Energia eoliană offshore are un rol major în cadrul obiectivelor europene de
reducere a dependenței de importurile de combustibili fosili și de decarbonare
până în anul 2050, într-un moment în care interesele Uniunii Europene (UE) privind securitatea energetică și obiectivele climatice sunt aliniate. Același principiu este valabil și pentru România, întrucât necesită dezvoltarea a 15GW de capacități de energie eoliană offshore în Marea Neagră, respectiv zona economică exclusivă (ZEE), pentru a atinge neutralitatea climatică până în anul 2050, conform unui exercițiu de modelare al Energy Policy Group (EPG). Aceasta ar deveni cea mai mare sursă de producție de energie electrică a țării, cu peste 40% din total.
Dezvoltarea parcurilor eoliene offshore este realizată între cinci și zece ani, cu o medie a UE de șapte ani, ceea ce relevă faptul că există oportunități majore ca România să conecteze primele capacități de energie eoliană offshore la rețeaua de transport de electricitate înainte de anul 2030. Astfel, statutul actual al României, de importator net de energie electrică, s-ar putea schimba, oferind energie curată suplimentară necesară pentru decarbonarea sectoarelor precum industrie, transport și încălzire și răcire.
Instrumentele UE care sprijină energia regenerabilă, planificarea și dezvoltarea regională
comună între România și Bulgaria pot stimula dezvoltarea accelerată a energiei eoliene
offshore din Marea Neagră și implicit economiile de scară. Astfel, energia eoliană offshore poate deveni un catalizator al procesului de decarbonare din România și Europa de Sud-Est.
Abordarea provocărilor ce țin de rețelele de transport de energie eletrică cu care se
confruntă atât România, cât și Bulgaria în implementarea potențialului de energie
eoliană offshore poate fi realizată prin conceptul de insulă energetică (Energy
Island) româno-bulgară (RO-BG). Aceasta ar fi o soluție eficientă pentru deblocarea
dezvoltării energiei eoliene offshore la nivel de economii de scară, precum și pentru
extinderea capacității de interconectare cu alte țări din bazinul Mării Negre (cum ar fi
Turcia, Georgia, precum și Azerbaidjan, către Est), care va contribui la securitatea
energetică și la stabilitatea prețurilor din regiune.
Acest lucru va spori potențialul de energie eoliană offshore din întregul bazin al Mării Negre, iar cablul subacvatic High Voltage Direct Current (HVDC) anunțat recent, care va fi construit de România, Azerbaidjan, Georgia și Ungaria va reprezenta un pilon important în acest proces.
Costul mediu de producere al energiei (LCOE) offshore pe bază de turbine fixe va fi de
71 euro/MWh în zona României din bazinul Mării Negre, conform scenariului realist al EPG
pentru 2030, în timp ce pentru dezvoltarea ulterioară a energiei eoliene offshore pe
bază de turbine plutitoare, LCOE ar fi de 94 euro/MWh.
Pentru un proiect comun între România și Bulgaria, includerea costurilor unei conexiuni HVDC la stația Constața Sud, precum este indicat în scenariul de referință pentru energia eoliană pe bază de turbine fixe, ar conduce la un LCOE total la 79 euro/MWh pentru o capacitate instalată de 3GW.
Mai mult, realizarea unei insule energetice (Energy Island), RO-BG ar conduce la
un LCOE total în valoare de 85 euro/MWh, presupunând că investiția pentru dezvoltarea
insulei este împărțită în mod egal între cele două state. Costurile totale de capital
(CAPEX) alocate de România într-un proiect RO-BG Energy Island, inclusiv parcurile
eoliene offshore de 3GW, au fost estimate la 8,4 miliarde euro (810 milioane euro, reprezentând partea României din RO-BG Energy Island), în timp ce producția anuală de energie rezultată a fost estimată la 9,8TWh.
Pe lângă importanța în procesul de producție al energiei eletrice verde, dezvoltarea parcurilor de energie eoliană offshore generează beneficii socio-economice prin crearea de locuri de muncă în producția, construcția și operarea și întreținerea proiectelor, cu efect de multiplicare asupra altor sectoare, inclusiv prin concentrarea activităților economice asociate energiei eletrice offshore în Portul Constanța. Pentru 1GW de capacitate instalată, energia eoliană offshore din Europa generează 2,1 miliarde euro.
În consecință, 3GW de capacitate instalată de energie eoliană offshore în România ar putea genera 6,3 miliarde euro, respectiv 2,6% din PIB-ul anului 2021. Mai mult, investițiile în 3GW de energie eoliană offshore ar putea crea un total de 22.000 de noi locuri de muncă pentru angajați cu normă întreagă (20.000 în faza de CAPEX și 1.800 în cea de operare și întreținere), dintre care 15.500 noi locuri de muncă ar putea fi create în mod direct la nivel național, presupunând că România ar atrage investitori în producția de componente pentru turbine eoliene, în construcția, instalarea și, respectiv, întreținerea infrastructurii parcurilor eoliene offshore.
Stabilirea unui cadru legislativ și fiscal adecvat este esențial în dezvoltarea energiei eoliene offshore, în contextul actual marcat de extinderea accelerată a acestor capacități de producție la nivel mondial. Un dialog al Uniunii Europene cu privire la obiectivele privind dezvoltarea energiei eoliene offshore din Marea Neagră ar facilita procesul pentru cele două state membre (România și Bulgaria), precum și pentru partenerii din afara UE.
Mai mult, aceasta ar putea promova investițiile în insule energetice (Energy Islands), precum și potențialele interconexiuni pe distanțe lungi. Din perspectiva cadrului legislativ și de reglementare, acest raport propune un mix de politici între un model centralizat, bazat pe stat și un proces deschis, bazat pe investitori, pentru dezvoltarea zonei României din bazinul Mării Negre, având ca scop valorificarea avantajelor menționate și diminuarea riscurile asociate pentru investitori.
