilian din China dispar într-un ritm șocant, întrucât încălzirea globală aduce schimbări imprevizibile și crește perspectiva unei crize caracterizată de lipsa de apă pe termen lung, spun oamenii de știință, citataţi de Reuters.
Cel mai mare ghețar din lanțul montan de 800 km situat pe marginea aridă de nord-est a platoului tibetan s-a retras cu aproximativ 450 de metri începând cu anii 1950, când cercetătorii au înființat prima stație de monitorizare a Chinei pentru a-l studia.
Ghețarul de 20 de kilometri pătrați, cunoscut sub numele de Laohugou nr. 12, este străbătut de râuri de apă pe suprafața sa stâncoasă, cu nisip. A scăzut cu aproximativ 7% de când au început măsurătorile, topirea accelerându-se în ultimii ani, spun oamenii de știință.
La fel de alarmantă este pierderea grosimii. Aproximativ 13 metri de gheață dispar odată cu creșterea temperaturilor, a declarat Qin Xiang, directorul stației de monitorizare.
„Viteza cu care acest ghețar micșorat este într-adevăr șocantă”, a declarat Qin pentru Reuters într-o vizită recentă la stația de monitorizare, unde el și o mică echipă de cercetători urmăresc schimbările.
Platoul tibetan este cunoscut sub numele de al treilea pol al globului pământesc, cea mai mare concentrație de ghețari și zăpadă aflate în afara zonelor polare, în lanțurile muntoase care înconjoară platoul Tibetan. Podișul (ce reprezintă, de fapt, fundul mării Thetis, secată în urmă cu 100 de milioane de ani) se caracterizează prin altitudine mare și clima friguroasă. Având o înălțime medie de peste 4.000 m, podișul este străbătut de câteva lanțuri muntoase, precum Transhimalaya și Nyenchenthangla – cu altitudini de peste 6.000 m – și înconjurat de munți înalți.
Dar, din anii 1950, temperaturile medii din zonă au crescut cu aproximativ 1,5 grade Celsius, a spus Qin, și fără niciun semn al încetării încălzirii, perspectivele sunt sumbre pentru cei 2.684 de ghețari din gama Qilian.
Dincolo de munți, retragerea ghețarilor a fost cu 50% mai rapidă în 1990-2010 decât în perioada 1956-1990, arată datele Academiei de Științe din China.
Încălzirea globală duce, de asemenea, la schimbări ale vremii care au adus alte condiții imprevizibile.
Zăpada și ploaia au fost uneori mult mai puţine în cantitate decât în mod normal, așa că, deși topirea ghețarilor a adus mai multe scurgeri, fermierii din aval se pot confrunta încă cu lipsuri de apă pentru culturile şi animalele lor.
Schimbările din Qilian reflectă tendințele de topire în alte părți ale platoului tibetan, sursa fluviului Yangtze și a altor mari râuri asiatice, spun oamenii de știință.
Citeşte şi:
Cei 5.000 de ghețari din vestul SUA vor dispărea în maxim 50 de ani
Gheţarii elveţieni continuă să se topească într-un ritm alarmant – studiu
