De trei ani, Romania se straduieste din greu sa colecteze macar jumatate din cele patru kilograme de deseuri electrice si electronice (DEEE) pe cap de locuitor impuse de UE.
Asemenea altor nou-veniti in UE, romanii nu au forta financiara sa tina pasul cu ritmul de consum din tarile vestice ca „sa produca” suficiente deseuri. Argumentul i-a convins deja pe birocratii europeni ca e nevoie sa regandeasca modul de calcul al tintelor de colectare.
In plina revizuire e si legea romaneasca de reglementare a gestionarii DEEE-urilor, care va pune mai multa presiune asupra autoritatilor sa asigure infrastructura de colectare, dar si asupra producatorilor si retailerilor ca sa-si respecte obligatiile de reciclare. Chiar si asa, nu vom reusi sa ne atingem tintele de colectare impuse, spun specialistii din industrie, in opinia carora singura solutie e ca tintele sa fie raportate la cantitatea de deseuri disponibila pe piata. In tot acest timp, avem o industrie de reciclare supradezvoltata, care, pe fondul „materiei prime” insuficiente, se zbate la limita rentabilitatii.
Obligatii noi pentru producatori si autoritati
Pentru a pune o mai mare presiune pe producatorii de echipamente electronice si electrice, guvernul a adoptat o serie de modificari la Legea 448/2005 privind gestionarea DEEE-urilor. Noile reglementari, cuprinse in HG nr. 1037/2010 si intrate in vigoare la inceputul lunii noiembrie, ii obliga sa tina cel putin zece ani evidenta produselor pe care le vand si sa-si asume responsabilitati mai substantiale de preluare si valorificare ale DEEE-urilor.
La nivel european, legislatia echipamentelor electrice si electronice si a deseurilor care provin din acestea este subsumata Directivei 2002/96/CE. In Romania, directiva a fost transpusa prin HG 448/2005, modificata si aprobata de guvern pe 13 octombrie 2010. Hotararea a fost publicata in Monitorul Oficial pe 2 noiembrie, iar normele metodologice de aplicare vor intra in vigoare in termen de trei luni.
Modificarile aduse urmaresc imbunatatirea performantelor privind protectia mediului ale tuturor operatorilor implicati in ciclul de viata al echipamentelor electrice si electronice – producatori, importatori, distribuitori, consumatori si, in mod deosebit, ale acelor operatori economici care sunt direct implicati in colectarea, tratarea, reciclarea, valorificarea si eliminarea nepoluanta ale DEEE-urilor.
Distribuitorii sunt obligati prin lege sa asigure un schimb de „unu la unu” al produselor electrocasnice.
Atunci cand ii livreaza clientului la domiciliu un anumit produs, acestia sunt obligati sa preia, la cerere, echipamentul vechi inlocuit. Obligatia exista si pana acum, insa modificarile aduse HG 448 prevad pentru prima oara amenzi pentru distribuitorii care nu o indeplinesc – intre 10.000 si 20.000 lei.
De asemenea, distribuitorii si cumparatorii nu vor mai putea achizitiona echipamente electrice si electronice fara sa-i solicite vanzatorului dovada inregistrarii in registrul producatorilor de echipamente electrice si electronice (EEE).
Centru de colectare in fiecare localitate
Odata cu intrarea in vigoare a modificarilor, autoritatile locale vor fi obligate sa infiinteze puncte de colectare a DEEE-urilor in fiecare localitate, iar in orasele mai mari, cate unul la fiecare 50.000 de locuitori. Asta inseamna ca in Bucuresti ar trebui sa fie infiintate peste 40 de puncte de colectare, suficient de accesibile populatiei si colectorilor de DEEE-uri, tinand cont de densitatea populatiei.
Noile modificari statuteaza mai clar obligatia autoritatilor locale de a organiza, gestiona si coordona colectarea selectiva si transportul la punctele de colectare. Acestea vor trebui sa-i comunice populatiei frecventa cu care se vor realiza campaniile de colectare si sa raporteze catre agentiile judetene de protectia mediului evidenta echipamentelor electrice si electronice. Astfel, autoritatile vor fi obligate sa organizeze actiuni de colectare cel putin o data pe trimestru.
La randul lor, producatorii sunt fi obligati sa tina o evidenta a DEEE-urilor, componentelor si substantelor atat la intrarea, cat si la iesirea din instalatiile de valorificare si reciclare. Astfel, intregul proces va fi mai bine controlat si se vor reduce situatiile in care se raporteaza cantitati reciclate mai mari decat cele reale.
Cota de colectare raportata la cantitatea pusa pe piata
Daca, pana acum, multi producatori colectau „doar pe hartie”, raportand la AFM cifre pe proprie raspundere, de-acum incolo toti vor fi obligati sa depuna o garantie care sa demonstreze ca detin capacitatea de a gestiona DEEE-urile care le intra in obligatie.
Ei au la dispozitie trei variante: o scrisoare de garantie bancara in favoarea AFM, o polita de asigurare de reciclare in favoarea AFM sau aderarea la o organizatie colectiva care actioneaza in numele producatorilor.
Noua lege ii mai obliga pe producatori si importatori sa furnizeze informatii despre reutilizarea si tratarea fiecarui echipament nou introdus pe piata si sa informeze ANPM despre categoriile si cantitatile introduse. Costurile legate de colectarea, tratarea, valorificarea si eliminarea DEEE-urilor provenite de la utilizatori, altii decat gospodariile particulare, vor fi suportate de producatori. In caz contrar, acestia risca amenzi intre 40.000 si 50.000 lei si suspendarea temporara a activitatii.
Nu avem ce sa colectam
Romania are ca obligatie sa colecteze anual patru kilograme de DEEE-uri pe cap de locuitor, la fel ca si restul statelor membre UE. Cu toate acestea, exista o serie de piedici in calea atingerii acestei tinte, iar UE ia in prezent in calcul modificarea ei. In primul rand, nivelul de trai scazut ii determina pe romani sa utilizeze produsele pentru o perioada mai indelungata. Astfel, daca in state precum Belgia sau Olanda un produs electrocasnic este schimbat atunci cand apare un model mai performant, romanii renunta la el numai cand se strica si devine inutilizabil. Singurele exceptii sunt telefoanele si calculatoarele.
In al doilea rand, romanii nu sunt obisnuiti sa colecteze selectiv acest gen de deseuri. Chiar daca 74% sustin ca ar duce echipamentele stricate la un punct de colectare, ei nu pot indica unde se afla acestea, potrivit unui studiu realizat de Asociatia Ecotic si Daedalus Millward Brown.
Tintele de colectare vor deveni procentuale
Lipsa infrastructurii de colectare si, prin urmare, a deseurilor ii determina pe colectori si reciclatori sa considere tinta de patru kilograme pe cap de locuitor drept nerealista pentru Romania. In ciuda tuturor campaniilor de colectare, organizate atat la nivel national (Marea Debarasare), cat si local, in Romania nu se strang nici doua kilograme de DEEE-uri pe cap de locuitor. Asta in conditiile in care capacitatile de tratare adunate ale tuturor operatorilor depasesc tinta de colectare nationala, de 84.000 de tone anual.
„In Romania nu se colecteaza pentru ca nu exista deseuri, oamenii pastreaza mai mult echipamentele. (…) Insa, din pacate, Romania are aceleasi tinte de colectare a deseurilor electronice si electrice pe care le au state precum Olanda, Belgia, unde puterea de cumparare este mult mai mare, iar oamenii isi schimba produsele mult mai des”, a precizat Valentin Negoita, presedintele asociatiei colective Ecotic.
Acesta a subliniat diferenta de comportament a romanilor in ce priveste produsele de dimensiuni mari (frigidere, masini de spalat) – pe care le inlocuiesc numai cand se strica – si cele de dimensiuni mici (telefoane, mp3 playere), la care renunta atunci cand pe piata apare un model mai performant.
Noile modificari la legea DEEE-urilor le va permite companiilor sa colecteze sau sa finanteze colectarea unui anumit procent de DEEE-uri din cantitatea totala de EEE introduse pe piata. Aceasta cota urmeaza sa fie stabilita de catre Ministerul Mediului si anuntata in termen de trei luni.
Deoarece aceleasi probleme au fost semnalate in mai multe state, si la nivelul UE se va analiza in perioada urmatoare posibilitatea modificarii tintelor de deseuri impuse statelor membre. Astfel, acestea nu vor mai fi exprimate in cantitati, ci in procente din deseurile generate pe piata. Cota de colectare si reciclare ar urma sa fie intre 65% si 85% din deseurile puse pe piata, potrivit unor surse de pe piata reciclarii.
Organizatii colective vs freeriders
Potrivit legii noi, producatorii de echipamente electrice si electronice trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru deseurile pe care le produc. Astfel, unii se asociaza in organizatii colective, iar ceilalti se ocupa pe cont propriu de colectarea DEEE-urilor si valorificarea lor.
Incepand din 2007 au aparut primele asociatii colective care preiau raspunderea de colectare, tratare si valorificare ale DEEE-urilor de la producatori. Asociatiile care activeaza in Romania sunt Environ, Recolamp (pentru surse de lumina), Ecotic si RoRec, carora li s-au alaturat, mai nou, CCR Logistics Systems SRL si Ecosys Recycling. Pe fondul legislatiei permisive, multi producatori si importatori au preferat sa fenteze obligatiile de reciclare, declarand pe propria raspundere ca isi gestioneaza singuri deseurile. Asa numitii „freeriders” (sau blatisti) sunt adesea acuzati ca incalca legea, fie se folosesc de diverse interpretari ale acesteia.
„In mod concret, asta inseamna ca un freerider nu suporta costurile de colectare si reciclare ale deseurilor electrice si obtine, in felul asta, un avantaj concurential necuvenit. El va avea costuri de functionare mai mici decat producatorii care finanteaza sistemele de management al deseurilor si, in consecinta, va putea oferi preturi de vanzare mai mici pentru produsele sale, denaturand piata. Prin comparatie, este un efect similar cu vanzarea fara TVA”, explica Raul Pop, director Recolamp.
„O «specie» aparte sunt freeriderii care adauga un «timbru verde» produselor puse pe piata, insa pastreaza aceste sume in loc sa le cheltuiasca pentru acoperirea costurilor de management al deseurilor. Sumele respective constituie astfel un profit net fraudulos, iar cei care apeleaza la aceste practici pot fi acuzati de inselaciune”, a adaugat Raul Pop.
Odata cu modificarea legii, au fost stabilite pentru prima data obligatii legale distincte pentru aceia care vor sa isi gestioneze singuri produsele arse sau uzate, si nu prin intermediul unei organizatii colective. Astfel, acestia trebuie sa organizeze gestionarea deseurilor in baza unui plan de operare, prevedere valabila pana acum doar pentru asociatiile colective. In plus, ei trebuie sa depuna o garantie financiara care sa demonstreze acoperirea finantarii gestionarii DEEE-urilor, care constituie tinta individuala.
In baza analizei planului de operare si a constituirii garantiei financiare, producatorilor individuali li se va elibera certificatul de producator. Acest certificat este o conditie obligatorie pentru comercializarea propriilor produse.
Asociatiile de responsabilitate colectiva se afla in spatele multor initiative legislative, campanii de colectare si programe de educatie ecologica. Cel mai bun exemplu este campania Marea Debarasare, pe care o organizeaza trimestrial, cu sprijinul Ministerului Mediului.
Marea Debarasare a intrat la apa
Campania Marea Debarasare a fost lansata in anul 2007 de catre asociatiile colective, pentru a-i convinge pe romani sa renunte la vechiturile electrice si electronice din casa. Asociatiile colective, reciclatorii si Ministerul Mediului au desfasurat o editie-pilot in 2007, urmata in 2008 de patru editii. Tot in 2008 au avut loc si primele proiecte-pilot de colectare din mediul rural, in judetele Covasna si Arges. Masinile de salubritate au strabatut traseele anuntate, ridicand din fata caselor DEEE-urile lasate de romani si ducandu-le la centrele de tratare si reciclare.
In 2009, campania a fost extinsa la zece editii, care s-au desfasurat lunar, incepand cu luna martie. Din cauza randamentului scazut, anul acesta a fost modificata frecventa campaniilor. Colectarile au avut loc trimestrial si au fost extinse si in mediul rural. La cea mai recenta editie a Marii Debarasari, de pe 1 si 2 octombrie, au fost colectate 357,993 tone de DEEE-uri din 25 de judete din tara, inclusiv din mediul rural.
La editia-pilot din 2007 au fost stranse 556 tone de DEEE-uri de la populatie. Anul urmator, campania a fost mai bine promovata, iar asta s-a vazut si in rezultatele colectarii: in cele patru editii au fost stranse 2.500 tone de DEEE-uri, potrivit Asociatiei Environ. In 2009, a crescut numarul actiunilor de colectare, dar au scazut cantitatile stranse. In cele zece editii ale campaniei au fost adunate in total 1.440 tone de echipamente electrice si electronice vechi.
Anul acesta, Marea Debarasare a avut patru editii. Obiectivul campaniei din 2010 a fost de a strange un total de 2.000 de tone de DEEE-uri de la populatie. Potrivit datelor Ministerului Mediului, in primele trei editii s-au colectat doar 1.052 de tone de deseuri electrice si electronice, cifra ce nu da prea mari sperante in indeplinirea obiectivului. Rezultatele ultimei campanii nu au fost facute publice pana la inchiderea editiei.
In prezent, cifrele de colectare la nivel national in cadrul tuturor actiunilor de acest gen nu sunt disponibile. Cele mai recente date oferite de catre Agentia Nationala pentru Protectia Mediului se refera la anul 2007.
Cat de rentabila e reciclarea DEEE-urilor?
Functionare la capacitate redusa
Teoretic, numarul relativ mare de colectori, reciclatori si asociatii de raspundere colectiva ar trebui sa contureze un peisaj prosper al afacerii cu DEEE-uri in Romania. Cu toate acestea, reciclatorii au capacitatile de tratare si reciclare cu mult mai mari decat cantitatile colectate, diferenta ce le afecteaza rentabilitatea.
GreenWEEE Buzau, cea mai mare unitate de tratare si reciclare a DEEE-urilor din Romania, are o capacitate de 50.000 de tone pe an si ar putea astfel sa acopere 70% din nevoia de reciclare din Romania. Din cauza cantitatilor mici de deseuri colectate, fabrica functioneaza la capacitate redusa.
„Colectarea si reciclarea DEEE-urilor ar fi o afacere profitabila daca am avea volume suficient de mari, insa mergem la o treime din capacitate. Oricum, scopul fiecarei activitati comerciale este profitul, deci, intr-un final, si aceasta va deveni profitabila”, a declarat pentru „Green Report” directorul general al GreenWEEE, Marius Costache.
Problemele legate de rentabilitatea unei asemenea afaceri formeaza un cerc vicios: nu exista infrastructura eficienta pentru a colecta suficiente deseuri, astfel cantitatile stranse sunt mici si costurile – mari. Rezultatul: reciclatorii merg in pierdere.
E profitabila, „altfel n-ar exista”
„Din punctul nostru de vedere, fara sustinerea asociatiilor colective, ar fi o afacere neprofitabila. Pentru multe dintre materialele rezultate din reciclare este necesara o tratare speciala, mai costisitoare, deoarece e vorba despre deseuri periculoase cu valoare negativa. Exista deficiente mari pe partea de colectare, nu exista trasabilitate cat de cat corecta. Iar, de multe ori, la Marea Debarasare, dupa ce ca trebuie sa ne deplasam absolut pe toate strazile, gasim deseurile vandalizate”, a explicat Bogdan Constantinescu, marketing manager Remat Holding.
Cu toate acestea, el crede ca reciclarea DEEE-urilor este o afacere profitabila, „pentru ca altfel n-ar exista”.
Parerea sa este impartasita si de Cristian Pocol, fondator si fost director al Stena DTM, care considera ca recentele modificari aduse legislatiei de profil – menite sa imbunatateasca infrastructura de colectare si sa stabileasca obiective clare pentru producatori – vor reusi sa imbunatateasca situatia.
„Inca nu este profitabila colectarea deseurilor si nici reciclarea lor, din cauza volumelor mici cu care se lucreaza. Insa piata asteapta sa se schimbe acest lucru in timp”, a declarat Pocol, actual actionar al Stena DTM.
Buy-back, campanie cu efect de bumerang
In incercarea disperata de a-si indeplini obiectivele, unele asociatii colective au apelat la o metoda mai putin ortodoxa, directionand banii stransi din timbrul verde platit de consumatori spre asa-numitele campanii de buy-back.
Buy-back este o formula care prevede acordarea unui stimulent financiar pentru predarea spre reciclare a DEEE-urilor. „Formula“ presupune colectarea echipamentelor vechi de la cetateni si oferirea unei reduceri la achizitionarea unui nou produs. Teoretic, din aceasta afacere toata lumea ar avea de castigat – cetateanul castiga o reducere substantiala, producatorul de echipamente vinde mai multe produse, la fel si retailerul, iar asociatia si reciclatorii colecteaza mai mult. In final, cantitatea de DEEE-uri colectata ar fi trebuit sa creasca.
Sistemul buy-back a fost pus in practica prima oara in 2007, oferind pietei echipamentelor electrice si electronice un impuls important in perioada de criza care a urmat si in care multi retaileri au fost in pragul falimentului.
Singurul efect pozitiv al campaniilor a fost insa la nivelul vanzarilor, avand un efect de bumerang asupra colectarii de DEEE-uri. Controversata practica a dus, in timp, chiar la scaderea cantitatilor de DEEE-uri colectate in campaniile locale si nationale.
„Programele de buy-back au generat in mintea romanilor ideea ca vechiturile pe care le pastreaza in casa au o valoare. In loc sa renunte la ele, romanii le tin, sperand ca le vor putea valorifica in viitor, in schimbul unei reduceri pentru un produs nou”, explica Valentin Negoita, presedintele asociatiei Ecotic, unul dintre principalele motive ale acestui paradox.
Din ce in ce mai multe voci au inceput sa acuze organizatiile implicate in buy-back ca beneficiaza de avantaje comerciale necuvenite, folosindu-se in scop comercial de niste bani pe care ar trebui sa-i aloce exclusiv gestionarii durabile a deseurilor. Prin aceasta practica se incalca unul dintre principiile de baza ale politicilor de mediu europene, care statuteaza ca ”poluatorul plateste” si nicidecum nu este platit pentru deseul generat.
Aceeasi Marie, cu alta palarie
Inca de anul trecut, in perioada mandatului lui Nicolae Nemirschi, Ministerul Mediului le-a atras atentia asociatiilor colective sa nu mai aloce bani din sumele colectate din timbrul verde pentru proiecte de buy-back.
„Costul suportat de consumatori si concretizat in timbrul verde nu trebuie utilizat pentru sustinerea planurilor de marketing ale producatorilor de echipamente electrice si electronice, membre in organizatiile respective“, explica atunci, intr-o scrisoare deschisa, fostul ministru Nicolae Nemirschi.
In ciuda atentionarii, unele organizatii au continuat sa practice buy-back-ul, redenumindu-l „campanii de replacement”. Argumentul „noului concept” ar fi ca, prin inlocuirea unui aparat vechi cu unul nou, care se presupune ca are o mai buna eficienta energetica, se reduce amprenta de carbon.
Ca reactie la lipsa de vointa si incapacitatea ministerului de a elimina aceasta practica, trei asociatii colective au redactat in vara o scrisoare publica de protest, pe care au adus-o si in atentia Consiliului Concurentei.
„Desi, la prima vedere, aceasta initiativa stimuleaza predarea echipamentelor electrice, efectele sale sunt daunatoare pe termen mediu si lung si pot duce chiar la stoparea colectarii de deseuri”, au aratat in scrisoare asociatiile colective Recolamp, Ecotic si CCR Logistic Systems.
Consiliul Concurentei a declansat o investigatie in acest caz, dorind sa afle cat de transparent sunt utilizate fondurile din timbrul verde si in ce masura sistemul buy-back respecta principiile concurentei. Astfel, inspectorii au inceput inca din vara controale in documentele tuturor asociatiilor colective.
„Investigatia se refera la posibile intelegeri anticoncurentiale, atat intre companii producatoare de echipamente electrice si electronice, cat si intre organizatiile colective ce activeaza pe piata gestionarii deseurilor electrice si electronice. In acelasi timp, investigatia urmareste posibila intelegere intre membri sau parteneri ai Asociatiei Romane de Reciclare RoRec si retailerii implicati in unele campanii desfasurate de aceasta”, se arata intr-un comunicat al Consiliului Concurentei dat publicitatii la inceputul lunii octombrie.
Argumente impotriva campaniilor buy-back
• Dependenta. Daca populatia afla ca deseurile detinute se pot „vinde” contra unei valori (fie ea discount, voucher etc.), nu va mai preda gratuit aceste deseuri, preferand sa le depoziteze in conditii neconforme (curti, pivnite, garaje, mediul rural), in vederea „vanzarii” lor ulterioare.
• Explozia costurilor managementului DEEE. Deseurile colectate genereaza costuri mult mai ridicate, acoperind si cheltuielile aferente discountului oferit, pe langa cheltuielile normale de publicitate, colectare, transport, tratare si reciclare.
• Deturnarea de fonduri. Prin cofinantarea achizitiei unui echipament nou, organizatia colectiva decapitalizaza sistemul de gestionare a deseurilor, in favoarea promovarii vanzarilor unui brand favorit.
• Imposibilitatea stoparii. Dupa cofinantarea unui anumit brand comercial, organizatia colectiva nu poate refuza cererile din partea altor participanti detinatori de branduri, fiind obligata de lege sa-i trateze nediscriminatoriu.
• Subminarea industriei de reciclare. Fluxurile de deseuri sunt discontinue si direct dependente de derularea acestor campanii, asfel incat predictibilitatea lor este foarte redusa. Acest fapt genereaza intreruperi ale activitatii reciclatorilor.
• Descurajarea crearii punctelor de colectare permanenta
• Avantaje comerciale necuvenite, atat pentru unii producatori, cat si pentru organizatiile colective care finanteaza aceste campanii.
