Articolele din plastic de unică folosință ne-au invadat viața. Fie că vorbim despre pungi, pahare, tacâmuri și farfurii, fie că ne referim la PET-uri sau la alte ambalaje de produse, cu greu ne putem imagina existența fără ele. Alternative însă există, chiar și în România. În cadrul unui nou serial Green Report, vom încerca să le identificăm și să discutăm cu oamenii care le oferă. Vrem astfel să înțelegem de ce este nevoie să ne schimbăm obiceiurile de consum și să reducem cantitatea de plastic pe care o generăm.
322 de milioane de tone. Potrivit Statistia.com, aceasta este cantitatea de plastic produsă la nivel global într-un singur an (în 2015). În graficul de mai jos, se poate observa cum producția de plastic a explodat la finalul secolului trecut, ajungând de la 60 de milioane în 1980 la 200 de milioane imediat după anul 2000. Potrivit unui studiu din revista Anthropocene, după cel de-al doilea război mondial oamenii au produs suficient plastic încât să poată acoperi întreaga suprafață a Pământului.
Specialiștii fundației Ellen MacArthur avertizează într-un raport că tendința va continua. Astfel, peste 20 de ani, ar urma să avem de două ori mai mult plastic, iar până în 2050 – de 4 ori mai mult. Potrivit site-ului Coaliției Plastic Pollution, 33% din plasticul fabricat este folosit o singură dată, apoi aruncat. Ceea ce se întâmplă cu acesta nu mai este un secret pentru nimeni.
Nu putem recicla pe cât producem
Producem milioane de tone de plastic anual, fără a avea însă capacitatea de a-l recicla. Specialiștii din cadrul Programului de Mediu al Națiunilor Unite, citați de Worldwatch Institute, atrag atenția că reușim să valorificăm doar între 22 și 43% din cantitatea totală de deșeuri din plastic generată la nivel global. Dar, oricum, reciclarea nu constituie o soluție, din moment ce fiecare bucată de plastic încă există undeva în natură, potrivit Greenpeace.
„Plasticul este veșnic. Plasticul pe bază de petrol, precum PET-ul, nu se descompune precum materiile organice. Spre deosebire de lemn, iarbă sau resturile alimentare, plasticul nu este recunoscut de organismele care descompun în mod normal materia organică și, prin urmare, nu este biodegradabil. În schimb, trece printr-un proces numit fotodegradare, care constă în ruperea în milioane de mici bucăți, sub acțiunea soarelui și a timpului. Pe de altă parte, plasticul din gropile de gunoi nu beneficiază de Soare. Prin urmare, nu se poate fotodegrada.”
Ce se întâmplă cu plasticul, odată ajuns deșeu?
O mare parte a deșeurilor din plastic ajung în mări și oceane. Conform organizației Plastic Oceans, ar fi vorba despre cel puțin 8 milioane de tone anual. Cei de la Worldwatch estimează o cantitate mai mare, de 10 până la 20 de milioane de tone.
Cercetătorii americani spuneau că, în 2014, existau peste 5.25 de trilioane de particule de plastic în apele lumii, cântărind peste 268.000 de tone. Biodiversitatea este cea mai afectată. Anual, mor în jur de 100.000 de mamifere și un milion de păsări din cauza plasticului din oceane (Greenpeace). Ocean Conservancy atragea atenția că, până în 2020, vom avea în oceane o tonă de plastic la fiecare 3 tone de pește. Iar cercetătorii britanici estimează că 90% dintre păsările maritime au ingerat la un moment dat fragmente plastice, 60% avându-le încă în intestine.
Iar asta nu e tot. Odată depozitate în gropile de gunoi, deșeurile de plastic elimină substanțe toxice care ajung în pământ, în apele subterane și în râuri. Consumând legumele și fructele crescute pe un teren contaminat sau peștele din ape poluate, oamenii își pun în pericol sănătatea, fără măcar să fie conștienți. Expunerea la astfel de toxine poate provoca boli precum cancer, malformații, imunitate scăzută, dereglări hormonale și multe altele.
Plasticul are însă și avantaje
Chiar dacă deșeurile din plastic au un impact devastator asupra ecosistemelor, nu trebuie totuși să negăm avantajele acestui material. Potrivit Greenpeace, plasticul a luat naștere din nevoia de a înlocui fildeșul. În secolul 19, industria folosea peste 450 de tone de fildeș anual, afectând grav populația de elefanți. Odată cu evoluția tehnologică, plasticul a devenit ușor de produs și foarte ieftin, ceea ce a făcut să fie adoptat pe scară largă.
Pe lângă salvarea elefanților, tot plasticul a făcut posibilă prelungirea duratei de viață a alimentelor și a redus semnificativ greutatea produselor transportate, diminuând totodată consumul de combustibil.
Așadar, putem trăi fără plastic?
Nu ne putem aștepta ca industria și consumatorii să renunțe vreodată complet la plastic. Putem însă spera că vor înțelege necesitatea de a reduce cantitatea folosită. Sugestia noastră este să începem, evident, cu eliminarea plasticului de unică folosință.
Fie că vorbim despre pungi, PET-uri, veselă, ambalaje sau alte produse care conțin plastic, alternative există. Multe țări au interzis deja folosirea plasticului de unică folosință și numeroși antreprenori s-au dedicat dezvoltării de alternative sustenabile. Green Report și-a propus să le identifice și să discute cu inițiatorii lor despre cum putem scăpa România de plasticul de unică folosință.
