Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că, la nivel mondial, aproximativ 14% din produsele alimentare se pierd în procesul dintre post-recoltare și vânzare, inclusiv prin activitățile de la fermă, depozitare și transport.
Cu toate acestea, pierderile alimentare variază considerabil de la o regiune la alta în cadrul acelorași grupuri de mărfuri și a etapelor lanțului de aprovizionare.
Esimarea se găseşte în raportul FAO intitulat „Situația în Alimentație și Agricultură în 2019„, care subliniază necesitatea și oferă o metodologie nouă, pentru a măsura cu atenție pierderile la fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și pentru a identifica măsurile cele mai eficiente de reducere a acestora.
De asemenea, în raport se subliniază importanța reducerii risipei alimentare, care are loc la nivel de vânzare și consum și este legată de termenul de valabilitate limitat și de comportamentul consumatorilor, cum ar fi cererea de produse alimentare ce respectă standardele estetice precum și stimulente limitate pentru a evita risipa alimentară.
„În timp ce ne străduim să facem progrese în ceea ce privește reducerea pierderilor și a risipei de alimente, nu putem fi cu adevărat eficienți decât dacă eforturile noastre sunt bine documentate printr-o înțelegere solidă a problemei”, a declarat directorul general al FAO, Qu Dongyu, în prefața raportului.
El se întreabă: „cum putem permite ca alimentele să fie aruncate atunci când peste 820 de milioane de oameni din lume continuă să sufere de foame în fiecare zi”.
Identificarea punctelor critice unde au loc pierderi alimentare pentru a răspunde cu acțiuni coordonate
Datele prezentate în raport oferă informații cuprinzătoare referitor la volumul pierderilor și a risipei, etapelor lanțului de aprovizionare și a regiunilor, sugerând existența unui potențial considerabil de reducere acolo unde volumele sunt mai mari.
Volumul pierderilor și a risipei este, în general, mai mare la fructe și legume decât la cereale și boboase de-a lungul tuturor etapelor lanțului de aprovizionare cu alimente, cu excepția pierderilor de la fermă și a celor din timpul transportului în Asia de Est și de Sud-Est.
În țările cu venituri mai mici, cea mai mare parte a pierderilor de fructe și legume proaspete este atribuită infrastructurii slabe. De fapt, multe țări cu venituri mici pierd cantități semnificative de alimente în timpul depozitării, adesea din cauza facilităților de depozitare deficitare, inclusiv depozite frigorifice.
În ciuda faptului că, în majoritatea țărilor cu venituri mari, sunt disponibile instalații de depozitare adecvate, inclusiv depozite frigorifice, pe întregul lanț de aprovizionare, pierderi apar totuși în timpul depozitării, în general din cauza unei defecțiuni tehnice, a unei gestionări deficitare a temperaturii, umidității sau supraîncărcării.
Raportul îndeamnă statele să-și intensifice eforturile pentru a aborda cauzele principale ale pierderii și risipei alimentare la toate etapele și oferă îndrumări privind politicile și intervențiile pentru reducerea pierderilor și a risipei alimentare.
Reducerea pierderilor alimentare și a risipei implică, în general, costuri, iar fermierii, furnizorii și consumatorii vor lua măsurile necesare numai dacă costurile lor sunt depășite de beneficii. Astfel, modificarea stimulentelor pentru diverși actori din lanțul de aprovizionare va implica identificarea opțiunilor care, fie crește beneficiile nete, fie furnizează informații mai bune cu privire la beneficiile nete existente, se constată în raport.
Cu toate acestea, raportul subliniază că măsurile care vizează reducerea pierderii și risipei de alimente ar trebui să fie coerente și să implice monitorizarea și evaluarea eficientă a intervențiilor pentru a asigura responsabilitatea acțiunilor și a eforturilor existente.
