de Livia Cimpoeru
Un vechi amic, redactor-sef la un ziar central, imi dezvaluia mai demult secretul unui bun manager de publicatie. „E simplu“, spunea el. „Sa n-ajungi niciodata sa te iei prea in serios. Un sef incordat si patruns de importanta misiunii lui n-ajuta nimanui, nici macar lui insusi…“.
Ajunsa in fruntea echipei de la „Green Report“, aveam sa descopar pe propria-mi piele cat de greu e sa „nu te iei prea in serios“. Dincolo de „fluturasi“ si „copacei“, mediul este, din punct de vedere jurnalistic, un domeniu complex si, cateodata, foarte tehnic. Iar marea provocare e sa jonglezi cu termeni, concepte si detalii care te pot pune in mare dificultate. Am realizat ca „relaxat si simplu“ poate risca sa devina simplist. Am hotarat, asadar, sa ignor momentan pretioasa recomandare si, cu voia dumneavoastra, sa purced cu maxima seriozitate la facerea unei reviste de mediu cu relevanta pentru cititorii sai.
Cu altceva ce as fi putut incepe decat cu un subiect cat se poate de important. „Green Report“ va propune sa cititi in acest numar un caz clasic de „treaba in stil romanesc“, de pe urma careia tara noastra se poate alege nu numai cu o uriasa nota de plata, dar si cu o bomba ecologica cu efect intarziat: gropile de gunoi neconforme.
Autoritati locale inerte, cu ochii mai mult pe oportunitati de afaceri decat pe atragerea de fonduri europene, un Minister al Mediului depasit de amploarea problemei si o populatie care-si ignora responsabilitatea pentru deseurile generate. Pe scurt, ingredientele unei lungi ciorbe a neputintei, pe care Comisia Europeana pare sa n-o guste deloc.
Amenzile grele de la UE vor fi platite de autoritatile locale care nu si-au facut treaba, a tunat ministrul mediului, Nicolae Nemirschi, dupa ce la Bruxelles a fost nevoit sa dea socoteala pentru nerespectarea termenelor de inchidere a gropilor. El uita insa ca Ministerul Mediului are partea sa de vina, lasand sa treaca ani fara politici de mediu coerente si verificari stricte din partea Garzii de Mediu. Mai mult, vinovate sau nu, o mare parte din administratiile locale risca deja blocajul financiar din cauza crizei, iar o povara suplimentara n-ar rezolva mare lucru.
O alta incapacitate cronica ce risca sa atraga amenzi de la UE – colectarea deseurilor electrice si electronice (DEEE) – a devenit, pentru „Green Report“, pretextul unei analize privind moralitatea si eficienta sistemului buyback. Cat e de bine sa-l inveti pe roman ca primeste bani ca sa recicleze, cum se poate justifica plata acestor bani din timbrul verde si cat de eficient e, de fapt, pe termen lung un astfel de „zaharel“? Principalii jucatori din domeniu au incercat sa ne raspunda la aceste intrebari, relevand avantajele, dar mai ales slabiciunile sistemului buy-back.
Ce au priceput de mult vesteuropenii, iar contribuabilii romani abia incep sa inteleaga e legatura directa dintre problemele de mediu si banii lor, cheltuiti prin taxe si impozite. Vechiul argument, al „unui mediul mai curat“, ramane la nivelul unei simple propuneri atata vreme cat autoritatile nu reusesc sa le transmita romanilor un mesaj cat se poate de clar: risipa de resurse, problemele „istorice“ de mediu si infrastructura nefunctionala ii ustura la buzunar.
