În România, un impact mare asupra biodiversității îl au chiar fermierii, care folosesc cele mai mari cantități de substanțe chimice pe terenurile agricole, spune Florin Stoican, de la Parcul Național Buila-Vânturariţa.
În cadrul dezbaterii „Agricultura inteligentă pentru schimbările climatice”, organizată de Ashoka România și Green Report, Florin Stoican a vorbit despre lecțiile pe care le-a învățat în timp ce a încercat să facă comunitățile din zona Parcului Național Buila-Vânturariţa să înțeleagă că protejarea naturii merge mână în mână cu dezvoltarea economică locală.
„Noi am mers mult pe dezvoltarea ecoturismului, care înseamnă impact pe orizontală în toate regiunile. De exemplu, crearea de pensiuni înseamnă acces la piața de produse locale care sunt puse pe masa vizitatorilor zonei. Creșterea numărului de vizitatori în zonă înseamnă cumpărături mai multe din zonă”, a spus acesta.
Stoican a menționat dificultățile cu care se confruntă în zonă, pentru că încearcă să împletească dezvoltarea și conservarea în acest proiect.
„Avem opreliști din cauza autorităților și a lipsei de politici. Avem o capacitate distructivă de a dezvolta. Încă avem practici tradiționale de pe vremea năvălirii tătarilor, că incendiem, intrăm cu drujba în pajiști ca să le curățăm, să aibă loc mai multe oi, deși productivitatea e foarte mică. Încercăm să îi convingem pe oameni că și conservarea poate aduce avantaje.”
Acesta a subliniat că România este țara din Uniunea Europeană care cere an de an derogări pentru utilizare de substanțe interzise în cantități industriale, uneori total nejustificat.
„Noi suntem preocupați de ce se întâmplă în agricultură la scară mare. Agricultura intensivă, în special, jumătate din terenurile din România sunt gestionate de un mic număr de deținători de terenuri și fermieri – aici avem o mare problemă, pentru că aici se utilizează cele mai multe substanțe chimice, aici e impactul cel mai mare asupra biodiversității”, a atras atenția Stoican.
Acesta a menționat că o măsură ar putea fi crearea de perdele forestiere între câmpurile agricole, care ar avea mai multe beneficii: cresc suprafața fondului forestier, sechestrează carbonul din aer, emit oxigen, răspund provocării schimbărilor climatice și cresc bio-diversitatea.
„Pe de altă parte, aceste perdele pot duce la scăderea cantității de chimicale folosite în agricultură, pot duce la creșterea productivității prin aport suplimentar de umiditate”, a mai adăugat el.
