Desi fara viata, evolutia bicicletei seamana cu cea a unui fluture: o larva ce pare neinsemnata si fara sens devine o adevarata minune, indragita de intreaga lume.
Pentru bicicleta, larva s-a numit celeriferul. De fapt, acesta nu era tocmai neatragator, dar, pe langa bicicleta de astazi, se deplasa cu viteza unei omide. Si asta pentru ca nu avea pedale, iar roata din fata nu putea fi ghidata.
Celeriferistii impingeau cu picioarele in pamant pentru ca masinaria lor sa prinda viteza. Pe drumul la vale, ridicau picioarele, dar le puneau la rastimpuri pe pamant, pentru a micsora viteza. A frana, desi termenul pare pretentios.
Asta se intampla spre finalul secolului al XVIII-lea. In 1891, cand bicicleta dobandise deja o popularitate insemnata, francezii au "fabricat" istoria celeriferului, spunand ca parintele "aparatului" este un conte al lor, Sivrac. Si, vreme de peste opt decenii, pana cand un istoric francez a facut lumina in acest caz, contele Sivrac a fost considerat parintele deplasarii pe doua roti. In fapt, contele nici macar nu exista, singurul miez de adevar fiind ca un negustor pe nume Jean Sievrac a primit dreptul de importa o trasura de viteza, numita celerifer.
Stramosul bicicletei, in "anul fara vara"
Daca paternitatea inventiei cu nume gresit nu a fost stabilita exact (unii spun ca vehiculul pe doua roti nici nu a existat vreodata!), se stie numele celui care a facut un mare pas inainte (sau primul pas). Germanul Karl Drais a fost cel care a inventat, in 1817, "masina de alergat" (in germana, Laufmaschine). Cu un an inainte, recolta fusese atat de slaba incat agricultorii, neavand ce sa le dea de mancare cailor, au ales sa ii sacrifice.
Anul 1816 a ramas in istorie drept "anul fara vara" in emisfera nordica. Fenomenul a fost cauzat de eruptia, in aprilie 1815, a vulcanului indonezian Tamboro. A fost cea mai puternica eruptie inregistrata vreodata: explozia a putut fi auzita de pe o insula aflata la 2.000 de kilometri departare, 12.000 de oameni au murit in timpul eruptiei, iar alti 60.000 au pierit de foame. Mai intai a fost "secerata" vegetatia din Indonezia si sudul Asiei. Apoi, in 1816, America de Nord si Europa au ramas fara recolte agricole. Un val de aerosoli cu sulf din stratosfera a blocat razele solare. A nins in iunie in Statele Unite, iar vara in Quebec (Canada) a venit la pachet cu un strat de 30 de centimetri de zapada. Britanicii au ramas fara recolte, germanii la fel.
A fost cea mai mare foamete a secolului al XIX-lea. Ramasi fara cai, oamenii aveau insa nevoie de a calatori rapid. Iar Drais a facut draisina, asemanatoare bicicletei de astazi, dar fara pedale. Insa roata din fata putea fi ghidata, iar saua se afla cam la jumatatea distantei dintre roata din fata si cea din spate.
