„Facem bine” este un proiect prin care trei fete încearcă să le dea oamenilor idei despre cum pot îmbunătăți lumea în care trăiesc. De la mesaje precum economisirea resurselor (apă, energie electrică, alimente), până la reducerea cantităților de plastic folosite, fetele creează postări care devin virale.
Într-o garsonieră din București, la un pahar de vin, Greta Goran și Claudia Vulpe căutau într-o seară un mod concret prin care să înceapă să schimbe lumea cu răbdare și cu pași mici. S-au gândit să facă mesaje scurte și la obiect, prin care să le dea altora idei cu ce ar putea și ei să contribuie pentru o lume mai bună. Din Amsterdam, Raluca Matei s-a alăturat proiectului pentru grafică și pentru feedback-uri obiective la propunerile fetelor.
3.700 de persoane urmăresc pagina de Facebook, lansată la jumătatea lunii februarie, iar pagina de Instagram are 714 followers. Mesajul „Hai să nu mai cumpărăm mâncare în exces” a fost distribuit de 217 ori și „Hai să nu mai aruncăm medicamentele la gunoi”, de 866 ori, iar 312 persoane au fost de acord cu îndemnul „Hai să nu mai aruncăm uleiul uzat la chiuvetă”.
Mai jos, un interviu realizat la distanță cu fetele din spatele proiectului:
Înțeleg că plănuiți să schimbați lumea. Aveți un plan? Care-s pașii ăia mici pe care vi i-ați propus să îi parcurgeți? Aveți anumite direcții spre care vă îndreptați atenția?
Greta: Avem un plan, dar nu putem vorbi prea mult despre el. Pașii mici cu care am început deja sunt mesajele pe care le transmitem pe Facebook, Instagram, Snpachat. Direcții – tot ce înseamnă CSR și făcut bine. Și plastic, și mâncare, și aer, și apă, și, și, și, și.
Claudia: Când ne-am hotărât să începem să facem bine, am pornit de la ideea că schimbările mari, cu rezultate concrete, nu se mai pot face cu metafore. Și cred că asta e ce aș mai adăuga pe lângă și, și, și spuse de Gret mai sus. Că ne dorim să facem bine cu adevărat și știm că pentru a afirma că am reușit ce ne-am propus, avem nevoie de rezultate care să poată fi măsurate; de mesaje directe, pe înțelesul tuturor, nu doar pentru noi, cei din bulă; de probleme pe care încercăm să le rezolvăm prezentate exact așa cum sunt ele: triste, dureroase, fără floricele pe câmpii și alte fundițe, pentru că partea frumoasă a lor nu există.
Raluca: Mi se pare că totul s-a întâmplat natural până acum și planul nostru se construiește mai mult sau mai puțin singur. Nu e greu să vedem unde e nevoie de schimbare, trebuie doar să fim puțin atenți în jur. Cred că noi asta încercăm să facem. Să ne convingem întâi pe noi că se poate și, ușor, ușor, să lărgim bula.
De unde a pornit concret ideea de a crea pagina „Facem bine”? Din ce nevoi?
Greta: Pentru că suntem raci tembeli amândouă (n.r. Greta și Claudia). Și ne vedeam noi la vin și nu mai suportam ideea că există atât de multă putere în lume de a face bine și prea puțini o folosesc. Din nevoia de a ne culca seara fericite (mă rog, mai mult dimineața, că ajungem acasă, după job, și facem nopți albe meșterind la „Facem Bine”). Fericite că am făcut măcar unui om bine. Dar bine pe bune, nu că i-am spus „zâmbește, viața e frumoasă, ai încredere în tine, vei reuși, fii zen, bea coada șoricelului!”.
Claudia: Se spune că femeile când se întâlnesc vorbesc despre ojă, coafuri, bârfe etc. […] De fiecare dată când ne întâlnim, noi vorbim despre viață, despre probleme și societate, despre cât de multe s-ar putea schimba dacă toți oamenii ar alege să fie naturali și sinceri, dacă ar înțelege că e ok să îți arăți vulnerabilitățile și că, indiferent de probleme, cel mai important e să rămâi uman. Și să le zici mereu și celorlalți să facă asta. Deci cred că „Facem Bine” a pornit și din dorința noastră de a arăta oamenilor că se poate și altfel. Iar dacă am reușit cu unii dintre ei până acum, sigur putem noi să schimbăm lumea.
Raluca: Ei bine, eu sunt balanță. Mi-a plăcut de la început ideea „racilor” și am aderat imediat la ea. Ele au vrut pe cineva sa le facă un logo și s-au ales cu „vocea rațiunii” care le modifică prezentările, le pune întrebări enervante și le da idei și păreri nesolicitate.
Ce reacții au oamenii la postările voastre? Ați primit feedback cum că cititorii voștri au început să schimbe concret ceva?
Greta: Suntem șocate și fericite. Ne așteptam să ne dea like mama și încă 3 prieteni, dar oamenii sunt fantastici și ne confirmă că, într-adevăr, putem schimba ceva. Noi, oamenii ăștia simpli, săraci, obosiți și tolomaci mai ales, suficient de nebuni să creadă că, dacă ne strângem împreună, azi ridicăm o hârtie și o ducem la coș. Mâine ne vede cineva și face și el. Oameni pentru oameni. Și le mulțumim tare când cred ei în noi, atunci când mai picăm și noi.
Claudia: Sunt mulți care ne scriu că ei au început deja să schimbe niște lucruri, dar sunt mulți și cei dornici să înceapă, care ne mulțumesc că găsesc la noi pe pagină pașii ăștia mici de făcut bine. Cel mai drăguț mi se pare că oamenii vin cu informații noi, cu părerile și cunoștințele lor și completează foarte bine ceea ce noi comunicăm, pentru că nu le știm nici noi pe toate. Și până la urmă despre asta e vorba: hai să facem împreună câte un bine mic, pentru un bine mare.
Raluca: Da, e neașteptat de încurajator feedback-ul oamenilor. Eu m-am tot lăudat cu proiectul Facem Bine pe la prieteni și am avut minunata surpriză să aflu că deja știau de pagină și erau din #AIABUNI.
Pare că una dintre pasiunile voastre e protejarea mediului. Când și de unde a pornit asta, pentru fiecare dintre voi? Care credeți că sunt cele mai importante schimbări pe care un om le poate face în viața lui ca să aibă un impact mai mic asupra mediului? De unde vă luați informațiile și inspirația legate de postările despre protejarea mediului?
Greta: Nu știu de unde a pornit. Poate pentru că sunt copil crescut de bunici la țară și dormeam cu iezii în pat și cu rățuștele. Schimbări mici și sigure. Chiar asta e sloganul nostru, pe care n-am apucat încă să-l facem public: binele e complicat, dar noi îl facem simplu. Informațiile încercăm să le luăm din statistici sigure și coerente, nu de pe „interneți”.
Claudia: La mine cred că a pornit când m-am mutat de acasă, din imperiul mamei, și am putut să îmi analizez și să îmi schimb, ușor, ușor obiceiurile. Am început cu uleiul și am continuat cu altele mici pe măsură ce mă documentam. Bine, nu vă imaginați că îmi ies și mie toate, dar fac tot posibilul să țin cont de ele. Cred că putem fi mai atenți și să stingem un bec dacă nu îl folosim, să nu mai lăsăm apa să curgă atunci când ne spălăm pe dinți, să nu mai aruncăm medicamentele, să strângem după câine, să nu mai aruncăm diverse pe stradă și să nu mai consumăm plastice atunci când nu e cazul. Trebuie doar să credem că toate aceste schimbări mici ajută și să înțelegem că noi, oamenii, nu suntem chiar centrul universului și că trebuie să fim responsabili.
Raluca: Când eram mică, eu visam să am puterea de a da câte o palmă sănătoasă fiecărui om care aruncă gunoaie pe jos. Din fericire, până acum am înțeles că asta nu e cea mai bună abordare. Trebuie să recunosc că e mai ușor să fii responsabil dacă te ajuta și contextul. De exemplu, în Olanda se reciclează masiv și, la un moment dat, chiar îți intra în reflex.
Ce fel de obiceiuri eco-friendly aveți?
Greta: Eu n-am mai nimic în priză acasă, în afară de laptop și încărcător de telefon. Becuri eco. N-am nici frigider, deci nu fac nici risipă de mâncare, nici de energie. La televizor mă uit doar la fotbal. Nu mai bem cu paiul, reciclăm și încercăm să folosim cât mai puțin plastic.
Claudia: Toate cele pe care le-am scris mai sus sau cel puțin ele îmi vin acum în minte. Oricum, de când ne-am apucat de făcut bine, bem doar vin, n-avem timp să mâncăm, stăm și pe întuneric și folosim doar laptopul pentru prezentări și social media, că acolo ni se duc ideile.
Raluca: Cred ca aș putea să mă străduiesc mai mult. De exemplu, să nu mai las laptopul pornit non-stop. Dar, uite, cumpăr avocado neambalat, chiar dacă nu e destul de copt, în loc să iau un pachet de plastic de „ready to eat”. Și merg cu bicicleta.
A fost dificil pentru voi să schimbați niște comportamente pe care le aveați și care afectau natura? E nevoie de un efort constant să le mențineți?
Greta: O, da. Și va fi foarte dificil. Pentru că nu poți să schimbi mentalități și reflexe cu câte un semn pe mână făcut cu pixul sau cu remindere pe telefon.
Claudia: Mhm, foarte! Și e nevoie de efort constant să menții obiceiurile astea. Sau de teroare printre apropiați, astfel încât să îți amintească ei atunci când ești obosit și mai uiți: Clau, stinge becul! Clau, chiar dacă ți-au livrat mâncarea cu furculița de plastic, nu o folosi! Și așa mai departe.
Raluca: E greu uneori, că îți e mai comod să-ți iei o cafea în drum spre birou și să arunci ambalajul la coș, decât să te cari cu cana de acasă după tine. Dar, dacă faci asta o dată, de două ori, e mai ușor să o transformi într-un obicei.
A existat vreun moment de declic în care ați decis că trebuie să postați mesaje legate de ce ar trebui să facă oamenii ca să nu mai polueze mediul?
Greta: A venit la pachet cu tot gândul ăsta de făcut bine. Instagram n-am avut până acum două săptămâni până nu ne-a scris un tip, un complet necunoscut, @manelarta să ne întrebe de ce nu avem Insta, că are o pagină de 500K și vrea să ne dea tag.
Claudia: Mesajele postate de noi sunt majoritatea inspirate de mediu pentru că aici chiar sunt atât de mulți pași mici spre bine pe care îi putem face cu toții, ușor… Nu poți să le spui oamenilor „Hai să nu ne mai batem copiii!” sau alte îndemnuri care au nevoie de timp, de multă voință și de o schimbare enormă de mentalități, pentru că nu o să se schimbe nimic. La schimbările astea lucrăm altfel și sperăm să avem vești în curând.
Raluca: Îmi aduc aminte că, inițial, am pregătit un post cu toate recomandările astea împreună. Apoi ne-am gândit mai bine și am decis că ar fi mai de impact să le tratăm separat, pentru că fiecare are importanța și implicațiile ei. Și, în loc de o listă, să facem o colecție, la care să putem adăuga mereu câte ceva. Cred ca ăla a fost un moment important.
Aveți momente în care vă gândiți că marile companii (de exemplu Coca Cola) vând cantități uriașe de plastic și că ceea ce faceți voi e ceva atât de mic? (Eu am sentimentul ăsta uneori) Cum ieșiți din starea asta? Care-s argumentele cu care vă alungați gândul ăsta?
Greta și Claudia: E infim de mic ce facem noi. Nu mic. Infim! Dar dacă nu facem nici măcar asta, ce o să zicem? Că „e prea mult rău, lasă că nu schimbăm noi!”? Credem mult în puterea exemplului și în oameni. Doar oamenii ne pot ajuta. Facem Bine nu e despre Clau și Gret. E despre noi toți, fiecare cu ce poate să facă. Avem și un hashtag pentru ei. Le-am zis #AIABUNI și suntem onorate că se strâng în jurul nostru.
Raluca: Apropo de planul de care vorbeam mai devreme, e important pentru noi să nu ne lăsăm intimidate de pașii ăștia atât de mici, și să rămânem pe poziții. Cum ar veni, planul e să nu ne abatem de la plan.
