Astra Film lansează online, de Ziua Culturii Naționale, „La drum” de Dumitru Budrala, primul film documentar observațional din România, care spune povestea transhumanței păstorilor din Transilvania.
Puteți vedea filmul online începând de joi, 14 ianuarie, de la ora 18:00, pe site-ul astrafilm.ro și pe pagina de Facebook Astra Film Festival.
Lansat la Cinema du Reel din Paris și premiat la festivaluri naționale și internaționale, filmul surprinde esența a ceea ce înseamnă transhumanța în România la început de Mileniu III și dintotdeauna. „La drum” urmărește îndeaproape viața dură a păstorilor din Munții Carpați, care pleacă în transhumanță în fiecare an, la mii de kilometri depărtare de casă, în căutarea ierbii pentru turmele lor.
Cu ajutorul unei camere observaționale, regizorul se așază în ascultare. Încearcă cu tandrețe să găsească poziția justă pentru a surprinde candoarea, dar și brutalitatea din viața ciobanilor. Filmul are un aspect de brut, care întărește efectul de real. Oferă astfel publicului sentimentul că pătrunde în intimitatea personajelor.
„Acest Drum al oilor este oarecum asemănător cu Drumul mătăsii sau cu Drumul sării. Este romantic, periculos și foarte real. Și este parcurs încă în zilele noastre. Filmul La drum arată viața neștiută a ciobanilor transhumanți, care merg cu turmele zeci de kilometri în fiecare zi pe orice vreme, dorm sub cerul liber și înfruntă vremea, animalele sălbatice și autorități haine”, spune regizorul Dumitru Budrala, care mărturisește că transhumanța este un subiect care îl preocupă încă din copilărie.
Povestea filmului
O mie de oi, cinci măgari, șapte câini și patru ciobani angajați. Este ‘moștenirea’ pe care o primește, fără să vrea, fiul unui cioban jefuit și ucis într-o pădure de lângă Lipova, județul Arad, la sute de kilometri de casă. După șapte zile de căutări, fiul său cel mic îi găsește trupul și decidă să ducă povestea mai departe, să continue lungul șir al generațiilor de păstori.
Mai mult decât reconstituirea unei crime, filmul prezintă viața ciobanilor transhumanți din sudul Transilvaniei. În cele șapte luni de drum, ciobanii se confruntă zi de zi cu întâmplări neașteptate și trebuie să parcurgă câte 25-50 km zilnic, să doarmă sub cerul liber și să înfrunte vremea și răutatea oamenilor.
În debutul filmului, un bărbat în vârstă de 89 de ani, fost păstor, povestește că a trăit alături de oi de când s-a născut și că mai mult de jumătate din viață a fost plecat de acasă. Numeroase elemente din povestea lui se regăsesc în ceea ce au trăit la rândul lor, de-a lungul timpului, generații și generații de păstori de pe teritoriul României, ceea ce face ca povestea să fie definitorie pentru ceva ce face parte din însăși esența culturală a românilor, din tradițiile intrinseci ale patrimoniului cultural intangibil.
Scriitorul Radu Vancu arată care sunt cele trei rațiuni pentru care consideră că filmul La drum este foarte important: o rațiune etnografic-istorică, una mitologică și o rațiune a recuperării realității.
‘Pe de o parte, filmul reconstituie un microcosmos social al păstorilor, al transhumanței, al pendulării între munte și pășunile cu iarbă. Pe de altă parte, documentează unul din miturile fondatoare ale culturii noastre și poate fi considerat o variantă a mitului Mioriței sau a Baltagului, pe care o transformă documentar. Avem Miorița făcută documentar sub ochii tăi, o operă de cinema real. În același timp, filmul La drum arată că există buzunare de realitate care rezistă prin forța lor mitică la virtualizarea lumii și sunt mai rezistente și mai puternice decât epoca istorică e ecranului global pe care o traversăm’, spune scriitorul Radu Vancu.
Filmul „La drum”, realizat de regizorul Dumitru Budrala în anul 1998, are 43 de minute și a fost lansat inițial la Cinema du Reel din Paris. A avut un traseu festivalier internațional de succes, fiind premiat la Festivalul Da KINO, 1999, București — Marele Premiu, Măslina de Argint—Festivalul Internațional Kalamata, Grecia, 2000, Marele Premiu ‘Angel from Prohor’ Belgrad Film Festival—1998, Marele Premiu — FILM.DOC, Sfântu Gheorghe, România, 2004.
Citeşte şi:
