Valea Dâmboviței din situl Natura 2000 Munții făgăraș a fost dezgolită de 1.700 de hectare de pădure, mare parte din copaci fiind tăiați ilegal. După ani de zile în care proprietarii s-au eschivat de la reîmpădurire și au scăpat și de orice pedeapsă, Fundația Conservation Carpathia a început să reîmpădurească zonele defrișate. Fundația a cumpărat 400 de hectare de teren defrișat din zonă pe care a început plantările.
Programul de replantări face parte dintr-un proiect Life+ prin care Fundația Conservation Carpathia și-a propus să reconstruiască ecosistemul inițial din zonă. S-a început cu achiziționarea a 400 de hectare de terenuri de pe care pădurea a fost tăiată în trecut, măcar parțial tăiată ilegal. După achiziționare, s-a făcut un studiu legat de starea vegetației existente și s-au amplasat sute de piețe de probă de câte 400 mp în care s-au numărat toți puieții forestieri existenți. S-a constatat că puieții forestieri apăruți natural reprezintă între 15 și 40% din suprafață. Concluzia a fost că e nevoie de plantări pe 240 din cele 400 de hectare, spune Mihai Zota, director în cadrul Fundației Conservation Carpathia, specialist silvic.
Fundația a realizat, apoi, un istoric al pădurilor din zonă, comparându-se primele planuri silvice din 1948 cu cele din 1990-1996. Înainte de 1900 în zonă existau păduri de fag și amestec de brad, paltin, molid, dar în perioada comunistă a avut loc un proces de “înrășinare”, adică s-a plantat doar molid, după moda venită din Europa de Vest, unde se considera că molidul este mai crește mai repede, este mai valoros economic. Moda s-a dovedit o greșeală, Germania fiind una din țările care au renunțat de peste 40 de ani la plantările exclusive de molid care au avut mari probleme – doborâturi mari de vânt, atacuri de insecte – ceea ce dovedește că natura găsește mereu un mecanism de autoreglare. Decizia fundației a fost de a planta fag în proporție de 60-70% și alte specii în proporție de până la 30% pentru a reconstrui compoziția naturală a pădurilor de pe Valea Dâmboviței.
Până acum, fundația a plantat deja 80 de hectare de pădure, care înseamnă 320.000 de puieți. “E un început. În perioada 2011 – ianuarie 2015 noi am fost custozi pe o bucățică din situl Natura 2000 Munții Făgăraș. În această calitate ne-am luptat cu stoparea tăierilor ilegale ani de zile. Am făcut analize și în baza imaginilor satelitare recente am observat că în zona Văii Dâmboviței sunt în jur de 1.700 ha dezgolite, terenuri pe care au avut loc tăieri din care apreciez că cel puțin 70% au fost tăieri ilegale. Din cele 1.700 ha, pe foarte puține suprafețe s-au executat lucrări de împăduriri de către foștii proprietari, sub 10%. Deci cele 400 de hectare cumpărate de noi reprezintă o părticică. Pe restul de 1.200 ha, trebuie efectuate în continuare lucrări de reconstrucție”, spune Mihai Zota.
Ceea ce poate nu știm cu toții, dar sigur o simțim, este că pădurea nu înseamnă numai lemn. Peste 70% din funcțiile pădurii sunt funcții de protecție: a solului, protecție climatică, protecția apelor, oxigenul etc. Acestea sunt funcțiile principale ale pădurii. Și nu producția de lemn care e doar 30%. Vorbim nu doar de valoarea financiară, dar și de valoarea globală pentru noi. În momentul în care pădurile se reduc se reduc și funcțiile de protecție, se pierde constanța și calitatea surselor de apă, oxigenul, solul, stocarea de carbon etc. Pădurea trebuie privită nu ca o sursă de lemne, ci ca o sursă de mediu.
Proprietarii au, teoretic, obligația de a împăduri suprafețele tăiate, dar, din păcate, în zonă nu s-a întâmplat acest lucru, spune Mihai Zota. “E un istoric interesant al modului în care unii au transferat numai dreptul de a tăia pădurile către firme de exploatare care le-au și tăiat. În multe cazuri au rămas proprietari cei care au fost proprietari inițiali în acte, dar care nu și-au tăiat pădurile, e o complicație destul de mare. În orice caz, nu s-a ajuns ca inspectoratul de control silvic să identifice și să someze proprietarii care și-au tăiat pădurile să le replanteze. Normal există o procedură legală care spune că în termen de maxim doi ani după tăiere, pădurea trebuie replantată. Dacă proprietarii nu plantează, atunci în ultimă instanță Romsilva trebuie să execute lucrări de împădurire și banii trebuie recuperați de la proprietari. Nu știu dacă procedura s-a respectat vreodată, aici în zonă clar nu”, explică specialistul.
Tăierile ilegale din Valea Dâmboviței s-au oprit, nu mai sunt o problemă semnificativă în zonă. Firmele care acționau aici s-au mutat în altă parte, deci vestea e doar pe jumătate bună. Versanții au rămas dezgoliți și dosarele penale fără final. “Au fost și cazuri de condamnați, la noi în zonă au fost două persoane care au tăiat direct din proprietățile noastre și care au ajuns să fie condamnate. În general, parcursul acestor dosare este extrem de complex și de lung, de la momentul în care se constată tăierea și până se ajunge la o soluție”, spune Mihai Zota.
În perioada în care s-au desfășurat tăierile ilegale pe Valea Dâmboviței, în amonte de Rucăr, nu s-ar fi putut tăia aproape 1.700 ha fără ca organele de control silvic și poliția să nu vadă și să nu contribuie. Au fost destul de multe cazuri trimise de ei în justiție, dar pădurile s-au tăiat. S-au făcut constatări și dosare, dar nu au reușit ca toate aceste acțiuni să se finalizeze cu stoparea tăierilor. Probabil că o parte din aceste tăieri au în spate câte un dosar, dar trist e că pădurea tot e tăiată. Lucrurile s-au mai schimbat, chiar și apariția acestor softuri de urmărire precum Radarul Pădurilor s-a făcut la presiunea opiniei publice care s-a săturat să audă și să vadă la tv cazuri de tăieri din păduri. Eu am observat asta în zona unde acționăm ca organizație de mediu: atenția publică care s-a îndreptat de 2-3-4 ani către păduri a avut un efect și la nivelul autorităților. Nu cred că se mai întâmplă acum ce se întâmpla acum 5-6-7 ani”, adaugă Mihai Zota.
În România sunt cinci categorii de arii protejate în sistemul național: parc național, parc natural, rezervație naturală, rezervație științifică și monument al naturii. Parcurile naționale și naturale au zonare internă, au zone de protecție unde tăierile nu sunt permise și au și zone tampon în interior unde activitățile sunt permise la un nivel mai scăzut pentru a nu fi distructive. Rezervațiile naturale sunt de mai multe feluri – în cele care sunt constituite în pădure nu se permite exploatarea de lemn. Pe lângă categoriile naționale, există și arii protejate de interes comunitar în care se protejează speciile și habitatele importante pentru Europa. În România suprafața siturilor Natura 2000 depășește 23% din suprafața țării. Peste 2 milioane de hectare de pădure sunt cuprinse în Natura 2000. Condiția de bază a acestor arii protejate este ca managementul tradițional care s-a efectuat în aceste arii să continue doar cu condiția foarte importantă să nu ducă la degradarea habitatelor.
Puteți citi și:
Cel mai mare protest față de tăierile abuzive de copaci, sâmbătă în toată țara
Codul Silvic a fost adoptat după șapte ani și aduce limite pentru exploatările de lemn
Un dosar penal în primele trei luni de funcționare a Radarului Pădurii
