Am văzut în primele episoade ale serialului „Ora de ecologie” cum arată educația de mediu în școlile din România. În episodul 4, aruncăm o privire puțin mai îndepărtată de țara noastră, la români stabiliți peste hotare. Încercăm să aflăm cum se raportează ei acum la educația ecologică, cum își educă copiii și ce contribuție are școala în acest proces.
Daniela Dan, Londra, Marea Britanie
Gabriel, băiatul Danielei Dan, are doi ani și jumătate și a învățat să arunce separat deșeurile la gunoi acum un an.
„Îi explic mereu cât de devastator este pentru mediu ca deșeurile să ajungă la groapa de gunoi. Cu scenarii cu rața care nu și-ar putea folosi aripile pentru că plasticul aruncat aiurea i se poate înfășura de jur împrejur, de exemplu. Asta ține și de iubirea părinților față de natură. Eu una sunt foarte pasionată de mediu, așa că al meu e bombardat constant cu scenarii de educație ecologică”, povestește aceasta.
Potrivit Danielei, copiii prietenilor ei învață la școală despre protecția mediului și fac regulat excursii în pădurile și la lacurile din apropiere. Copiii mai mici au acces gratuit în mini-ferme unde pot să interacționeze cu natura.
„Dar cel mai mult aici se învață treptat de la părinți, bunici, pe principiul «să fii un exemplu și ceilalți te vor urma». Indiferent de calitatea instituțiilor educaționale, dacă acasă nu văd ceva constructiv, noțiunile vor rămâne în cultura generală, dar fără practică”, a mai adăugat aceasta.
Liliana Bouladoux, Paris, Franța
„Aici totul e gândit și pus în practică de la vârf, nu după voia sau implicarea cadrelor didactice. Bineînțeles, materialul didactic e gratuit și bine distribuit. Educația în domeniul ecologiei începe la grădiniță și se face constant, până la bacalaureat”, a povestit Liliana Bouladoux pentru Green Report.
Potrivit acesteia, educația ecologică se definește în Franța ca o măsură de restabilire a unui echilibru dinamic între mediu, societate, economie și cultură, iar această măsură ia forma unui program de educație pentru o dezvoltare durabilă.
La toate nivelurile de învățământ, acest tip de educație transversală își propune, încă din 1997, să ajute copiii să înțeleagă necesitatea unor alegeri informate și responsabile și a adoptării unor comportamente care țin cont de acest echilibru.
„Educația este o parte esențială a strategiei naționale de tranziție ecologică pentru o dezvoltare durabilă. Educația pentru o dezvoltare durabilă este integrată: în materiile deja existente (studiul apei, energiei, pământului), în ofertele de formare propuse de Minister cadrelor didactice, în proiectele școlilor, în materialele pedagogice puse la dispoziție de minister, în momente specifice (ieșiri în natură ale clasei – „Classe verte”, adică clasa verde), în acțiuni conduse și sponsorizate de parteneri. Acest tip de educație transversală implică numeroși parteneri: statul, colectivitățile teritoriale, asociații, societăți publice și private, centre de cercetare și actori economici”, a mai spus românca.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=7HcS6pPo9aQ]
Aceasta a mai declarat pentru Green Report că există multe acțiuni de sensibilizare și de educare a copiilor față de schimbările climatice, comerțul echitabil, biodiversitate, alimentație, sănătate, energie, trierea deșeurilor.
„Concret, fiul meu Ethan face de toate: de la creșterea unor găini și cocoși în cadrul școlii, la ieșiri pedagogice în ferme, în grădini, în parcuri. Iar ca acțiuni zilnice, când se spală pe dinți nu lasă apa să curgă, stinge lumina când iese din cameră, triază gunoiul, știe ce sunt pesticidele și mergem să ne culegem legumele și fructele de la o fermă care nu folosește așa ceva”, a mai spus Liliana.
Sabina Petre, Hamburg, Germania
Sabina are 15 ani și a învățat să colecteze deșeurile selectiv în Hamburg, unde locuiește de doi ani.
„Este aproape obligatoriu să sortezi gunoiul atunci când locuiești în Germania, așa că educația ecologică începe încă de acasă. Avem cinci coșuri de gunoi: hârtie, sticlă, plastic, bio și menajer. În plus, sunt pubele separate pentru fiecare bloc, deci ar fi rușinos dacă nu ai respecta treaba asta și cu siguranța vei primi o notificare de la administrator dacă încalci regula, urmată apoi probabil de o amendă”, a povestestit fata pentru Green Report.
Aceasta spune că în programa școlară există cursuri opționale despre protejarea mediului, iar în fiecare sală de clasă sunt coșuri de gunoi separate pentru hârtie, plastic și deșeuri menajere.
„Sunt concursuri în școală pentru «Cea mai curată clasă», avem afișe peste tot cu «Stinge lumina!» sau «Închide robinetul!». La supermarket-uri găsești, de exemplu, doar pungi de hârtie sau textile”, a mai adăugat aceasta.
Nicolae Olaru, Helsinki, Finlanda
Nicolae și Sanna Olaru și-au scos cei doi copii, de 3 și 5 ani, din programul de grădiniță până anul viitor, când Teo, băiețelul, va începe clasa zero. Însă, între timp, merg amândoi la un club de preșcolari, trei zile pe săptămână, a câte patru ore. În acest interval, activitățile se desfășoară afară, în pădurile dimprejur, cu lecții despre plante și animale, indiferent cât de frig este afară sau dacă plouă sau ninge.
„Educația mediului începe de la grădiniță și continuă în școala primară, profesională și liceu. Sunt chiar unele grădinițe care au o licența specială în promovarea educației ecologice, beneficiind de o marcă specială (un logo în formă de frunză) prin care atrag părinții ceva mai preocupați de mediu decât ceilalți. Chiar dacă majoritatea finlandezilor sunt aproape fanatici în această privință”, a povestit Nicolae.
Potrivit acestuia, finlandezii au început să conștientizeze acut importanța protejării mediului înconjurător în anii `80.
„Poporul finlandez oricum a fost dintotdeauna atașat de mediul înconjurator, pentru că mulți dintre ei au trăit mult timp izolați, înconjurați doar de păduri și de animale sălbatice. De aici probabil se naște atașamentul față de natură și preocuparea pentru faună”, a mai spus acesta.
Nicolae a accentuat faptul că educația despre mediu primită în familie este la fel de importantă ca cea explicată la școală.
Sorana Dumitrașcu, Luxemburg, Luxemburg
Sorana a povestit pentru Green Report că învățătoarea fiului său, Tudor, le-a explicat în prima zi de școală cum trebuie să arunce separat deșeurile reciclabile. În fiecare sală de clasă, dar și în sala de sport, elevii au la dispoziție coșuri de gunoi pentru plastic, carton și deșeuri menajere.
În plus, multe activități, printre care și pauza de masă, se desfășoară în aer liber, indiferent cât de scăzute sunt temperaturile.
„Noi l-am cam învățat regulile esențiale. Acasă avem saci albaștri, primiți gratuit, în care punem plasticul. O dată la două săptămâni, vin cei de la primărie să ridice sacii pe care noi, în prealabil, îi ducem în fața blocului. Triem cartonul și sticla și le ducem la pubele special amenajate în stradă. În fiecare cartier există cel puțin trei, patru locuri speciale, în care găsești patru, cinci pubele imense pentru carton și tot atâtea pentru sticle. Iar lângă acestea, există mereu și câte o pubelă mare pentru haine”, a spus românca.
***
În episodul 5, și ultimul, al serialului „Ora de ecologie” vrem să vedem cum își educă cititorii Green Report copiii în spiritul protejării mediului înconjurător. Te invităm să ne scrii la oana.racheleanu@green-report.ro care sunt regulile implementate în casa voastră, astfel încât să faceți un bine mediului, cât timp petreci cu familia în natură și ce faceți atunci?
