Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) alocă pădurilor și ariilor naturale protejate o sumă record de 1,5 miliarde de euro. Potrivit WWF România, aceste fonduri riscă să fie risipite fără finalitate, deoarece în domeniul pădurilor nu există, în acest moment, un plan de reformă.
În acest moment, PNRR este o listă de dorințe. Pentru a avea consistență ne trebuie un plan de reformă, fișele detaliate pentru a se înțelege cum sunt alocate concret fondurile și care sunt indicatorii de rezultat. La Comisia Europeană trebuie să mergem cu pașii concreți și cu finalitatea preconizată pentru fiecare reformă și investiție, dacă dorim ca intervențiile pentru păduri propuse în PNRR să fie agreate”, a declarat Antoanela Costea, manager de proiect pentru păduri și arii protejate la WWF România.
Propunerile WWF în PNRR
În noiembrie 2020, prima propunere a României pentru implementarea Mecanismului UE de redresare și reziliență, ce ar trebui să fie prin excelență un suport bugetar pentru reforme, a fost un eșec. Aceasta a fost criticată și de oficialii de la Bruxelles tocmai pentru lipsa unor reforme reale, inclusiv în domeniul protecției mediului, respectiv conservarea biodiversității și gestionarea durabilă a pădurilor.
În martie anul acesta, în urma unor consultări publice, Guvernul a propus o nouă variantă redenumită a PNRR, care a fost discutată de două ori în cadrul executivului.
[box type=”success” ]
Propunerile WWF pentru combaterea tăierilor ilegale și conservarea biodiversității incluse în PNRR:
- Mijloace digitale de supraveghere și control a activităților ilegale din păduri, în special a tăierilor ilegale de arbori;
- Investiții în depozite și facilități de sortare primară pentru valorificarea superioară a lemnului, inclusiv prin tranziția de la sistemul de vânzare “pe picior” la vânzarea din depozite;
- Dezvoltarea de coridoare ecologice, reconstrucții ecologice ale habitatelor și conservarea speciilor;
- Identificarea zonelor potențiale de protecție strictă în habitate naturale terestre și marine, în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030.
[/box]
Potrivit WWF România, consistența și eficiența acestor investiții depind de cum va arăta reforma sectorului forestier și, mai ales, dacă va exista voință politică pentru instituirea unei noi politici naționale forestiere care să fie transpusă în practică în timp util.
De exemplu, împădurirea terenurilor agricole degradate și înființarea perdelelor forestiere se pot realiza până în 2026, cu condiția pregătirii încă de mâine a unui pachet legislativ care să faciliteze acest proces, alături de adoptarea unei noi strategii de prevenire și de combatere a deșertificării. Dacă vrem să înființăm perdele forestiere, trebuie să pregătim cadrul juridic și administrativ pentru a avea la dispoziție terenurile necesare pentru împădurire (raportat la cadastru şi la eventualele exproprieri). Trebuie realizate proiectele tehnice care să cuprindă inclusiv lucrările de îngrijire a culturilor până la predarea în stadiul de masiv şi apoi pregătirea cadrului administrativ pentru gestionarea ulterioară a acestor păduri”, susțin reprezentanții WWF România.
O serie de investiții propuse, de genul “Organizarea bursei lemnului” sau “Reforma sistemului de administrare a pădurilor de stat prin modernizarea și digitalizarea ROMSILVA” par mult prea generale și fără finalitate.
Ce mai trebuie să conțină PNRR
Registrul Unic de Evidență a Pădurilor , o bază de date GIS (Sistem Informațional Geografic) care să fie încorporată în cadrul platformei informatice SUMAL (Sistemul Național Integrat de Urmărire a Trasabilității Materialelor Lemnoase) și care să ofere informații de bază despre proveniența lemnului, ca parte a primei verigi din lanțul de custodie a lemnului.
Dacă nu există o evidență clară a suprafețelor de pădure, nu se poate dezvolta un cadru legislativ relevant și coerent, nu se pot absorbi investiții pentru a susține o gestionare sustenabilă a pădurilor ori planifica un control eficient”, explică reprezentanții WWF România.
Dezvoltarea unor soluții, utilizând inteligența artificială, care să permită măsurarea digitală și stabilirea amprentei digitale a volumelor de lemn recoltat din păduri care sunt introduse în piață. Se va genera astfel un sigiliu electronic al transporturilor de lemn, instituit pentru urmărirea trasabilității lemnului și pentru prevenirea transporturilor multiple sau „supraîncărcare”.
Fără aceste soluții tehnice moderne, controlul circulației lemnului rămâne blocat în trecut, nu se poate realiza expeditiv, se va limita ca și până acum la verificarea trasabilității documentelor și mai puțin a cantităților de lemn. De asemenea, posibilitatea realizării unui cubaj tehnic expeditiv, care înlătură subiectivitatea factorului uman, va susține și creșterea competitivității operatorilor din sectorul forestier.
