Produsele etichetate „fără gluten” duc la prăbușirea vânzărilor de pâine și paste, dar se trec cu vederea consecințele sociale și de mediu ale creșterii cererii de cereale cum ar fi quinoa, atrage atenția The Irish Food Board, în publicația The Guardian.
Dacă aruncăm o privire rapidă la eticheta unei pâini fără gluten, vedem o varietate de ingrediente: făină de orez, amidon de tapioca, sorg, mei, amidon de cartofi, amidon de porumb și făină de porumb. Ce se întâmplă atunci când poate 25% dintre consumatorii unei țări trec de la pâinea obișnuită de zi cu zi, la cea fără gluten? Şi cum ne putem asigura că grăunțele pe care le consumăm sunt sustenabile?
În 2013, impactul negativ asupra producătorilor declanșat de creșterea cererii de quinoa a dus la o serie de știri despre producătorii de quinoa din Bolivia care nu-și mai permiteau să mănânce ei înșiși mâncarea fără gluten. Media s-au folosit de această poveste pentru a descuraja consumatorii de quinoa, dar Stephen Jones, fondatorul British Quinoa Company, spune că „în timp ce auzim tot felul de lucruri despre efectele negative ale producției de quinoa din America de Sud, ar trebui să se acorde atenție beneficiilor pe care cultura de quinoa le-a adus oamenilor din zonă, lucru care este adesea trecut cu vederea în mass-media”.
Studiile au arătat că mijloacele de subzistență ale agricultorilor din țări cum ar fi Bolivia și Peru s-au îmbunătățit de fapt. Dr. Adam Drucker, economist senior la Biodiversity International, declară: „Am avut un grup de studenți de la Cornell University care au efectuat o evaluare a rapoartelor de presă cu privire la quinoa care a subliniat faptul că mulți cultivatori de quinoa sunt acum într-o situație mai bună ca urmare a creșterii prețului quinoa. Creșterea exportului nu a dus la un consum casnic scăzut; acesta a fost, de fapt, într-o ușoară creștere. În plus, acest consum a fost întotdeauna la un nivel scăzut ca urmare a restricțiilor din era colonială.”
Matthias Jager, Market and Value Chain Expert la International Center for Tropical Agriculture, a constatat că veniturile crescute au permis producătorilor de quinoa să își diversifice dieta cu cărnuri, fructe și legume, în timp ce quinoa rămâne o sursă de proteine esențiale. Cu toate acestea, Jones, care a început să producă quinoa în Shropshire, spune „cultivarea locală și trasabilă a produselor e cheia către soluția de asigurare a sustenabilității. Problema cu achiziționarea de bunuri de pe tot globul este că cumpărătorul e de multe ori departe de producător și astfel nu poate evalua corect efectele pozitive sau negative asupra comunității locale.”
Creșterea în popularitate a grăunțelor fără gluten s-ar putea să fi ajutat la îmbunătățirea vieții de zi cu zi a producătorilor, dar a avut consecințe asupra mediului. Cercetarea condusă de Jager arată că creșterea producției de quinoa în Bolivia înseamnă că agricultorii rareori acordă suficient timp pentru a se recupera și că producătorii plantează în continuu, pe pante și în zonele de vale.
Drucker explică: „De-a lungul timpului, solul devine erodat, se răspândesc dăunătorii și bolile și astfel randamentul scade. Organizațiile de cercetare din Bolivia lucrează în prezent la soluții pentru intensificarea durabilă în aceste zone.” El mai spune că pe măsură ce quinoa devine mai profitabilă, unii agricultori care au plecat la oraș se întorc la țară pentru a cultiva quinoa la jumătate de normă. Asta duce la o scădere în îngrijirea turmelor de llama pe parcursul întregului an, și cum gunoiul de llama e folosit pentru fertilizarea solului, solul nu mai este alimentat.
Sara Scherr, președintele EcoAgriculture Partners crede că consumatorii trebuie să depună un efort mai mare pentru a se asigura că grăunțele fără gluten sunt produse în mod sustenabil.
„Creșterea cererii de boabe fără gluten pune presiune asupra mediului și asupra mijloacelor de subzistență ale lucrătorilor. Merită să luăm în considerare faptul că o cerere mare, care duce la prețuri mai mari, poate crea condiții care să permită investițiile în sustenabilitatea mediului și o mai mare protecție a muncitorilor. În acest moment asemenea eforturi sunt concentrate pe produse cu valoare mai mare, cum ar fi cacao și cafea. Ar fi ideal dacă cei care caută diete fără gluten ar comunica cererea lor de produse fabricate în mod sustenabil”, spune Scherr.
Când boabele fără gluten există ca parte a economiei, mai degrabă decât ca recoltă principală, cum e acum în Bolivia, agricultorii au mai mult timp și mai multe posibilități de a experimenta metode sustenabile. Agricultori din România, Danemarca și State Unite, de exemplu, au încercat să crească în mod sustenabil hrișca.
Unul dintre beneficiile quinoa pe care ar trebui să îl avem în vedere, mai spune Jones, este că e tolerant la sare și la secetă, „două probleme care vor crește cu siguranță, odată cu schimbările climatice”.
Mai citește și:
VIDEO Fermierii de cacao nu știu ce este ciocolata
Plantațiile de bambus pot salva de la defrișare pădurile boreale și amazoniene
