Un profesor american expune o serie de motive pentru care nu este o idee atât de bună să reciclezi aluminiul, în cartea sa, Aluminum Upcycled. El susține că reciclarea aluminiului nu este atât de eficientă în condițiile în care industriile au nevoie de cantități tot mai mari de aluminiu primar și cantitatea reciclată nu satisface nevoia acestora.
Potrivit Aluminium Association, aluminiul a intrat pe piața din SUA la începutul anilor ’90. Acesta și-a găsit o largă întrebuințare în ambalare – odată cu apariția foliei alimentare de aluminiu. În plus, potrivit aceleiași surse, aproximativ 75% din tot aluminiul produs vreodată încă se folosește. Așadar, un avantaj semnificativ al acestui material este că poate fi reciclat de multe ori. Reciclarea lui reduce costurile pe care producătorii de băuturi le-ar avea cu livrarea și, în același timp, reduce emisiile de carbon. În fiecare an, în SUA și Canda sunt reciclate mai mult de cinci tone de aluminiu. În același timp, cantitatea de aluminiu reciclată ajunge înapoi în America de Nord.
Reciclarea aluminiului – benefică, dar nu îndeajuns
Potrivit treehugger.com, care citează cartea lui Carl A. Zimring, profesor asociat în studii de sustenabilitate în cadrul Pratt Institute (New York), reciclarea aluminiului este un lucru bun, dar nu îndeajuns de bun. Se estimează că 60% din aluminiul produs în SUA provine din surse reciclate.
Reciclarea implică costuri mai reduse cu energia electrică – cu 95% mai mici decât în cazul producției de aluminiu primar. Însă, aluminiul primar se produce din bauxită – un minereu de aluminiu. Extragerea și exploatarea acestui minereu este un procedeu foarte toxic pentru că provoacă defrișări masive, iar substanțele folosite pot să polueze pânzele freatice locale. Pentru o tonă de aluminiu, este nevoie de între 13.500 de kWh și 17.000 kWh.
Zimring spune că în SUA, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, a existat o directivă guvernamentală prin care s-au construit hidrocentrale, nu atât în beneficiul americanilor, cât pentru a produce aluminiu necesar în război. După ce s-a încheiat războiul, exista foarte mult aluminiu, care a trebuit să fie folosit într-un fel. Așa că au început să fie produse în masă alte obiecte din aluminiu – de la scaune pliante, până la fațade de clădiri sau acoperișuri. Producția a culminat, potrivit lui Zimring, cu ambalajele din aluminiu de unică folosință pentru mâncarea semi-preparată, care era încălzită în cuptor. Au urmat, mai apoi, dozele de suc și bere, folosite la scară globală.
Reciclarea aluminiului – un proces toxic
Aluminiul este ușor de reciclat și de folosit, însă nu este un procedeu curat, susține profesorul american. Întrucât în procesul de reciclare se folosește clor, rezultă vapori chimici foarte toxici. Totuși, autorul este de acord că ceea ce rezultă din reciclare este mult mai puțin toxic în comparație cu daunele ecologice rezultate în urma producerii aluminiului primar.
De asemenea, el sugerează că multe doze de aluminiu, care pot fi valorificate intensiv față de alte materiale, ajung la gunoi printre cutii Tetra Pak de lapte și suc. Cutiile de Tetra Pak au în componență aluminiu și reciclarea acestora este foarte costisitoare, se realizează greu și, de cele mai multe ori, susține profesorul, este făcută pentru spectacol.
Aluminiul din obiectele imposibil de reciclat
Autorul cărții susține că foarte mult din producția de aluminiu primar ajunge în obiecte care nu pot fi reciclate – de exemplu mașini. Producători precum Tesla sau Ford au găsit o soluție pentru ca mașinile să cântărească și, automat, să consume mai puțin – fabricarea acestora din aluminiu. De asemenea, cererea de materie primă pentru consumatorii mari, precum Apple (n.r. pentru computere) sau Tesla, este mult prea mare pentru a putea fi satisfăcută folosind cantitatea de material reciclată.
„Cel mai sustenabil design de automobil în secolul XXI nu este Tesla și nu este nici pe departe un automobil, ci un sistem prin care să transportăm servicii – car-sharing, bike-sharing. Este simplu, trebuie să deții mai puține lucruri și să împarți mai mult pentru că per total cererea pentru obiecte să scadă”, spune Carl Zimring.
Chiar dacă am recicla fiecare cutie de aluminiu din tomberon, susține profesorul, nu ar fi de ajuns. Soluția lui este folosirea a cât mai puține obiecte, dacă dorim să oprim distrugerea mediului.
