Canalul Dunare – Bucuresti, uitat de timp din cauza lipsei fondurilor si a disputelor politice, a fost ieri readus in atentie de ministrul Turismului, Elena Udrea, care a subliniat importanta deosebita a acestuia pentru economia romaneasca.
"Din punct de vedere economic, implementarea acestei Strategii va crea si in Romania noi oportunitati pentru mediul de afaceri prin imbunatatirea accesibilitatii, prin continuarea extinderii si modernizarii infrastructurii portuare, aeroportuare, sistemului stradal si feroviar, prin crearea unui sistem multimodal de transporturi, dezvoltarea si extinderea infrastructurii utilitatilor. Prioritara pentru Romania este sublinierea importantei fluviului Dunarea ca si coridor de legatura intre statele din regiune si Marea Neagra", a declarat ministrul Elena Udrea, precizand ca, pana la sfarsitul acestui an, va fi definitivata Strategia UE pentru Regiunea Dunarii, initiativa lansata de Romania si Austria in 2008.
Strategia Dunarii este o strategie interna a Uniunii Europene la care sunt invitate sa participe si statele terte riverane si respecta cele trei principii aplicate si in cazul Strategiei UE pentru Regiunea Marii Baltice. Cele trei domenii propuse de Comisia Europeana si pe care se va axa Strategia sunt: conectivitatea (transport, energie, telecomunicatii), protectia mediului si gestiunea apei, dezvoltarea socio-economica (cultura, educatie, turism, dezvoltare rurala).
Potrivit unor propuneri care dateaza inca din perioada lui Alexandru Ioan Cuza, in baza carora in perioada interbelica s-a elaborat proiectul, canalul Dunare – Bucuresti a fost planuit pentru a face posibil transportul naval intre capitala Romaniei si Marea Neagra prin intermediul Dunarii. Partea de canal deja realizata se estimeaza a fi de 70% din intregul proiect, insa in prezent se afla in paragina din cauza ca lucrarile au fost oprite dupa 1989.
Costuri estimate la 500 mil. euro
La sfarsitul anului 2008, Ministerul Transporturilor a preluat proiectul de la Administratia Nationala Apele Romane, costurile fiind estimate la 500 de milioane de euro. Constructia canalului ar fi urmat sa fie demarata in vara acestui an si finalizata in 2014.
Pe-atunci secretar de stat in Ministerul Transporturilor, Antonel Tanase declara ca inceperea lucrarilor va permite crearea a aproximativ 10.000 de locuri de munca, din anul 2010. Oficialul sustinea ca, prin finalizarea canalului, Capitala ar urma sa fie conectata la coridorul VII paneuropean de transport. Calea navigabila de transport ar trebui sa poata asigura un tranzit de 20 milioane tone pe an pe sectorul Budesti-Oltenita, din care 16 milioane tone pe an pe sectorul Budesti-Portul Bucuresti-1 Decembrie si patru milioane tone pe an pe sectorul Budesti-Portul Bucuresti-Glina.
De asemenea, ar trebui scoase de sub efectul inundatiilor 30.000 de hectare de terenuri agricole si 11 localitati (circa 6.200 de gospodarii individuale) si sa se asigure apa necesara pentru irigarea a 150 de hectare de teren arabil, conform autoritatilor.
Totodata, microhidrocentralele de pe canal ar trebui sa produca circa 58 Gwh/an, la care se adauga 15 Gwh/an produsa in nodurile hidrotehnice in Tinganu si Cucuieti.
Detalii tehnice
Canalul este proiectat sa aiba o lungime de 73 km si o latime de 80 m, adancimea minima a apei de 4,5 m, diferenta de nivel de 53 m (10 m deasupra nivelului marii la Oltenita si 63 m la Bucuresti).
Planul include patru ecluze si trei porturi, doua la Bucuresti (langa comuna 1 Decembrie – pe Arges si la Glina – pe raul Dambovita) si altul la Oltenita.
