La 23 iulie 2025, Curtea Internațională de Justiție (CIJ), principalul organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite, a emis o opinie consultativă fără precedent privind obligațiile statelor în contextul schimbărilor climatice.
Solicitarea adresată Curții de Adunarea Generală a ONU a vizat două întrebări fundamentale:
- care sunt obligațiile legale ale statelor pentru a proteja sistemul climatic
- și ce consecințe juridice decurg din neîndeplinirea acestor obligații.
Această opinie are potențialul de a redefini dreptul internațional în materie de protecție a mediului și de a deschide calea unor litigii climatice complexe între state. În cuvintele Curții:
„Emisiile de gaze cu efect de seră sunt cauzate fără echivoc de activități umane care nu sunt limitate teritorial” (par. 72) – o frază care subliniaza caracterul global și transfrontalier al crizei climatice.
-
Obligațiile statelor în dreptul internațional
Curtea a constatat că statele au obligații legale clare, provenite atât din tratatele internaționale relevante (precum Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice, Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris), cât și din dreptul internațional cutumiar și dreptul internațional al drepturilor omului.
Conform opiniei:
„Statele au datoria de a preveni daunele semnificative aduse mediului, acționând cu diligența cuvenită și de a folosi toate mijloacele pe care le au la dispoziție […] în conformitate cu responsabilitățile lor comune, dar diferențiate și cu capacitățile corespunzătoare.”
Statele au de asemenea obligația de a coopera între ele în mod continuu și cu bună credință pentru a preveni prejudiciile asupra sistemului climatic:
Mai mult, tratatele climatice impun standarde suplimentare pentru statele dezvoltate:
„States listed in Annex I to the UNFCCC have additional obligations to take the lead in combating climate change”.
-
Caracterul erga omnes al obligațiilor climatice
Un element esențial al opiniei este calificarea obligațiilor climatice drept erga omnes [față de toți” sau împotriva tuturor, n/red]:
„Obligațiile statelor referitoare la protecția sistemului climatic […] sunt obligații erga omnes. […] Toate statele părți au un interes legal în protecția […] și pot invoca responsabilitatea altor state pentru neîndeplinirea acestora.” (par. 439-441).
Această calificare înseamnă că orice stat poate solicita tragerea la răspundere a altui stat pentru neîndeplinirea obligațiilor climatice, chiar dacă nu este afectat direct – o deschidere majoră pentru litigii internaționale climatice.
-
Răspunderea juridică a statelor
CIJ stabilește că încălcarea obligațiilor climatice reprezintă un act internațional ilicit care implică răspunderea statului respectiv:
Consecințele legale includ:
- încetarea acțiunii ilicite;
- garanții de ne-repetare;
- reparații integrale (restituție, compensații și satisfacție).
De asemenea, CIJ precizează:
„Eșecul unui stat de a lua măsurile adecvate […] inclusiv prin producția, consumul sau subvențiile de combustibili fosili — poate constitui o faptă ilicită la nivel internațional”.
Acest aspect deschide o cale juridică de contestare a politicilor energetice bazate pe combustibili fosili.
-
Cauzalitate și probatoriu în litigii climatice
CIJ admite dificultățile legate de stabilirea cauzalității în cazul schimbărilor climatice, dar nu le consideră insurmontabile:
„Legătura de cauzalitate […] este mai slabă decât în cazul surselor locale de poluare, [dar] trebuie stabilită printr-o evaluare in concreto” (par. 433-438).
Așadar, deși cauzalitatea trebuie dovedită în fiecare caz, existența unor daune climatice provocate de activități umane este un fapt științific recunoscut de Curte.
-
Dimensiunea drepturilor omului și a echității intergeneraționale
Curtea subliniază că:
„Dreptul omului la un mediu curat, sănătos și durabil este esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului”.
Această afirmație întărește poziția conform căreia schimbările climatice nu sunt doar o problemă de mediu, ci o amenințare directă la drepturile fundamentale ale omului – în special ale generațiilor viitoare:
„Aplicarea regulilor privind responsabilitatea statului nu diferă în funcție de categoria sau statutul unui stat vătămat […] trebuie luate în considerare și generațiile viitoare afectate de schimbările climatice.” (par. 109-111).
-
Impactul și concluziile opiniei consultative
CIJ încheie opinia accentuând rolul său în procesul de orientare a dreptului internațional spre soluții pentru criza climatică:
„Curtea încheie […] cu speranța că concluziile sale vor permite legii să informeze și să ghideze acțiunile sociale și politice pentru a aborda criza climatică în curs.” (par. 456).
Aceasta este una dintre puținele opinii emise în unanimitate în întreaga istorie a Curții și a atras o participare record a 96 de state și 11 organizații internaționale în cadrul audierilor publice.
Opinia Curții Internaționale de Justiție reprezintă un punct de cotitură în dreptul internațional al mediului. Pentru prima dată, statelor li se oferă un cadru clar de obligații legale și de consecințe juridice în fața inactivității climatice. Acest aviz poate deveni o armă juridică puternică pentru statele insulare, organizațiile internaționale și societatea civilă care luptă pentru justiție climatică.
Bogdan Aurescu – opinie separată pe decizia CIJ privind schimbările climatice
Din completul de judecători ai CIJ a făcut parte și judecătorul român Bogdan Aurescu, fost agent al României la Curte în celebrul caz privind Insula Șerpilor. Judecătorul Bogdan Aurescu și-a exprimat o opinie separată în cazul avizului consultativ emis de Curtea Internațională de Justiție (CIJ) pe 23 iulie 2025, referitor la obligațiile statelor în contextul schimbărilor climatice. Opinia sa este prezentată în întregime în documentul oficial și oferă nuanțe importante privind abordarea legală a responsabilităților statelor în domeniul schimbărilor climatice.
Aurescu a fost de acord, în linii mari, cu direcția generală a avizului, însă a formulat o opinie separată (și nu una dizidentă), în care și-a exprimat propriile considerații și clarificări. Spre deosebire de o opinie dizidentă (care exprimă dezacord), opinia separată aduce completări sau interpretări proprii în limitele acordului general.
Printre punctele cheie ale opiniei lui Aurescu:
„Sunt de acord cu concluziile Avizului Consultativ adoptat de Curte. Totuși, doresc să formulez această opinie separată pentru a clarifica unele aspecte ale raționamentului Curții.”
El subliniază rolul crucial al echilibrului între obligațiile de diligență (due diligence) și responsabilitatea juridică:
“Due diligence obligations must be interpreted in light of the capabilities and specific circumstances of each State, in line with the principle of common but differentiated responsibilities and respective capabilities (CBDR-RC).”
(„Obligațiile de diligență trebuie interpretate în lumina capacităților și circumstanțelor specifice fiecărui stat, în conformitate cu principiul responsabilităților comune, dar diferențiate și a capacităților respective.”)
În opinia sa, Curtea ar fi trebuit să formuleze mai explicit ce constituie un standard legal minim în aplicarea acestor obligații, pentru a evita o aplicare arbitrară:
De asemenea, Aurescu atrage atenția asupra limitelor implicite ale avizului consultativ: „Caracterul consultativ al acestui aviz nu exclude viitoare cauze contencioase care ar putea aduce clarificări suplimentare, în special în ceea ce privește mecanismele de reparație și atribuirea responsabilității.”
Opinia separată a judecătorului Bogdan Aurescu este echilibrată și constructivă. Ea reflectă o înțelegere profundă a echilibrului delicat între imperativele de mediu și realitățile politico-economice ale statelor.
Aurescu nu respinge concluziile avizului CIJ, ci oferă o interpretare juridică solidă care poate ghida aplicarea practică a deciziei în dreptul internațional.
Un judecător din SUA a emis o opinie dizidentă
Prin comparație, judecătorul Charles Jalloh (născut în Sierra Leone, profesor de drept la Universitatea Internațională din Florida) este cel care a emis o opinie dizidentă, fiind singurul judecător care a respins decizia Curții în ansamblul ei.
Potrivit informațiilor din rezumatul oficial („Summary of the Advisory Opinion”), Jalloh a considerat că Curtea și-a depășit mandatul și că anumite interpretări sunt prea extinse pentru un aviz consultativ.
Opinia disidentă (dissenting opinion) emisă de judecătorul Charles Jalloh este singura opinie care a respins avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție (CIJ) în ansamblu.
Judecătorul Jalloh a formulat mai multe critici de principiu, dintre care cele mai importante sunt:
- Depășirea mandatului consultativ al Curții
„The Court has gone beyond its advisory mandate by interpreting and applying international law in a manner better suited for contentious proceedings.”
(„Curtea a depășit mandatul său consultativ prin interpretarea și aplicarea dreptului internațional într-un mod mai potrivit pentru proceduri contencioase.”)
Jalloh consideră că CIJ nu ar fi trebuit să emită un aviz cu efecte cvasi-obligatorii într-un cadru care este, prin natura lui, neangajant. În opinia sa, analiza Curții riscă să transforme un aviz consultativ într-un precedent cu valoare de hotărâre contencioasă, ceea ce subminează separația între cele două funcții ale instanței.
- Probleme de legitimitate democratică
“The Court may be perceived as encroaching upon the domain of policymaking, which should be left to States and political organs.”
(„Curtea ar putea fi percepută ca intervenind într-un domeniu care ține de elaborarea politicilor publice, domeniu care ar trebui lăsat statelor și organelor politice.”)
Jalloh susține că instanța riscă să-și depășească atribuțiile legale și să afecteze legitimitatea democratică a deciziilor în domeniul climatic, care ar trebui să rămână sub controlul statelor suverane și al forumurilor internaționale cu mandat politic (ex: Adunarea Generală ONU, COP).
- Lipsa clarității juridice și pericolul ambiguității
“The Opinion introduces vague and indeterminate standards of conduct which may create more confusion than clarity.”
(„Avizul introduce standarde de conduită vagi și indeterminate, care pot crea mai multă confuzie decât claritate.”)
Potrivit lui Jalloh, decizia CIJ este prea ambiguă în ceea ce privește definirea „obligațiilor concrete” ale statelor. Această neclaritate ar putea duce la litigii internaționale cu interpretări divergente și arbitrare, fără un cadru juridic solid.
Opinia dizidentă a judecătorului Jalloh este importantă deoarece reprezintă o poziție conservatoare privind rolul Curții într-un domeniu extrem de politizat – schimbările climatice și vine de la un profesor de drept din SUA, chiar dacă el a fost nominalizat de Sierra Leone la Curte.
Pe de altă parte, majoritatea judecătorilor au considerat că gravitatea crizei climatice justifică o interpretare extinsă a mandatului Curții, în numele protejării interesului public global și al drepturilor fundamentale. Din acest motiv, opinia lui Jalloh rămâne izolată, chiar dacă oferă un avertisment sobru și bine argumentat asupra limitelor posibile ale activismului judiciar internațional.
