text de Corneliu Belciug
M-am gandit sa va scriu despre HG 456/2007, stiti, hotararea care prevede introducerea in compozitia motorinei, de la 1 iulie, a doua procente de biodiesel. Chiar ma apucasem de scris. Dar mi-am dat seama ca e fara miza. Oricum, mai nimeni nu va observa vreo deosebire, si cei care se vor bucura vor fi doar o mana de oameni. O discutie cu prietenii la o sueta si, cu asta, basta.
M-am gandit sa va scriu despre seceta. Mai grozava decat cea din "46-"47, spun specialistii. Sa ma montez putin, sa critic lipsa de interes dovedita de Ministerul Agriculturii, lipsa previziunilor si atentionarilor, otararea premierului in fata taranilor care nu au avut bani de irigatii si, nu in ultimul rand, ajutoarele de 500 de milioane acordate de guvern celor care au ramas fara recolte din cauza secetei. Sa vorbim un pic despre cum se va scumpi energia electrica, despre declaratiile sforaitoare ale autoritatilor, despre rugaciunile pline de evlavie ale preotilor de tara si despre tanguielile celor care vor profita de seceta pentru a scumpi produsele. Dar ce rost are? Oricum, la anul o luam de la capat. Ori cu seceta, ori cu inundatii.
M-am gandit sa va scriu despre strategia energetica, dar nu e gata, asa ca o s-o luam la puricat mai incolo.
M-am gandit sa va scriu despre cum am pierdut eu prima batalie cu poluarea. Cum am ajuns sa stau o saptamana acasa plin de julituri si vanatai dupa ce am cazut cu scuterul. Pentru ca m-am gandit ca ar fi bine sa nu mai astept ore intregi blocat in traficul din Bucuresti, arzand litri de motorina in motorul masinii mele de 2.200 de cm3. Dar intentia mea de a proteja mediul a intrat in contradictie cu ideea celor care cred ca le fac un bine cetatenilor Capitalei daca uda asfaltul in plina zi. Nu conteaza ca apa se evapora instant, iar umiditatea din aer creste! De fapt, cei care uda nu au nicio vina, de vina sunt primarii ca nu inteleg faptul ca umiditatea mareste disconfortul. si de vina sunt eu ca franez in baltile de pe strada.
M-am gandit sa va scriu despre modificarile din revista, despre transformarea site-ului nostru intr-un portal de stiri, despre campaniile si evenimentele pe care le pregatim in aceasta toamna. Dar nu vreau sa va stric surpriza.
M-am gandit sa va scriu despre Bulgaria, despre sutele de kilometri pe care ii parcurgi dintr-o parte in alta a tarii si tot ce vezi sunt paduri. Cum ajungi sa te saturi de atatea paduri. Şi despre cum iti vine sa te iei de toti baronii cherestelei din tara noastra. Sau, mai bine zis, din tara lor, dupa cum ar spune ei.
Şi, nu in ultimul rand, ma tot gandeam sa va scriu cate ceva despre clasa politica, despre certurile interminabile, despre incompetenta guvernarii, despre obtuzitatea politicienilor, despre presedintele 75%. Despre tiganca imputita, despre nesimtitii de jurnalisti. si as fi facut asta, dar nu pentru a lua apararea breslei din care fac parte. V-as fi povestit cate un pic din experienta mea de 10 ani ca reporter de teren. V-as fi spus ca nesimtirea nu a inventat-o Basescu, el doar a avut curaj sa si-o asume, ca aroganta si prostul-gust, abuzurile si injuraturile, ghionturile si amenintarile nu sunt lucruri straine pentru jurnalisti. Cum nici spaga, functiile, protectia sau relatiile amoroase cu puterea nu le sunt straine. Cum relatia dintre putere si presa seamana foarte bine cu o casnicie. Unde puterea e barbatul – un pic betiv, violent, nu prea educat, la a doua tinerete, dar plin de bani, iar presa e femeia – doritoare de viata dulce, un pic frivola si cam lenesa, certareata si capricioasa, dar tinerica si frumoasa. si, in cazul asta, ce poti sa-i reprosezi lui Basescu? Ce altceva decat ca-si carpeste muierea in public!
Dar m-am gandit ca vine vacanta, ca multi dintre dumneavoastra sunteti cu mintea departe, la plaja, soare, nisipuri si alte distractii. Asa ca va urez un concediu placut si ma duc sa dau de mancare porumbeilor din fata blocului.
