Pentru un om cu handicap locomotor deplasarea într-un oraș din România, oricare, este la limita imposibilului, fapt care pe mulți îi descurajează și îi obligă să accepte izolarea și faptul că depind de cineva chiar și pentru a ieși până în fața blocului. Din păcate, cei care trebuie să le asigure condiții de deplasare și un grad crescut de accesabilitate la servicii continuă să-i ignore. Aproximativ 200 de persoane au participat, sâmbătă, 4 iulie, la cea de-a doua ediție a marșului „Oraș ‘accesibil’ pentru oameni” organizat de mai multe organizații, printre care ActiveWatch și Optar.
Cel mai recent exemplu de indiferență la existența acestor oameni este pasajul de la Piața Presei Libere. Acesta este lipsit de orice mijloace ajutătoare care ar putea asigura persoanele cu dizabilități cu cărucioare să-l traverseze. „Am vorbit cu reprezentanții constructorului și aceștia ne-au spus că planurile venite de la primărie nu prevedeau nici lifturi, nici rampe”, a declarat Mircea Toma, președintele ActiveWatch, unul dintre organizatorii marșului desfășurat sub sloganul „Fără bordUră”.
Angela Filote, șeful reprezentanței Comisiei Europene în România, unul dintre susținătorii importanți ai acestui marș, nu s-a ferit să se declare discriminată. „Sunt obligată să merg pe stradă deoarece trotuarele sunt ocupate de mașini”, a spus aceasta. Angela Filote s-a alăturat acestei cauze și anul trecut, iar acum nu a putut să constate decât că nu s-a schimbat mai nimic. „Din ceea ce am aflat de la participanți este că nu s-a realizat mare lucru. Din păcate există legi care nu sunt încă respectate. De exemplu, se fac în continuare construcții care nu sunt accesibile persoanelor în scaun cu rotile. Este importatnt ca pe viitor să se evite astfel de situații, iar glasul celor care participă la astfel de manifestații să fie auzit”, a adăugat șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România.
Daniel Toboși are 33 de ani și este grafician și fotograf, iar de doi ani este în scaunul cu rotile din cauza unui accident. A venit tocmai din Pitești pentru a susține cauza celor ca și el. „Municipalitatea din Pitești nu face absolut nimic pentru accesul persoanelor cu dizabilități în oraș și nu există organizații care să militeze pentru treaba asta. Eu cel puțin nu am găsit niciuna”, a spus Daniel. De altfel, acesta a adăugat că Piteștiul este un oraș cu o slabă reprezentare a ONG-urilor și a implicării civice. Daniel consideră că cei care pot rezolva situația sunt autoritățile locale care trebuie să se implice mai mult în adaptatea orașului atât pentru persoanele cu dizabilități, cât și pentru pentru bicicliști. „Dacă orașele ar fi un pic mai adaptate, România ar putea fi un loc în care s-ar putea trăi și din postura unei persoane cu dizabilități”, susține Daniel.
Din cauza distrofiei musculare, Elena Năstase este obligată din când în când să folosească căruciorul cu rotile pentru a se deplasa pe distanțe mai mari, așa cum a fost cazul marșului de sâmbătă, care a avut plecarea din Piața Victoriei, iar după aproximativ o oră s-a oprit lângă fântâna de la Piața Universității. „Este prima dată câd vin și o fac datorită prietenei mele Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România. Sunt impresionată de ceea ce se întâmplă, dar în același timp sunt dezamăgită că, în ciuda faptului că s-au împărțit foarte multe pliante prin parcuri, m-aș fi așteptat ca lumea să reacționeze în număr mai mare. Noi vrem să schimbăm lucrurile, iar situația începe să se miște în ceea ce privește legea persoanelor cu dizabilități, dar aici e vorba de accesibilitate și nu numai pentru noi persoanele cu dizabilități”, spune Elena Năstase.
Deși se confruntă cu această boală de mai bine de 25 de ani, Elena Năstase nu a renunțat la optimism și a încercat să nu mobilizeze pe cineva permanent lângă ea. Viața a decurs oarecum normal. S-a căsătorit, însă niciodată nu a lucrat. În afară de sprijinul care trebuie să vină din partea autorităților locale, Elena consideră că sprijinul societății este la fel de important. „Constat uneori că dizabilitatea este la ceilalți, în imposibilitatea lor de a accepta că existăm și așa”, a mai spus ea.
Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România, spune că problemele care îi obligă să protesteze astfel sunt undele de care se lovesc zilnic, iar primăriile nu înțeleg că trebuie rezolvate urgent. Mașinile parcate pe trotuar sunt un element comun în București, iar pietonii sunt nevoiți să utilizeze carosabilul. Persoanele vârstnice, persoanele cu deficiențe de vedere sau copiii sunt puși în pericol de gropile și cablurile de pe trotuare. „Trecerile de pietoni blocate de mașini parcate pun în dificultate părinții cu cărucioare și fac imposibilă deplasarea persoanelor în scaun rulant. Semafoare sincronizate pentru a fluidiza traficul auto, fără niciun pic de considerație pentru pietonii care sunt nevoiți să traverseze strada în fugă sau care așteaptă în ploaie, vânt sau arșiță, acumulările de apă din intersecții care fac traversările pietonale aproape imposibile, stațiile RATB pline de mașini parcate, care fac imposibilă oprirea la bordură a autobuzelor, sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă zilnic persoanele cu dizabilități, care refuză izolarea și luptă să trăiască normal”, a spus Daniela Tontsch.
Marșul, care a pornit din Piața Victoriei și s-a încheiat în Piața Universității, a strâns aproape 200 de persoane, printre care persoane aflate în scaun cu rotile, părinți cu copii în cărucior, bicicliști și pietoni. Președintele ActiveWatch, Mircea Toma, a declarat la final că atâta vreme cât societatea civilă nu va pune presiune pe autorități sunt slabe șanse să se schimbe ceva. „Faptul că bucureștenilor nu le prea pasă încă de spațiul public are efecte și asupra administrației locale. Cât timp noi ne vom ploconi automobilului, automobilul va rămân zeitatea și pentru primărie și vom vedea mai mult autostrăzi urbane decât locuri pentru oameni”, a spus Toma.
Printre problemele semnalate de inițiatorii marșului, se numără: mașinile parcate pe trotuar, persoanele cu dizabilități nu pot accesa independent spațiul public, persoanele vârstnice, persoanele cu deficiențe de vedere sau copiii care deprind mersul pe jos sunt puși în pericol de gropile, cablurile și mobilierul urban ce populează abuziv trotuarele, trecerile de pietoni blocate de mașini parcate, acumulările de apă din intersecții care fac traversările pietonale aproape imposibile, stațiile RATB pline de mașini parcate care fac imposibilă oprirea la bordură a autobuzelor etc.
Inițiatorii marșului sunt: ActiveWatch, Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România, Asociația Heart to Heart și Asociația Totul pentru Tine.
Printre susținătorii acțiunii se numără Ordinul Arhitecților din România Filiala București, Asociația pentru Tranziție Urbană, Funky Citizens, Centru de Resurse pentru participare publică — CeRe, Fundația Estuar, Asociația Peisagiștilor din România — filiala București, Asociația Komunitas, Asociația Front, Asociația Mai mult Verde, Asociația Pro Patrimonio, Asociația Miliția Spirituală, Asociația ArhiTerra, Asociația Unu și Unu, Asociația Tande, Inițiativa Prelungirea Ghencea.
Citește și:
Pietonii își cer orașul înapoi la marșul „Oraș pentru oameni!” de sâmbătă, 4 iulie
