Mai e un pic până la 1 Martie așa că Alin împreună cu prietena lui, Anamaria, fac mărțișoare pe bandă rulantă: coșari și alte figurine. În ultimii ani sunt pe val mărțișoarele făcute manual, din tot felul de materiale, de multe ori reciclate. Mai rar însă dai de mărțișoare făcute din deșeuri electronice – cum face Alin: din taste, prinse cu cabluri, piulițe și alte materiale.
Alin Teglaș e un designer român de care-am auzit prima oară în perioada protestelor de amploare pentru Roșia Montană. El s-a alăturat miilor de oameni care au ieșit în stradă în toamna lui 2013 pentru a susține cauza localității istorice din Munții Apuseni amenințată de mineritul cu cianuri. Printre nopți nedormite la proteste și orele de lucru, a făcut și niste omuleți protestatari, din niște taste, cu care a devenit „celebru” printre manifestanți.
Alin e de profesie actor – lucrează la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești – și uneori face muzică electronică. Cum le îmbină pe toate? Dacă se apropie vreun târg sau pur și simplu a rămas fără produse pe stoc, când merge la repetiții improvizează un mic atelier ad-hoc în cabina de la teatru. Își înșiră adezivii, bormașina, materialele și se apucă de lucru, în timp ce colegii lui stau și se uită la el fascinați.
Pe lângă mărțișoare, Alin creează o mulțime de alte obiecte: broșe, cercei, brelocuri, inele, butoni de cămăși, genți și portfarduri, lămpi și mese. Pentru asta folosește deșeuri electronice: taste și dischete. Marca lui se numește Devla Accesories. „Devla”, în țigănește, înseamnă Dumnezeu. A ales denumirea asta fiindcă sună interesant, nu din alte motive. Zice că putea la fel de bine să-i spună „Benga” (drac, în țigănește).
El a lucrat în 2007 primele accesorii, din taste și plăci de bază. Le-a făcut împreună cu o prietenă și le-au folosit în cadrul unui proiect de teatru/dans (la Centrul Național al Dansului – București), care avea la bază conceptul „Reduce, Reuse, Recycle“. A continuat joaca și în 2009 s-a înscris la INSPIRED Concursul de Idei, ediția 2009, cu colecția Tetris, o serie de genți făcute din dischete. Nu a câștigat concursul, dar fără să știe atunci, a câștigat un început de afacere. Participarea la concursul ăsta i-a dat startul, de fapt.
Omuleții au apărut abia în 2009. Într-o seară ținea niște taste dezmembrate în mână și i-a zis prietenei lui de atunci „eu o să bag cabluri în tastele astea”. Deși face munca asta de atâția ani, Alin nu se plictisește nici acum. La un moment dat ținea în palmă un omuleț făcut din taste. Se uita la el și parcă dintr-o dată s-a transpus în zilele copilăriei, în anii ’80, pe vremea lui Ceaușescu, când se juca cu cowboii de plastic.
„Mi-am dat seama că mi-ar fi plăcut să am omuleții ăștia când eram mic, parcă și vedeam cum m-aș fi jucat cu ei, cât de frumos m-aș fi jucat cu ei”, îmi zice cu o voce caldă și plină de nostalgie.
Atunci s-a gândit cum să îmbunătățească modelele, cum să facă unele noi. A făcut chiar și povești, pe care le-a dus la una dintre edițiile târgului Autor: „Scufița roșie”, „Cei trei purceluși”, „Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana”. De la cabluri băgate în taste a ajuns treptat la lucrări tot mai complexe: la dischete asamblate în formă de genți și lămpi; a făcut și două modele de măsuțe de cafea.
Încă din copilărie, Alin mereu meșterea câte ceva. Când era în școala generală și-a făcut din boxele pick-up-ului speaker la telefon. De-atunci și până acum a fost mereu pasionat și curios de gadget-uri, de tehnologie (mai ales de cea din perioada anilor ’80) și de a crea. Iar hobby-ul s-a transformat firesc într-o mică afacere.
După participarea la concursul Inspired, a ajuns la târgul Autor, unde a surprins pe toată lumea cu creațiile lui. Toți erau cu bijuterii contemporane, doar el era acolo cu niște omuleți – colecția se numea „My Friends”.
La început și-a luat materia primă de la prieteni, dar apoi a descoperit raiul tastelor, un depozit cu containere pline de tastaturi, de unde merge periodic să ia deșeuri. Într-un an a făcut pentru Cărturești niște accesorii care spuneau, din tastatură, „CITESC IUBESC”. Atunci a avut nevoie de 200 de tastaturi! N-a mai găsit nici la firma de reciclare de unde își lua de obicei materia primă, așa că a trebuit să dea anunț pe facebook și până la urmă le-a strâns.
Deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) reprezintă în prezent 5% din totalul mondial al deșeurilor municipale solide, însă sunt mult mai periculoase pentru mediu decât toate celelalte, dacă ajung la groapa de gunoi. În plus, sunt componenta cu cel mai rapid ritm de creștere. Cu toate astea, un studiu efectuat recent în România arată că, deși peste 80 de procente din populație știe că poate preda DEEE la punctele de colectare amenajate de autoritățile locale, doar 4 procente fac colectare separată.
În ultimii șapte ani, pe lângă târgurile Autor și Made in Ro din București, Alin a fost la tot felul de târguri și în afara țării, în Praga și în Berlin. Își mai vinde creațiile la ROD (proiect Cărturești ce își propune să expună, să promoveze și să vândă design românesc) și în magazine precum Hippy Hippy Shake, sau Paga Shop din centrul Unirea. La început nu făcea cine știe câți bani, acum are perioade și perioade. Vinde mai bine în preajma Crăciunului sau de 1 Martie. Cu timpul, procesul de lucru s-a îmbunătățit, a învățat să manevreze mai bine sculele. De exemplu, acum știe să estimeze din reflex distanța tăieturii așa încât oprește cutter-ul în deget, fix înainte de a-i cresta pielea.
Alin își înregistrează creațiile la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca să-și protejeze munca. Într-o zi a găsit într-un mall, la un stand, o tipă care avea o geantă din dischete. Fata a recunoscut că s-a inspirat din lucrările lui pe care le-a văzut odată la un târg. „Dacă făceai geanta asta mai bine decât mine, te lăsam s-o vinzi”, i-a zis el sincer, dar prietenește. „Dar nu pot să te las să o vinzi așa, că uite cum e făcută: nu poți să îmbini dischetele astea cu șoricelul ăla în afară, că o vinzi unui om care o să-și strice hainele, și dup-aia nu o mai poartă. Nici căptușeală nu are..”, i-a mai spus.
După mărțișoare, vrea să îi facă pe Traian și Decebal – da, tot din taste – și apoi vrea să se apuce de tablouri și sculpturi. Pentru asta are nevoie un spațiu mai mare: acum atelierul lui e improvizat în camera în care doarme, lângă geam, de unde vede zilnic lacul din Cișmigiu. Dar din martie o să-și mute atelierul într-un sediu la Rosetti, cu Anamaria – care e designer vestimentar – și cu alți prieteni.
Alin nu ține speech-uri despre reciclare. Nu e împotriva acestui val, dar lui pur și simplu îi face plăcere să creeze obiectele astea, iar dacă le poate face din deșeuri, cu atât mai bine – e un bonus. Dacă ar fi primar, ar face foarte multe chestii pentru oraș.
„Faci din Victoriei până la Unirii coffee shop-uri, oprești traficul în tot centrul, să aibă voie doar biciclete și mașini electrice. Dâmbovița modificată, cu apă mai multă, mai adâncă, și cu vaporașe. Gen Amsterdam, așa”, explică Alin viziunea lui.
În zilele dintre 26 februarie și 1 Martie, Alin o să-și vândă creațiile la Târgul Mărțișorului, care are loc în curtea interioara a Muzeului Ţăranului Român. Mai puteți găsi mărțișoarele lui și la Cărturești Verona, la Hippy Hippy Shake și la Paga Shop.
Mai citește și:
Bicicleta handmade, din bambus, în premieră la BikeFest 2014
În New York va fi ilegal să arunci deșeurile electronice la gunoi
