Masinaria reciclarii se urneste greu in Romania. Si nu pentru ca n-ar avea suficiente instalatii de reciclare a deseurilor, ci pentru ca, in mod paradoxal, acestei tari sufocate de gunoaie ii lipseste materia prima.
Prinsi la mijloc intre criza financiara, reducerea consumului si incapacitatea cronica a autoritatilor de a pune la punct o infrastructura de colectare selectiva, reciclatorii reduc la jumatate productia, asteptand in zadar afluxul de materie prima necesar pentru rentabilizarea afacerii. Nici salubrizatorii n-o duc mai bine. Aceeasi criza care scade rata de colectare a taxelor de salubrizare, si-asa ridicol de mici, ii pune pe multi operatori in situatia de a-si reface calculele si de a se gandi serios sa traga obloanele.
Legislatie avem, implementare, mai putin. Ca un elev silitor, Ministerul Mediului scoate legi pe banda rulanta si, din cand in cand, mai bate obrazul autoritatilor locale, cerandu-le implicare. Mesajul ajunge insa greu la urechile fudule ale primarilor, care sfarsesc uneori chiar sa puna bete in roate unor proiecte mari, finantate din bani europeni.
Unde se produce fractura? Ce impiedica coagularea acestei infrastructuri care teoretic are destule instrumente ca sa devina viabila? Un fenomen atat de complex nu are, evident, o singura explicatie. De la cetateanul care trebuie convins ca gunoiul trebuie sa ajunga, in cel mai rau caz, la groapa de gunoi si nu in rau, la primarul care prefera sa nu-si supere alegatorii prin mariri de taxe si pana la agentul economic care raporteaza statului cifre de reciclare existente doar pe hartie, un interminabil sir de disfunctionalitati gripeaza aceasta masinarie greoaie a colectarii si reciclarii. 37 decembrie2010
Mai greu de inteles sunt piedicile care vin deghizate sub forma bunelor intentii, acolo unde producatori si asociatii colective din zona DEEE-urilor incearca sa treaca mai usor peste criza folosindu-se incorect de avantajele financiare ale timbrului verde. La capatul acestui drum cu denivelari, reciclatorul care a investit masiv in instalatii scumpe se vede nevoit sa apeleze la solutii de avarie, importand deseuri ca sa-si tina afacerea pe linia de plutire. Toate acestea nu sunt, pana la urma, decat un simptom al modului in care mimam implementarea legislatiei europene, bazandu-ne pe structuri si mentalitati invechite.
