Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA) critică susținerea Gabrielei Firea față de controversatul proiect de tratare termică și valorificare energetică a deșeurilor municipale din București. Proiectul a fost readus sporadic, în atenția publică, în ultimii ani, în special de către directorul executiv al Directiei Utilități Publice a Primăriei Municipiului București (PMB), Magdalena Iuga.
Conform declarațiilor din presă, “instalația va produce energie termică și energie electrică. Această instalație de ardere va avea o capacitate de 300.000- 350.000 t/an deșeuri, perioada de funcționare de 8000 ore/an și va produce aproximativ 124.400 MWh/an energie electrică și 335.000 MWh/an de energie termică, obținându-se astfel energie termică și electrică (din surse regenerabile, așa cum solicită Directivele Uniunii Europene), contribuind la atingerea țintelor de reducere a deșeurilor.”
Cât va costa incineratorul de deșeuri al Capitalei
Reprezentanții GAIA, spun că potrivit Tratatului de Pre-Aderare a României la UE, nu există ținte de reducere a deșeurilor, ci doar ținte de reciclare a acestora, care nu se realizează prin incinerare, cu sau fără recuperare de energie. Incinerarea cu recuperare de energie nu este echivalentul reciclării.
De asemenea, din totalul deșeurilor municipale și asimilabile, doar fracția biodegradabilă poate fi considerată regenerabilă, însă numeroase studii arată că arderea deșeurilor biodegradabile, este extrem de ineficientă, consumurile de energie ale instalației anulând în mare parte producția. Practic, în măsură în care deșeurile sunt regenerabile (biodegradabile), arderea lor produce foarte puțină energie; în măsură în care incinerarea produce energie, această nu este regenerabilă.
Nu acceptăm că deșeurile sunt o sursă de energie regenerabilă. Chiar dacă s-ar considera că aceasta corespunde definiției tehnice a surselor regenerabile, totusi esuează cu desavarsire să fie ceea ce s-ar putea numi o interpretare “de bun simț”. Un flux de deșeuri poate fi “durabil” în cea mai interpretabilă definiție a cuvântului, deoarece în gestionarea durabilă a deșeurilor piatra de temelie este minimizarea generarii deșeurilor, astfel menținerea explicită a fluxurilor de deșeuri în scopul incinerării este în totală contradicție cu acest principiu”, conform unui raport elaborat de Comitetul pentru Mediu, Transport și Afaceri Regionale UK.
Incineratoarele de deseuri, cea mai mare sursă pentru producerea dioxinei
Incineratoarele de deseuri sunt cunoscute ca fiind adevarate fabrici de cancer si cea mai mare sursa pentru producerea dioxinei, care in cantități foarte mici poate cauza malformatii ale fătului și defecte genetice. Multe dintre aceste toxine ajung în hrană și devin tot mai concentrate pe măsură ce ajung mai sus în lanțul alimentar. O varietate de studii au raportat asocierea dintre probleme respiratorii, anomalii congenitale, îmbolnăvirile de cancer (laringe, plămâni, piele, sistem reproducător și nervos, glandă tiroidă, aparat digestiv) și munca, respectiv locuirea în apropierea unor incineratoare.
Incineratoarele nu rezolvă problema depozitării deșeurilor. Aproximativ 25% din cantitatea de deșeurilor care intră în incineratoare rămâne sub formă de cenușă, iar această trebuie să fie depozitată tot în rampe de deșeuri. Această cenușă este adesea prea toxică pentru a putea fi refolosită, în ciuda tuturor încercărilor industriei.
Incineratoarele de ultimă generație (gazeificare, piroliză, arc de plasmă etc.) sunt prevăzute cu dispozitive de control al poluării aerului, care captează doar o parte din poluanți, fară a le elimina. Se estimează că filtrele rețin numai 5% – 30% din cantitatea de particule foarte fine, mai mici de 2,5 microni sau nanoparticule.
Poluanții capturați sunt transferați la alte produse, determinând creșterea toxicității în deșeul în stare solidă, rezultat din incinerare și reprezentat de cenușa, zgură, funingine, namol de epurare, care ajung apoi în mediul înconjurător.
Franța, măsuri de reducere pentru stoparea industriei incineratoare
În Franța, țara incineratoarelor (127), ministrul mediului, Segolene Royal, a anunțat, în 2014, măsuri de reducere până la stoparea industriei incineratoare, motivând că aceste tehnologii sunt soluții depășite, în primul rând din cauza ineficienței și a impactului asupra sănătății locuitorilor din proximitatea incineratoarelor. De asemenea, țări precum Austria sau Olanda taxează operatorul instalației de incinerare cu sume de până la 13 euro/tonă de deșeu incinerat.
Unele țări europene se confrunta cu o supracapacitate de incinerare (capacitatea de ardere a incineratoarelor a unui volum de deșeuri mai mare decât cel generat de populația țării respective), ceea ce a dus la o creștere a transporturilor de deșeuri între statele membre, deja semnificativă în ultimii ani, ceea ce contrazice principiul proximității stabilit în Directiva Cadru privind Deșeurile a Comisiei Europene (nr. 98 din 2008) și contribuie la schimbările climatice.
Vor fi realizate toate demersurile necesare pentru a împiedica construirea unui incinerator de deșeuri menajere în Municipiul Bucuresti, inclusiv în instanțele judecătorești”, spun reprezentanții GAIA.
