Producătorii și importatorii care pun pe piața din România echipamente electrice și electronice trebuie să plătească începând din 2020 o taxă de 4 lei/kg sau de 20 de lei/kg, în cazul lămpilor. Taxa, în sine, nu este nouă, însă baza de aplicare se schimbă. Adrian Teampau, Director Taxe Indirecte, Deloitte România, explică care este noua bază de aplicare a taxei, dar și ce probleme de implementare pot apărea. Mai mult, el atrage atenția asupra faptului că operatorii economici responsabili în fața Administrației Fondului de Mediu trebuie să acorde o atenție deosebită atingerii ratei anuale minime de colectare, care va crește începând din 2021 și în funcție de care se va calcula taxa.
Taxa trebuie achitată de companiile care nu îndeplinesc obligația anuală de colectare de asemenea deșeuri în scopul reciclării. Până acum, taxa se aplica pentru produsele introduse pe piață și nedeclarate la Administrația Fondului de Mediu (AFM).
În prezent, agenții economici care introduc pe piața din România echipamente electrice și electronice (EEE) au o serie de obligații către autoritățile de mediu. Printre cele mai relevante se numără obligația de a se înregistra în Registrul național al producătorilor de echipamente electrice și electronice, în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM), înainte de introducerea pe piață. Raportarea anuală la ANPM a cantității estimate și motivate de EEE introduse pe piață și plata contribuției de 4 lei/kg pentru anumite categorii de astfel de produse, respectiv de 20 lei/kg pentru lămpi, completează lista de obligații către autoritățile de mediu. Taxele se aplică pentru diferența dintre cantitățile de EEE declarate ca introduse pe piață și cantitățile constatate ca introduse de Administrația Fondului pentru Mediu. În plus, societățile implicate sunt obligate să declare la AFM, până în data de 25 a lunii următoare, cantitățile de EEE introduse pe piață.
Care sunt noutățile din 2020?
Dacă în prezent taxa de 4 lei/kg, respectiv de 20 lei/kg este aplicabilă pentru diferența dintre cantitățile de EEE declarate ca fiind introduse pe piață și cantitățile constatate de către AFM ca fiind efectiv introduse, de la 1 ianuarie 2020, această contribuție va fi datorată pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de EEE corespunzătoare obligațiilor anuale de colectare și cantitățile efectiv colectate. Cu alte cuvinte, dacă un producător/importator de asemenea produse pune pe piața din România 10.000 de kg, este obligat să colecteze 4.500 de kg de deșeuri în 2020. Dacă reușește că colecteze doar 2.000 de kg, atunci va datora o taxă aferenta diferenței de 2.500 de kg necolectate.
Operatorii economici responsabili în fața AFM trebuie să acorde o atenție deosebită atingerii ratei anuale minime de colectare, cu atât mai mult cu cât, începând din 2021, rata anuală minimă de colectare va fi de 65%, în creștere de la 45% în prezent.
Practica ne omoară
Teoria sună bine, însă, atunci când trebuie implementată, cei vizați se lovesc de realitatea cruntă. Cum poate un producător/importator să colecteze deșeurile? Dacă nu le colectează, trebuie să reflecte taxa în prețul la raft? Cum gestionează logistic deșeurile colectate? Trebuie să contracteze și serviciile unui reciclator?
Aparent, legislația oferă răspunsuri la toate aceste întrebări: semnarea unui contract de transfer de responsabilitate cu o societate autorizată în acest sens (OIREP). Dar această soluție atrage costuri suplimentare pentru producător/importator, deoarece aceste societăți autorizate (OIREP) facturează întreaga cantitate de echipamente electrice și electronice introdusă (nu doar ținta de 45%). Un alt aspect problematic este reprezentat de faptul că, în acest moment, sunt prea puține societăți OIREP care activează în acest domeniu și, ca urmare, tarifele acestora vor fi consistente. O altă problemă reală este gradul redus de colectare efectivă de la populație. Cu alte cuvinte, nu sunt suficiente cantități de deșeuri pentru a îndeplini obligațiile de colectare ale tuturor producătorilor/importatorilor.
Este important de menționat faptul că aceste taxe au impact financiar major pentru firme dacă nu sunt tratate cu atenție. Spre exemplu, pentru o centrală termică, taxa depășete 100 de lei, iar pentru o mașină de spălat este cu mult peste 200 de lei. Una dintre problemele apărute în practică este dificultatea clasificării produselor ca EEE sau nu. O altă problemă este că transferul responsabilității de colectare către un organism reglementat în acest sens, deși pare soluția salvatoare, în realitate nu poate atinge în toate cazurile ținta anuală impusă de lege din varii motive.
Așadar, ca orice început de an, 2020 nu este o excepție și aduce noutăți fiscale ce vor genera probleme de implementare pentru agenții economici, ca de fiecare dată, astfel încât este necesară analizarea cu atenție a reglementărilor legale, solicitarea de clarificări din partea autorităților și a specialiștilor în domeniu.
