Betonul este esențial pentru construirea unei societăți durabile și este cel mai utilizat material de construcție – testat în timp de peste 2.000 de ani. Este fabricat și pus în operă la nivel local, 100% reciclabil, durabil, fonoabsorbant, ușor de proiectat și versatil. Aceste calități îl fac imposibil de înlocuit la scară mare. În același timp, fabricarea componentei sale cheie, cimentul, este energo-intensivă și responsabilă pentru 7% din emisiile de CO2 la nivel global.
Europa își propune să devină neutră climatic până în 2050, cu o economie sustenabilă și circulară care utilizează eficient resursele și protejează mediul. Pentru a susține această viziune, industriile care stau la baza transformării ei în realitate, precum industria cimentului, și-au asumat angajamentul de a reduce emisiile de carbon.
„Cimentul și betonul sunt materiale de construcție vitale pentru infrastructura de transport, energie regenerabilă, clădiri durabile, soluții constructive eficiente energetic, influențând pozitiv calitatea vieții. O parte importantă a pilonilor de dezvoltare cuprinși în Planul Național de Redresare și Reziliență implică infrastructura, construcțiile, valul de renovări pentru care cele două materiale sunt baza. Eficiența și capacitatea producătorilor de a livra aceste materiale cu amprentă redusă de carbon sunt importante nu numai pentru susținerea economiei și a celor aproape 10.000 de oameni, angajați direct și indirect, ci și pentru asigurarea obiectivelor de sustenabilitate și dezvoltare ale industriei la nivel european”, a declarat Marinela Drăcea, Președintele Patronatului din industria cimentului și altor produse minerale pentru construcții din România (CIROM).
Încă de la privatizare, industria de ciment a demarat proiecte și investiții importante de eficientizare a modului de a produce și a reduce emisiile de CO2. S-a investit în modernizarea și automatizarea instalațiilor, montarea de filtre performante, introducerea de noi proceduri de protecție pentru mediu și conservarea carierelor, precum și în creșterea eficienței energetice.
În continuare, industria cimentului este pregătită să accelereze parcursul către neutralitatea climatică astfel ca până în 2030 emisiile de carbon să fie reduse cu 30%, iar până în 2050 să se atingă obiectivele asumate. Se acționează intervenind pe fiecare etapă a lanțului valoric (clincher, ciment, beton, construcții, demolari) atât prin utilizarea tehnologiilor cunoscute, cât și prin dezvoltarea unor noi tehnologii și produse.
Resurse alternative de materii prime și energie – produse verzi – tehnologii inovatoare: căile prin care industria cimentului devine neutră climatic
O soluție centrală în strategia de reducere a emisiilor industriei de ciment este co-procesarea, tehnologia care permite valorificarea deșeurilor pentru a recupera energia termică și a recicla conținutul mineral, înlocuind astfel o parte din combustibilii fosili și din materiile prime naturale necesare fabricării cimentului. Deșeurile astfel reciclate și valorificate energetic devin resurse alternative pentru fabricarea cimentului și materiile astfel recuperate reintră în ciclul economic, transpunând în realitate principiile economiei circulare.
Co-procesarea permite atât reducerea emisiilor de carbon, cât și a resurselor naturale utilizate în producția de ciment, iar cantități importante de deșeuri care nu pot fi reciclate prin procesele de reciclare existente sunt deviate de la groapa de gunoi. Spre exemplu, prin co-procesare, peste 600.000 tone deșeuri/an nu se mai depozitează, se salvează aproximativ 350.000 tone/an de resurse naturale și se evită generarea a aproximativ 350.000 tone/an de CO2, în condițiile în care în România sunt valorificate doar 5% din deșeurile municipale. Pentru a obține o creștere a cantităților reciclate și valorificate în următorii ani, este necesară implementarea colectării separate a deșeurilor pe scară largă.
Producătorii de ciment și beton contribuie la reducerea amprentei de dioxid de carbon și prin largirea portofoliului cu produse care integrează materiale reciclate, ceea ce le scade amprenta de CO2 cu peste 30%.
Este necesară o abordare pe durata ciclului de viață a clădirii și stimularea consumului de produse cu conținut scăzut de carbon. Trebuie astfel să maximizăm utilizarea betonului cu amprentă scăzută de carbon, care prin proprietățile sale precum durabilitatea, performanța termică, potențialul de a fi reciclat în procent de 100%, este un material esențial în construcțiile sustenabile.
Una dintre cele mai interesante tehnologii noi, care va permite o scădere importantă a emisiilor de carbon în industria cimentului și fără de care neutralitatea climatică a cimentului, dar și a altor produse industriale nu poate fi atinsă, este cea de captare și stocare/utilizare a carbonului (CCUS). Cele mai multe dintre proiectele inovatoare din industrie, în acest moment, se concentrează pe implementarea de proiecte „demonstrative” care utilizează tehnologia CCUS. În viitor, pentru a fi disponibilă la scară largă, sunt necesare atât investiții mari, cât și o infrastructură de transport și stocare a carbonului susținută și promovată de autorități atât la nivel național, cât și european.
Colaborarea – esențială pentru implementarea noilor tehnologii de reducere a emisiilor
Pentru a ajunge la neutralitatea climatică, pe lângă dezvoltarea tehnologiilor inovatoare, este necesar un cadru favorabil de reglementări care să susțină eforturile industriei către decarbonizare – aceasta fiind atât o prioritate, cât și o misiune strategică pentru industria cimentului.
Având în vedere că aproximativ 60% din emisiile de CO2 ale unei fabrici de ciment se datorează chimiei procesului tehnologic, nu arderii combustibililor, este necesară investiția în tehnologii noi pentru reducerea acestor emisii precum cele de captare, transport și stocare a carbonului (CCS). Investițiile în astfel de proiecte ating costuri între 300-500 de milioane de euro, astfel încât este esențial să existe atât cadrul legal, cât și mecanismele de finanțare naționale, pentru dezvoltarea proiectelor CCS în România.
Implementarea acestor soluții va fi posibilă doar după ce infrastructura de transport a dioxidului de carbon și siturile de stocare vor fi aprobate și implementate de autorități, după ce vor fi realizate investiții adiționale care să crească independența energetică a industriei, iar legislația privind relocarea emisiilor de carbon, care pune în prezent presiune pe costurile operaționale ale industriei, va fi aprobată și pusă în practică.
Crearea condițiilor de concurență echitabilă față de țările în care nu se impune plata emisiilor de dioxid de carbon, cum este cazul majorității țărilor din afara UE, este esențială pentru atingerea țintei de decarbonizare. De aceea, este nevoie de un mecanism care să uniformizeze condițiile, stimulând și în afara Uniunii Europene investițiile în tehnologii cu emisii scăzute de carbon. Numai așa putem reduce emisiile de carbon la nivel mondial. Este necesară implementarea cât mai rapidă a Mecanismului de Ajustare la Graniță a Emisiilor de Carbon (CBAM).
Investițiile în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon pot fi inițiate, așadar, doar dacă va exista o certitudine de reglementare până în 2030, prin care să fie susținută implementarea proiectelor de decarbonizare.
