Voluntariatul este deseori privit în România ca o investiție de resurse, în special de timp și energie, fără să primești nimic în schimb. Însă într-un astfel de proces crești ca om, socializezi cu persoane cu aceleași valori, ajungi să vezi lumea cu alți ochi, spun cei implicați în astfel de inițiative. Iar voluntariatul de mediu este cu atât mai important cu cât schimbările climatice impun acțiuni imediate pentru protejarea naturii. Eco Provocarea este un astfel de context în care tinerii pot avea un impact pozitiv asupra mediului.
Zeci de liceeni, cu rucsacuri în spate sau trăgând de trolere, roiau într-o dimineață de sfârșit de august în jurul autocarului oprit în Moieciu de Sus. Unii plecaseră deja, alții așteptau alt autocar. Se încheiau cele patru zile de tabăra Eco Provocarea, în care s-au adunat peste 100 de elevi și profesori din toată țara. În tabără au ajuns doar echipele care au strâns, pe parcursul unui an școlar, cele mai multe puncte la cinci categorii diferite ale concursului de educație de mediu: reciclare, igienizare, târguri de economie circulară, plantare și grădini multifuncționale.
„A fost o bucurie să cunosc elevii care, în acești ani de pandemie, izolare și școală online, au reușit să se mobilizeze și să realizeze atâtea activități cu impact real de mediu”, a spus Teia Ciulacu, președinta Asociației Viitor Plus, care organizează Concursul Național Eco Provocarea.
Câteva adolescente s-au îmbrățișat și au urcat în autocar – doar una dintre ele a rămas pe loc, cu lacrimi în ochi. Era Roxana Dobre, care e devenit, din voluntară, angajată a ONG-ului.
A participat prima dată la Eco Provocarea în 2017, în ultimii trei ani a fost organizator, iar din 2018 lucrează la proiectele Viitor Plus – întâi la Atelierul de Pânză, acum la Harta Reciclării. O emoționează fiecare final de tabără pentru că se desparte de oameni cu care are aceleași valori în comun și cu care leagă prietenii.
Prima amintire a Roxanei legată de voluntariatul de mediu este din clasa a III-a, când un ONG organiza în școala lor din comuna Ștefan Vodă, județul Călărași, o campanie de colectare a DEEE (deșeuri electrice și electronice). Cum părinții ei nu aveau niciun aparat stricat acasă, Roxana a dus mixerul mamei, care funcționa perfect, și s-a întors tare mândră cu o insignă în piept.
Prima amintire a ei legată de comportamentul nedrept al oamenilor față de natură este din clasa a VIII-a, când, aflată într-o comună învecinată, a văzut un bărbat care a scufundat în brațul Borcea o albie plină de gunoaie. Iar în aval, alte grămezi de deșeuri riscau să fie purtate de apă.
„Pentru mine a fost șocant. Știam că deșeurile sunt aruncate la întâmplare, dar nu văzusem până atunci. Până nu deschizi ochii asupra lor, să vezi că nu e normală treaba asta, nu-ți dai seama că trebuie schimbate”, a spus Roxana.
După acest episod, s-a implicat în activitățile din competiția Eco Procovarea. S-a înscris cu o echipă la categoria pentru plantări, însă făcea voluntariat în egală măsură și cu alte echipe, pentru celelalte categorii.
„Nu puteam să le ignor pe celelalte pentru că mi se părea că erau conectate între ele. De exemplu, nu puteam doar să plantez copaci și să nu igienizez și locul unde urma să plantăm. Așa că le făceam pe ambele. Îmi plăcea să mă implic, simțeam nevoia de apartenență la un grup, aveam aceleași valori și ne înțelegeam foarte bine. Nu era muncă, era distracție într-o comunitate mică și frumoasă. Motivația mea a fost că am văzut că planeta suferă”, a mai povestit ea.
În timpul anului, pe lângă acțiunile din teren, voluntarii la Eco Provocarea iau parte la atelierele susținute de profesori, după suporturile de curs oferite de Viitor Plus. Își amintește că la un astfel de atelier a fost îmbrăcată cu toate gecile colegilor ei, până când nu se mai putea mișca.
„Vedeți, fix așa se simte și planeta noastră – sufocată”, le-a zis atunci profesorul coordonator.
Roxana spune acum că în prima tabără Eco Provocarea ar fi putut fi trecută cu vederea cu mare ușurință. Era tăcută, timidă și emotivă, însă experiențele pe care le-a avut prin voluntariat au modelat-o. Acum ține discursuri în fața a sute de elevi, fiind sigură pe ea. În plus, cunoaște mulți oameni și simte mereu satisfacția că pune umărul la o lume mai bună. Deși este asistent de proiect la Harta Reciclării, se implică și la plantările din proiectul Adopt un copac.
„Fac în continuare lucruri din mai multe zone, pentru că nu pot să le ignor pe celelalte”, a mai spus Roxana.
Cei șapte ani de acasă de educație de mediu
Eli Neicuț, vlogger și influencer de fapte bune, cu aproape 13.000 de fani pe Facebook și Instagram, a fost și ea prezentă în tabăra Eco Provocarea. Rolul pe care și l-a asumat a fost să-i motiveze pe liceeni să aducă o schimbare în familie, printre colegi și chiar și în viețile celor care îi urmăresc pe rețelele sociale.
A făcut și ea voluntariat și a participat la tabere prin astfel de programe când era în liceu. Fiind dintr-un oraș mic, Turnu Măgurele, Teleorman, „unde nu se întâmpla nimic”, spune că asta a fost șansa ei să se dezvolte.
„Atunci vezi doar distracție, socializare, faptul că întâlnești oameni noi. Nu-ți dai seama că asta o să te ajute să fii mai dezghețat, mai dezinvolt, să vorbești mai bine în public, să ai «leadership skills», cum le spunem mai târziu la job”, a spus ea.
Cât despre educație de mediu, despre care spune că nu se mai poate fără, zice că este la fel de importantă ca cei șapte ani de acasă.
„Cu asta creștem”.
Educația ecologică începe dincolo de curtea școlii
În ediția din anul școlar 2020 – 2021 a competiției Eco Provocarea, liceenii și profesorii lor au colectat împreună 126.000 de kg de deșeuri (pe șase categorii – fier, sticla, hârtie și carton, ulei, baterii, DEEE-uri) și 1.600 de saci de deșeuri extrase din areale naturale. O parte importantă din această ultimă categorie a fost colectată din zona Sângeorz Băi de către elevii de la Liceul Teoretic Solomon Haliță, coordonați de Florin Hodoroga. Echipa a câștigat locul întâi la nivel național la categoria „igienizare”.
Profesorul a aflat de competiție de pe un grup al cadrelor didactice din județ și a văzut-o ca o șansă pentru a le trezi interesul elevilor sătui de școala online.
„Am văzut că, stând acasă, elevii au probleme. Așa că atunci când a început școala, fiind și profesor de geografie, am vrut să-i scot în natură. Asta le-a plăcut foarte mult”, a povestit acesta.
În luna aprilie au făcut prima acțiune de ecologizare, în timpul căreia au colectat 92 de saci de 120 de litri, plini de deșeuri. Elevii au fost entuziasmați și mândri de efortul lor, așa că profesorul i-a încurajat să facă o echipă de voluntari de mediu care să existe în permanență în liceu (se numește Eco LTHS – de la denumirea instituției). Echipa are acum o siglă și un imn, iar membrii Eco LTHS fac acțiuni în școală și în afara ei. De exemplu, au strâns de la locul unde fumează liceenii 800 de mucuri de țigări.
„Elevii trebuie să duși să vadă adevărul. În prima zi, când au văzut ce gunoaie sunt în natură, cum își bat joc oamenii de mediu, au conștientizat că trebuie să se implice mai mult. Trebuie duși să vadă cum se defrișează, cum se distruge natura, atunci impactul este cel mai mare. Plus lecții, filmulețe”, a mai spus profesorul.
După ce au fost încurajați în social media de comunitate, participanții de la Sângeorz Băi au fost și mai motivați să lupte pentru marele premiu – participarea în tabără. În a doua acțiune, desfășurată atunci într-o zonă de pe Someșul Mare, elevii și profesorul au găsit aproape o casă întreagă: paturi, canapele, cărămizi, covoare, cărți, jucării. Au strâns atunci peste 120 de saci.
Cea de-a treia acțiune de ecologizare le-a asigurat locurile în tabără, iar vizibilitatea pe care au câștigat-o în online a dus la participarea lor într-un proiect european desfășurat de Administrația Parcului Național Munții Rodnei.
Acum, elevii din echipa Eco LTHS respectă mai mult natura și au o altă atitudine față de protejarea ei – de exemplu, îi atenționează pe colegii care nu respectă cele mai simple reguli.
„Acum tot ce se întâmplă este ca un bumerang venit din partea mediului înconjurător. Cred că ar trebui pusă o amprentă foarte mare pe protecția mediului. Ar fi obligatoriu să se introducă în școli noțiuni de educație ecologică. Chiar din grădiniță, ca să devină responsabili de mici. Dacă sunt educați de mici în stilul acesta de a iubi natura, de a o proteja, cu siguranță se vor întâmpla lucruri bune”, a mai spus profesorul Hodoroga.
***
În episodul următor din serialul „Voluntar pentru Planetă” vom vedea cum arată o școală în care voluntariatul face parte din cultură.
Citește și:
Voluntar pentru Planetă. Cât de popular este voluntariatul în România
