Ordonanța de Urgență adoptată ieri de Guvern pentru intervenția de urgență în cazul atacurilor urșilor ridică multe probleme legate atât de fundamentarea ei, cât mai ales de lanțul decizional și de riscurile pe care le pot ridica intervențiile în intravilan pentru populația locală, se arată într-un comunicat al WWF România.
Potrivit organizației, decizia intervenției de urgență trebuie luată de un reprezentant al Ministerului Mediului în teritoriu, precum Garda Forestieră sau Garda de Mediu, și nu de primar sau viceprimar, așa cum este prevăzut în textul Ordonanței de Urgență.
„Având în vedere că ursul este o specie strict protejată, este nevoie de obiectivitate maximă în luarea deciziei de intervenție, dar și de cunoștințe temeinice legate de comportamentul urșilor. În toate țările care se confruntă cu probleme similare, de la Slovacia și până la Canada, aceste decizii sunt luate de persoane cu competență în domeniu. Este important de semnalat că împușcarea animalului sălbatic în intravilan poate fi periculoasă și nu se practică în nicio altă țară. Soluția agreată peste tot în lume presupune tranchilizarea în localitate și eutanasierea acestuia pe cât posibil în afara acesteia. În acest context, menționăm că majoritatea declarațiilor venite dinspre primari până acum au fost în favoarea intervenției letale, fără a fi luate în calcul măsuri alternative”, se arată în textul comunicatului.
Reprezentanții WWF România consideră că Ordonanța de Urgență se fundamentează pe argumente care nu au o susținere reală, precum invocata ineficiență a măsurilor de prevenție, acestea nefiind de fapt aplicate niciodată la scară largă în România. În plus, protocolul de intervenție nu este suficient de bine explicat și poate lăsa loc multor interpretări.
„WWF-România a transmis mai multe recomandări de îmbunătățire a acestui act normativ, însă acestea nu au fost luate în calcul. Considerăm astfel că în redactarea Ordonanței nu a existat o consultare reală cu toți factorii interesați”, susțin reprezentanții organizației. „Suntem de acord că se impune o intervenție în cazurile în care urșii intră în intravilan și reprezintă un pericol real la adresa omului și bunurilor acestuia. Inclusiv UE permite derogări de la statutul de protecție în cazul speciilor precum ursul brun, dacă nu exista o alternativă satisfăcătoare. Însă în România nu a fost aplicat până acum niciun program de prevenire a pagubelor provocate de animalele sălbatice la nivel național.”
Potrivit sursei citate, în nota de fundamentare a OUG-ului se specifică faptul că montarea de garduri electrice și amplasarea de tomberoane anti-urs nu și-au dovedit eficiența. Astfel, WWWf România solicită Ministerului Mediului să pună la dispoziție date care să demonstreze scara la care s-a făcut prevenția și, respectiv, ineficiența care este invocată ca argument.
„Intervenția graduală poate fi o idee pozitivă, însă depinde cum anume se ia decizia. Pentru fiecare scenariu, se impuneau mai multe explicații. În momentul de față se lasă loc însă interpretarilor. UE a dezvoltat în 2015 un protocol de intervenție, care nu a fost utilizat în cadrul OUG-ului. Toate țările care se confruntă cu astfel de interacțiuni om-urs dețin un astfel de protocol detaliat, care să ajute la evaluarea obiectivă a situației și respectiv luarea celei mai bune decizii. În textul Ordonanței se mai menționează că fondurile cinegetice cu condiții de habitat favorabil pentru urs dețin efective ce depășesc de 2.8 ori efectivele optime, afirmație care nu este demonstrată științific sau măcar susținut cu argumente solide. Dacă ar fi așa, majoritatea urșilor ar fi subnutriți și într-o stare precară de sănătate, ceea ce nu este cazul”, se mai arată în textul comunicatului.
În plus, WWF România consideră că fundamentarea OUG-ului ține cont doar de declarațiile gestionarilor fondurilor cinegetice, iar cifrele vehiculate nu au niciun fundament științific sau logic. De asemenea, se contată faptul că opinia Academiei Române a fost exclusă total din schemă.
„Locuitorii din zonele dens populate de urs au fost încurajați de câteva luni să sune la 112 oricând văd un urs, pentru a aduna apeluri indiferent dacă a fost vorba de o situație de risc sau nu. Din acest punct de vedere, considerăm că a fost pregătit terenul pentru a justifica în acest mod OUG-ul adoptat și fără alte date, respectiv statistici relevante subiectului”, mai susțin reprezentanții WWF.
