În ciuda faptului că acoperă doar 2% din suprafața Pământului, orașele contribuie major la emisiile de gaze cu efect de seră. Potrivit unui nou studiu citat de World Economic Forum, 25 de mega-orașe produc 52% din emisiile urbane de gaze cu efect de seră.
Un nou studiu publicat în revista Frontiers in Sustainable Cities prezintă primul bilanț global al gazelor cu efect de seră (GES) emise de marile orașe din întreaga lume. Scopul studiului a fost să cerceteze și să monitorizeze eficacitatea politicilor istorice de reducere a GES implementate de 167 de orașe distribuite la nivel global, aflate în diferite stadii de dezvoltare.
Deși acoperă doar 2% din suprafața Pământului, orașele contribuie în mare măsură la criza climatică. Dar obiectivele actuale de atenuare pentru emisiile urbane nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele globale privind schimbările climatice până la sfârșitul acestui secol.
„În prezent, peste 50% din populația globală locuiește în orașe. Se spune că orașele sunt responsabile pentru mai mult de 70% din emisiile de gaze cu efect de seră și împărtășesc o mare responsabilitate pentru decarbonizarea economiei globale. Metodele actuale de inventariere utilizate de orașe variază la nivel global, ceea ce face dificilă evaluarea și compararea progresului atenuării emisiilor în timp și spațiu”, spune co-autorul dr. Shaoqing Chen, de la Universitatea Sun Yat-sen, China.
Cei mai mari poluatori
În primul rând, autorii au realizat inventarii la nivel sectorial de emisii de gaze cu efect de seră din cele 167 de orașe – de la zone metropolitane precum Durban, Africa de Sud, până la orașe precum Milano, Italia. Apoi, au analizat și comparat progresele reducerii emisiilor de carbon ale orașelor pe baza inventarelor de emisii înregistrate în diferiți ani (din 2012 până în 2016). În cele din urmă, au evaluat obiectivele orașelor de atenuare a carbonului pe termen scurt, mediu și lung.
Orașele au fost alese din 53 de țări (în America de Nord și de Sud, Europa, Asia, Africa și Oceania) și au fost selectate pe baza reprezentativității în dimensiunile urbane și a distribuției regionale. Gradul de dezvoltare s-a distins în funcție de apartenența lor la țările dezvoltate și în curs de dezvoltare conform criteriilor de clasificare ONU.
Rezultatele au arătat că atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare au orașe cu emisii totale ridicate de gaze cu efect de seră, dar că mega-orașele din Asia (cum ar fi Shanghai în China și Tokyo în Japonia) au fost emițători deosebit de importanți.
Inventarul emisiilor pe cap de locuitor a arătat că orașele din Europa, SUA și Australia au avut emisii semnificativ mai mari decât majoritatea orașelor din țările în curs de dezvoltare. China, clasificată aici ca țară în curs de dezvoltare, avea, de asemenea, mai multe orașe în care emisiile pe cap de locuitor se potriveau cu cele ale țărilor dezvoltate.
Este important de reținut că multe țări dezvoltate externalizează lanțuri de producție cu emisii ridicate de carbon către China, ceea ce crește emisiile legate de export pentru aceasta din urmă.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, unele dintre cele mai importante surse de emisii de gaze cu efect de seră.
„Defalcarea emisiilor pe sectoare ne poate informa cu privire la acțiunile care ar trebui prioritizate pentru a reduce emisiile din clădiri, transporturi, procese industriale și alte surse”, spune Chen.
Energia staționară – care include emisiile provenite din arderea combustibilului și utilizarea energiei electrice în clădiri rezidențiale și instituționale, clădiri comerciale și clădiri industriale – a contribuit între 60 și 80% din emisiile totale în orașele nord-americane și europene.
În o treime din orașe, mai mult de 30% din emisiile totale de gaze cu efect de seră provin din transportul rutier. Mai puțin de 15% din emisiile totale au provenit de la căile ferate, căile navigabile și aviație.
Pentru 30 de orașe, a existat o scădere clară a emisiilor între 2012 și 2016. Primele patru orașe cu cea mai mare reducere pe cap de locuitor au fost Oslo, Houston, Seattle și Bogotá. Primele patru orașe cu cea mai mare creștere a emisiilor pe cap de locuitor au fost Rio de Janeiro, Curitiba, Johannesburg și Veneția.
Recomandări de politici
Din cele 167 de orașe, 113 au stabilit diferite tipuri de obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în timp ce 40 au stabilit obiective de neutralitate a carbonului. Dar acest studiu se alătură multor alte rapoarte și cercetări care arată că suntem departe de a atinge obiectivele stabilite prin Acordul de la Paris.
Chen și colegii fac trei recomandări politice cheie. În primul rând, „sectoarele cheie emitente ar trebui identificate și vizate pentru strategii mai eficiente de atenuare. De exemplu, ar trebui evaluate diferențele în rolurile pe care le joacă în orașe utilizarea staționară a energiei, transportul, consumul de energie casnică și tratarea deșeurilor. ”
În al doilea rând, este necesară, de asemenea, dezvoltarea unor inventare globale de emisii de gaze cu efect de seră coerente din punct de vedere metodologic, pentru a urmări eficiența politicilor urbane de reducere a GES.
Ce a de-a treia recomandare se referă la faptul că orașele ar trebui să stabilească obiective de atenuare mai ambițioase și mai ușor de urmărit. Într-un anumit stadiu, intensitatea carbonului este un indicator util care arată decarbonizarea economiei și oferă o mai bună flexibilitate orașelor cu creștere economică rapidă și creștere a emisiilor. Dar, pe termen lung, trecerea de la obiectivele de atenuare a intensității la obiective de atenuare absolute este esențială pentru a atinge neutralitatea globală a emisiilor de carbon până în 2050.
