Indiguirile fortate din comunism, care nu permit luncii sa functioneze ca un burete pentru apa in exces, sunt cauza inundatiilor de pe Dunare si alte cursuri de apa din Romania, arata un studiu al World Wild Found Romania. Iar un studiu finantat de Guvernul Olandei, care propune solutii anti-inundatii si economice pentru zona Cotu Pisicii, este ignorat de autoritatile romane. Daca lasam natura in pace, spunea naturalistul Grigore Antipa in perioada interbelica, lunca Dunarii poate prelua miliarde de metri cubi de apa. Din pacate, Grigore Antipa a murit in 1944, iar vorbele lui nu au mai razbit pana in anii 60-70, cand au avut loc indigurile de pe Dunare. In acei ani, 70% din cursul romanesc al Dunarii a fost indiguit, pentru a elibera teren necesar agriculturii.
Solutia – vechea lunca inundabila
Insa, la 20 de ani de la caderea comunismului, situatia s-a schimbat – activitatea agricola a scazut, iar fonduri europene pentru dezvoltarea ecologica a localitatilor din Delta asteapta doar proiectele. "Daca am reusi sa reconectam la Dunare 100.000 de hectare din vechea lunca inundabila, am obtine scaderi ale nivelului cu cel putin 40 de centimetri", spune Orieta Hulea, coordonator regional Program Ape la WWF. Studiul a ajuns la concluzia ca suta de mii de hectare ar fi un obiectiv rezonabil, avand in vedere ca 800.000 de ha din lunca romaneasca a Dunarii ar putea fi reconstruite ecologic.
Fara masuri inteligente pe Dunare, inundatiile se vor repeta intr-un ritm care ii va convinge pe oamenii din localitatile invecinate fluviului ca acesta este mai degraba o pacoste decat o bogatie. Inundatiile dezastruoase din 2006 si situatia actuala de la Galati demonstreaza ca sute de localitati din apropierea Dunarii sunt lasate la mila naturii, arata Cristi Tetelea, coordonator al Programului Dunare-Carpati derulat de WWF.
Proiectele se lovesc de concesionari, de proprietari de diguri
"Ideea este ca, pe multe terenuri, nici agricultura nu se mai face. Noi avem un proiect la Mahmudia, in Tulcea. Aici, a scazut numarul de pescari, oamenii lucrau candva in minerit, dar nici acesta nu mai este", spune Tetelea. El arata ca proiectul de la Mahmudia i-a incantat pe localnici, dar nu a fost derulat deoarece concesionarii terenurilor agricole nu au fost de acord cu spargerea barajelor si inundarea unei zone de circa 3.000 de ha.
Directorul ONG-ului "Salvati Delta", Costel Popa, arata ca situatia de la Mahmudia nu este una izolata, ci una tipica pentru intreaga lunca a Dunarii. "Multe dintre terenurile care ar putea fi reconectate (n.r. prin eliminarea digurilor) apartin Consiliilor Judetene. Dar acestea sunt concesionate unor firme. De aceea, este nevoie de o decizie la nivel national, una politica si asumata. Eventual despagubirea acestor proprietari", spune Popa.
Interesant este ca Ministerul Mediului s-a declarat in favoarea unui astfel de program, sustinand proiectul "Dunarea Vie", care viza renaturarea acestor terenuri (eliminarea digurilor sau efectuarea de sparturi in acestea, pentru inundarea zonelor din apropiere).
Maini de lut
"In cazul acestor terenuri, subventiile oferite de stat sunt uneori mai mari decat redeventele platite statului de concesionari", spune Popa. El vede ca singura masura posibila interventia statului, printr-o masura valabila la nivel national. Cristian Tetelea, de la WWF, da chiar un exemplu al "mainilor de lut" pe care le au autoritatile locale.
"La un moment dat, CJ Tulcea a dorit sa mareasca redeventele pentru concesionari. Acestia au dat consiliul in judecata si au castigat, iar statul se alege in continuare cu sume foarte mici din aceste activitati". Tetelea spune ca aceasta politica a Dunarii avantajeaza o mana de oameni, dar este in dezavantajul majoritatii.
"Stim ca investitia in astfel de lucrari este mare, dar cred ca cheltuim mai mult in situatii de urgenta", crede Popa. El arata ca situatia concesiunilor nu este singura problema: "mai sunt si digurile, unele sunt detinute de firme, iar daca ele nu vor sa il sparga, nu vor si gata". "Ceea ce este grav este ca, la nivelul clasei politice sunt oameni prost sfatuiti", spune Popa. El arata ca, in aceste conditii, este greu de spus daca proiectul de reconstuctie ecologica va avea succes. Dar, completeaza Cristi Tetelea, merita incercata macar o schimbare a mentalitatilor.
Reconstructia ecologica a Dunarii ar duce la dezvoltarea pisciculturii, ar oferi noi oportunitati in turism, dar ar presupune renuntarea la unele suprafete agricole. "Dar nu neaparat, se poate cauta cultivarea unor specii care au mare nevoie de apa, plantatii de genul orezariilor. In plus, pentru unele localitati, se reduc zilele de seceta, iar desertificarea sudului Olteniei ar fi limitata", spune Camelia Ionescu, implicata in Programul Dunare-Carpati al WWF. Aceasta arata ca proiectul ar fi si in beneficiul crescatorilor de animale, care vor avea parte de zone mai bune pentru pasunat. "In conditiile refacerii luncii inundabile, iarba ar ramane verde mai multe luni intr-un an", adauga Ionescu.
COTU PISICII, SPAIMA LUNCII
Paradisul ecologico-economic gandit de olandezi
La Cotu Pisicii, s-a tot vorbit in ultimele zile despre posibilitatea spargerii digului, ca masura de urgenta pentru protejarea orasului Galati. Dar un proiect ecologic pentru protejarea zonei, realizat in colaborare cu specialistii olandezi, a fost ignorat aproape total de autoritati.
Proiectul, coordonat si finantat de Guvernul Olandei, prin Serviciul pentru Managementul Apei si Amenajarea Teritoriilor, s-a concretizat intr-o strategie bazata pe trei posibile proiecte. Aceasta prezinta trei solutii pentru dezvoltarea ecologica a zonei. Solutiile se doresc a fi raspunsuri la doua intrebari: 1. cum trebuie administrata reteaua, astfel incat sa reziste secetelor si inundatiilor? si 2. care sunt posibilitatile de dezvoltare a zonei, fara a face concesii de mediu?
Una dintre solutii a fost construirea unui canal de scurgere la sud de Grindu, preferata unei relocari a unui dig aflat la nord de Grindu. "Masura de preferat ar fi constructia unui canal de scurgere la sud de Grindu. Canalul va avea doua parti: una adanca, cu o latime de 20 de metri, care va transporta apa tot timpul anului (apa poate fi folosita pentru irigatii) si o parte larga de circa un kilometru, delimitata de diguri. Aceasta din urma va fi inundata ocazional, in cazul cresterii nivelului de apa pe Dunare. Calculele au aratat ca nivelul Dunarii la Grindu ar putea fi redus cu 15 centimetri, iar la Braila si Galati – cu 12 centimetri", se arata in proiect.
