text de Corneliu Belciug
Vreau sa-mi cumpar un televizor mai mare. Poate o plasma, poate un LCD, nu stiu, nu m-am hotarat inca. Ce stiu insa cu siguranta e ca vreau sa scap de televizorul meu Schneider. E vechi, e urat, imi ocupa mult spatiu si nu mai merge nici telecomanda. Acum, de luat unul nou e usor. Ma duc la magazin, aleg, platesc, il duc la standul de probe, imi iau garantia, il pun in masina si gata… sus cu el pe scari, sus cu el pe mobila. Mai greu e sa scap de ala vechi. Ce sa fac? Sa-l arunc in spatele blocului, sa-l duc la un centru de colectare sau la magazin?
Cel mai simplu e ca, intr-o seara, sa-l pun intr-o patura si, cu ajutorul prietenei mele, sa-l duc repejor in spatele blocului. Pana a doua zi dimineata oricum dispare, mai ales daca scriu pe el ca e in stare de functionare. si scap de-o grija. Dar nu as fi european, nu-i asa? Pai, hai sa-l duc la un centru de colectare. Norocul meu e ca tocmai ce a facut primarul Ontanu un centru pentru sectorul in care locuiesc. Dar tot o sa am batai de cap. Pune-l in masina, nu intra, il imping, scoate bancheta… in sfarsit, prin trafic, ajung la centru, il las si scap de mustrarile de constiinta.
Dar mie, deranjul, benzina, orele petrecute in trafic, ziua pierduta, mie… cine imi deconteaza toate astea? Nu, nu prea-mi convine. si as mai avea o posibilitate – sa-l predau in magazinul de unde o sa mi-l cumpar pe cel nou. Adica sa ma plimb din nou cu televizorul in masina prin tot orasul. Dar ce ma fac daca magazinul ma refuza? Sun la protectia consumatorului? Şi apoi? Ma duc acasa? Stau pe televizor in fata magazinului pana vine cineva sa-mi faca dreptate? Il las pe trotuar si plec? Ma intorc cu el acasa, iar scoate-l din masina, iar pe scari 10 etaje? Uite, mie nu-mi convine nici una dintre situatii. si nu ca as fi Gica Contra, dar nu inteleg cateva lucruri. Daca eu fac asta, firmele producatoare sau importatoare de electrocasnice de ce mai percep TAXA VERDE?
Eu le duc produsul vechi, ma mai si taxeaza pentru unul nou, si apoi tot ei scot si bani din materialele obtinute prin reciclarea televizorului meu. si ma mai enerveaza un lucru – eu stiu ca nu exista in Romania firme care sa recicleze televizorul meu. Asta inseamna ca taxa pe care o platesc pentru achizitionarea unui televizor nou se duce unde? Intr-un cont? Ce fel de cont? si cum vor fi cheltuit i banii mei? Ca de reciclat nu se recicleaza nimic.
Hai sa spunem ca vor fi folositi pentru a duce televizorul meu vechi de la magazin la centrul de depozitare. Dar daca ei primesc bani pentru transport, eu de ce nu primesc nimic? Adica ce, ecologizarea e o datorie morala doar pentru mine, cumparatorul obisnuit? si poate nici asta nu m-ar deranja asa de tare daca, intr-o discutie purtata cu reprezentantul unei asociatii colective de gestionare a DEE, nu as fi primit un raspuns absolut dezarmant, la o intrebare, zic eu, de bun-simt. Pe scurt, eu am intrebat: "Daca tot aplicati o taxa verde pe fiecare produs nou vandut, daca tot strangeti o suma impresionanta in acest fel, v-ati stabilit si o tinta in ceea ce priveste cantitatea de DEE colectate in acest an?". Iar raspunsul a fost pe masura "impertinentei" mele: "Dar nu suntem intr-o intrecere comunista".
Aha, am inteles! Taxa se aplica pentru fiecare produs nou, dar asociatiile nici macar nu s-au gandit sa-si stabileasca o tinta. Sa spuna: pentru 10 produse vandute ne angajam in primul an sa strangem cel putin un produs vechi? Dar nu, ei merg pe ideea ca daca lumea aduce produse vechi la magazin – bine, daca nu, asta e. Dar banii se strang.
Eu spun ca e bine sa fii implicat in astfel de proiecte. Ai voie sa strangi o taxa, dar nu esti obligat in niciun fel sa dovedesti ca ai cheltuit banii in scopul anuntat. Ei bine, pentru asta, pentru ca mi se pare o prostie fara margini toata chestia asta cu taxa verde, o sa pun anunturi in caminele studentesti din Regie ca dau televizor gratis cu conditia sa vina sa-l ridice singuri. Asa am scapat si de frigiderul meu Arctic asta-vara si am mai primit si multumiri.
