Un petic de teren din Capitala adaposteste o mare aglomerare de specii de fauna acvatica. Candidata perfecta pentru titlul de rezervatie urbana se afla intr-un loc uitat de lume, chiar in centrul orasului. Este Groapa Vacaresti, un colt de salbaticie departe de oameni si, totusi, in mijlocul lor.
Text de Ileana Magureanu
Oaza dintre blocuri
Bucuresti, 44.38 grade latitudine nordica, 26.15 grade longitudine estica. Peste intinderea de asfalt zboara obosit un stol de pasari migratoare. Se indreapta spre sud, cautand un loc de popas inainte sa-si continue lunga calatorie spre Africa. Brusc, vedem pasarile disparand dupa blocuri, de parca le-ar fi inghitit pamantul.
„Langa targul de masini este o mlastina. Locul prezinta o mare atractie pentru pasari”, ne lamureste Ciprian Fantana, de la Societatea Ornitologica Romana. Aici, la Groapa Vacaresti, era in plan un lac de acumulare. Autoritatile au realizat infrastructura, apoi edificiul a fost abandonat. O eroare de calcul a plasat acest loc mai sus de nivelul Dambovitei, iar cuva de beton a fost umpluta cu apa doar o data.
In scurt timp, natura si-a revendicat spatiul si l-a umplut de viata salbatica. An de an, noi specii s-au alaturat celor deja existente. „Groapa Vacaresti este zona cea mai bogata in specii din tot Bucurestiul”, explica Alexandru Iftime, doctor in biologie la Muzeul Antipa. Oaza este inconjurata
de un desert de moloz si deseuri din cele mai diverse. Peretii din beton ai fostului lac de acumulare se prabusesc, iar oamenii din partea locului depoziteaza cu nepasare gunoaie. Mediul natural si cel construit coexista, intr-o imbratisare fortata.
Printr-o spartura in gard, oricine poate intra pe platforma superioara a Gropii. Vegetatia salbatica ocupa lacoma fisurile din asfalt si imbraca trotuarul. Caldura e sufocanta si se simte un fum inecacios in aer. La vreo 10 metri, un barbat sta aplecat asupra unei gramezi de cabluri care ard mocnit. „Ma dati la televizor?”, intreaba el descumpanit. „Le topesc pentru ca-mi trebuie cuprul”, continua el usor ezitant. Privelistea e fascinanta si da senzatia de vertigo. Sub picioarele noastre se casca o prapastie verde, cu buze sfaramate din beton si sticla.
Groapa nimanui
„Va spun cum e traiul nostru daca nedati si noua un ban de paine”, ne fixeaza cu ochi foarte albastri o femeie de etnie roma ce locuieste intr-o coliba pe malul lacului. Spune ca a venit cu cei sase copii tocmai din Targu-Mures, dupa ce i-a ars casa. Baietii ei se joaca sus, la intrare in Groapa, folosind bucati de carton pe post de sanii. Locul pare al nimanui, dar de fapt are 100 de proprietari. Undeva, pe fundul lacului, in urma cu 22 de ani, erau locuinte. Fostii proprietari le-au pierdut cand autoritatile comuniste au decis sa le demoleze ca sa poata derula proiectul de transformare a zonei. Totusi, in decembrie 1989, documentatia de expropriere inca nu fusese aprobata, desi casele fusesera facute una cu pamantul. In 2003, Groapa a fost concesionata ilegal, pe 49 de ani, firmei Royal Romanian Corporation, reprezentata de israelianul Tony Mikhael. Acesta s-a angajat sa faca o investitie de aproape un miliard de dolari si sa ridice un complex culturalsportiv. Afaceristul a disparut, lasand o datorie de 6,1 milioane de lei la Fisc.
Rezervatie urbana
„In Europa nu este foarte cunoscut conceptul de rezervatie urbana”, spune Fantana. Locuitorii din orase intra in contact cu natura doar prin intermediul parcurilor, folosite pentru recreere. Spatiile sunt puternic antropizate (marcate de prezenta omului) si contin specii atent selectate. Americanii au o abordare complet diferita. Natura este lasata sa se desfasoare, iar interventia omului este minimizata. Se amenajeaza niste carari, se plaseaza niste banci, apoi natura se instaleaza nestingherita.
Un exemplu fericit este rezervatia urbana Costanera Sur, din Buenos Aires. Aceasta are 350 de hectare de lagune si vegetatie de pampas si gazduieste peste 300 de specii de pasari. A fost fondata in 1985 si are anual un milion de vizitatori. Anul trecut a primit statutul de IBA (Important Bird Area), devenind un sit-cheie pentru conservarea pasarilor si a biodiversitatii.
Conserva sa u conservare?
„Bucurestiul a fost neglijat din punctul de vedere al studierii biodiversitatii”, afirma Corneliu Parvu, seful sectiei de Fauna terestra de la Muzeul „Grigore Antipa”. Oraseanul prefera anumite specii, in dauna salbaticiunilor indezirabile si opteaza pentru un „ecosistem de conserva”, ca si cum ar trai intr-o capsula spatiala.
Parerea bucuresteanului de rand e elocventa in acest sens. „Ar trebui sa se faca ceva: un parc, un hipodrom. E pacat de atata teren sa creasca
balariile”, isi da cu parerea Maria Florescu, o localnica din zona Gropii Vacaresti. „Ar fi bine sa construiasca niste blocuri, niste restaurante”, crede si un pensionar din zona, care ne indica mandru vecinatatea cu vila opulenta a manelistului Florin Salam.
„La Groapa e prezent pescarelul albastru”, spune Dan Hulea, directorul SOR. Este chiar simbolul ONG-ului si figureaza in Directiva Pasarilor. Este o specie fricoasa si evita omul. Aceasta pasare superba, asemanatoare cu un colibri, isi face cuibul la un metru deasupra apei.
Alexandru Iftime ne spune si el despre buhaiul de balta cu burta rosie, o specie de broaste protejata de Comunitatea Europeana. Este o prezenta discreta si traieste in baltoace mici, in zone mlastinoase. Tritonul cu creasta, specie Natura 2000, se intalneste doar la Groapa Vacaresti. Acesta prefera locuri unde nu sunt pesti, pentru ca ii mananca ouale si larvele.
Biodiversitatea de langa noi
Padurea tropicala si recifele de corali sunt primele care ne vin in minte atunci cand ne gandim la varietate biologica. Ar trebui totusi sa ne intoarcem privirile in primul rand catre vietatile de langa noi.
„Biodiversitatea urbana este foarte importanta pentru conservarea biodiversitatii globale”, explica pentru „Green Report” profesor dr. Norbert Mueller, de la Universitatea de Stiinte Aplicate din Erfurt, Germania. El prezideaza grupul de lucru „Biodiversity&Design” din cadrul proiectului international de implementare a Conventiei asupra Diversitatii biologice in mediul urban. Pana in 2010, UE si-a propus sa opreasca pierderea biodiversitatii. La nivel global, 20 de orase s-au inscris deja in cursa de salvare a bogatiei de specii.
Orasenii constienti de existenta acestor „oaze” in apropierea lor se implica mai mult in proiectele locale de conservare. Jungla urbana devine astfel pepiniera pentru actiunile de mediu.
