Fluctuațiile de temperatură afectează hrana de care depind păsările, momentul migrației lor și al depunerii ouălor, precum și dimensiunile și formele corpurilor lor. Populațiile de păsări scad în întreaga lume. Deși mulți factori contribuie la această situație — de la pierderea habitatului, pesticide, pisici în aer liber și coliziuni cu ferestre — devine tot mai clar că schimbările climatice sunt un factor important în spatele acestei tendințe îngrijorătoare.
De ce avem nevoie de păsări, mai mult decât au nevoie ele de noi
Modelele climatice s-au schimbat de-a lungul istoriei îndelungate a Pământului, dar viteza schimbărilor climatice cauzate de om în Antropocen este fără precedent. De aceea, adaptarea păsărilor a devenit mult mai dificilă. Așadar, cum afectează schimbările climatice migrația păsărilor?
Păsările sunt afectate în mai multe moduri, atât direct, cât și indirect — unele dintre acestea s-ar putea să te surprindă.
Îți poți imagina o lume fără păsări? Ele joacă un rol esențial în funcționarea ecosistemelor globale, influențând în mod direct sănătatea umană, economia și producția de alimente – dar și viața a milioane de alte specii. Iată cum:
Păsările controlează dăunătorii
Poate părea exagerat să spunem că am înota prin grămezi de nevertebrate dacă păsările ar dispărea – dar nu e chiar atât de departe de adevăr. Un studiu recent a arătat că păsările consumă între 400 și 500 de milioane de tone (!) de insecte pe an. În China, două treimi din dieta rândunicii de casă (Apus nipalensis) este compusă din dăunători agricoli. Iar în pădurile din Americi, specia Hesperiphona vespertina devine un adevărat supererou în timpul invaziilor de molii (Spruce Budworm), asigurând un control natural al dăunătorilor evaluat la 1.820 de dolari americani pe kilometru pătrat.
Păsările sunt atât de eficiente, încât cuiburile artificiale au devenit o practică obișnuită de combatere a dăunătorilor în Europa.
Păsările polenizează plantele
Când ne gândim la polenizatori, ne vin în minte albinele și fluturii – însă și păsările precum colibrii sau honeyeaters (Meliphagidae) au un rol important, mai ales în zonele de altitudine sau în climatele calde.
În Africa de Sud, de exemplu, aproape un sfert dintre speciile de salvie sunt polenizate de păsări. Florile polenizate de păsări nu au parfum, deoarece păsările se ghidează mai mult după vedere decât după miros.
Rolul lor de polenizatori are un impact direct asupra noastră: aproximativ 5% dintre plantele folosite de oameni pentru alimentație sau medicamente sunt polenizate de păsări. Iar când aceste păsări dispar, efectele pot fi dramatice: 31 de specii de păsări din Hawaii par să fi dispărut odată cu păsările care le polenizau.
Păsările sunt echipa de curățenie a naturii
Vulturii care planează deasupra unei carcase pot părea amenințători, dar tocmai rapiditatea cu care sosesc (de regulă într-o oră de la deces) și eficiența lor fac ca aceștia să fie extrem de valoroși. Alți necrofagi, precum câinii vagabonzi sau șobolanii, pot ajunge la resturi abia după câteva zile, timp suficient ca boli periculoase precum rabia sau tuberculoza să se răspândească. De-a lungul vieții, un singur vultur oferă servicii de eliminare a deșeurilor în valoare de aproximativ 11.600 de dolari, conform birdlife.org.
După prăbușirea populației de vulturi din Asia, în India populația de câini vagabonzi a crescut cu 5,5 milioane. Ca impact direct s-a constat răspândirea rabiei și moartea a circa 47.300 de oameni.
Păsările răspândesc semințe
Când păsările călătoresc, ele transportă cu ele semințele ingerate, pe care le elimină prin excremente. În acest fel, ele contribuie la regenerarea zonelor distruse și chiar la colonizarea unor noi teritorii.
Păsările au modelat vegetația pe care o vedem în jurul nostru – și în întreaga lume. În pădurile din Noua Zeelandă, 70% dintre plante au semințele răspândite de păsări precum Tui (Prosthemadera novaeseelandiae).
Un rol și mai important îl are porumbelul imperial micronezian (Ducula oceanica), una dintre cele mai mari păsări din arhipelagul Palau, responsabilă cu răspândirea semințelor în întregul lanț insular.
Păsările transformă peisaje întregi
Habitate precum pădurile, mlaștinile și pajiștile influențează întreaga planetă – chiar și pe cei care trăiesc la sute de kilometri distanță – prin stocarea carbonului, stabilizarea climei, oxigenarea aerului și transformarea poluanților în nutrienți. Dar fără păsări, multe dintre aceste ecosisteme nu ar putea exista. Păsările mențin echilibrul delicat dintre plante și erbivore, dintre prădători și pradă.
Păsările mențin recifele de corali în viață
Păsările marine joacă un rol esențial în ciclul nutrienților și în fertilizarea ecosistemelor marine, precum recifele de corali. Ele pot călători sute de kilometri pentru a se hrăni în largul oceanului, iar, la întoarcere, depun straturi de guano (excremente bogate în nutrienți) în coloniile lor. Acest guano ajunge în ocean și fertilizează ecosistemele marine apropiate.
Un studiu realizat în Insulele Chagos arată ce se întâmplă atunci când acest proces este întrerupt. Pe insulele fără prădători invazivi, recifele de corali prosperau, iar peștii creșteau mai mari și mai repede decât pe insulele infestate cu șobolani.
Păsările inspiră știința
De la tehnologia zborului, până la invenția fermoarului inspirată din structura penelor, oamenii s-au inspirat din păsări timp de secole. Unele dintre aceste inovații au fost uriașe: studiile lui Darwin asupra cintezelor din Galápagos au fost esențiale pentru teoria evoluției prin selecție naturală.
Dar păsările nu doar ne oferă idei – ele sunt și mesagerii stării planetei. Sunt răspândite peste tot și reacționează rapid la schimbările din mediu, devenind un sistem de alarmă timpurie pentru probleme precum schimbările climatice.
Cum afectează schimbările climatice migrația păsărilor
Pe lângă efectele directe ale trăirii într-o lume tot mai caldă, păsările se confruntă și cu o serie de efecte indirecte, pe măsură ce ecosistemele în care trăiesc sunt tot mai perturbate. Acestea includ:
- Secetă și incendii: Determinate de încălzirea globală, secetele mai intense și incendiile tot mai frecvente pot distruge zonele de cuibărit și habitatul de care depind speciile vulnerabile. De exemplu, acestea sunt printre principalele cauze ale declinului accentuat al populațiilor de fazani de stepă (Greater Sage-Grouse). Pe măsură ce ecosistemele de arbuști de stepă devin tot mai fragmentate din cauza secetei, incendiilor și speciilor invazive, fazanii de stepă riscă să piardă 94% din habitatul lor actual adecvat. Aceste schimbări legate de vreme nu sunt singurele: furtunile intense și ploile abundente afectează și ele speciile din alte ecosisteme.
- Creșterea nivelului mării: Păsările cântătoare din zonele de mlaștină sărată (Saltmarsh Sparrows) își fac cuib în fâșii înguste de teren umed de pe coasta de est a SUA. Pe măsură ce nivelul mării crește, cuiburile lor construite în iarba de mlaștină sunt tot mai mult inundate de mareele înalte, punându-le în pericol de dispariție. Supraviețuirea speciei va depinde, parțial, de cât de repede se vor forma noi mlaștini mai în interior, eventual cu ajutorul administratorilor de resurse naturale și terenuri.
- Boli: Seceta și temperaturile mai ridicate favorizează răspândirea virusului West Nile în mai multe zone din SUA, amenințând păsările sălbatice (în special corvide precum ciorile și gaițele), dar și oamenii. Seceta face ca păsările să se adune în număr mare în jurul surselor de apă, iar stresul le slăbește sistemul imunitar, făcându-le mai vulnerabile la infecțiile transmise de țânțari. Clima mai caldă extinde și aria de reproducere a țânțarilor, răspândind bolile. În Insulele Hawaii, țânțarii introduși răspândesc malaria aviară către ultimele refugii din zonele înalte ale speciilor amenințate.
- Neconcordanțe în sincronizarea sezonieră: Cercetările arată că, deși păsările migrează mai devreme primăvara, acest ritm nu ține pasul cu schimbările rapide ale climei. Multe păsări își încep migrația spre nord după lungimea zilei, nu după temperatură, astfel că migrează la aceeași perioadă a anului, fără să se adapteze la schimbările din condițiile climatice și resursele de hrană disponibile la locurile de cuibărit. Acest fenomen, numit „neconcordanță fenologică,” înseamnă că, atunci când păsările ajung la teritoriile lor de reproducere și încep să-și crească puii, resursele sezoniere de hrană (cum ar fi omizile) sunt deja pe final, ceea ce reduce succesul reproducător. Speciile care depind cel mai mult de lungimea zilei și sunt mai puțin capabile să-și ajusteze migrația sunt cele mai expuse riscului.
- Interacțiuni noi cu alte specii: Pe măsură ce schimbările climatice modifică ecosistemele, speciile intră în contact în moduri noi, cu consecințe greu de prevăzut. De exemplu, în Arizona, reducerea zăpezii în munți face ca elanul să rămână la altitudini mai mari pe durata iernii decât în trecut. Pentru elan este o veste bună, dar este dezastru pentru comunitățile montane de plante, care sunt mâncate în exces. Este o veste proastă și pentru păsările cântătoare care depind de aceste plante; pe măsură ce elanul degradează habitatul fragil, populațiile de păsări din zonă scad.
Valurile de căldură amenință populațiile de păsări din toată lumea
Deși păsările pot zbura, multe dintre ele nu încearcă să fugă din regiunile extrem de fierbinți. Chiar dacă ar face acest lucru, alte specii ocupă deja teritorii mai răcoroase și le-ar împiedica să se stabilească. Păsările sunt adesea adaptate special la propriile ecosisteme, iar pe parcursul lunilor de vară în emisfera nordică, ele cuibăresc, clocesc ouă sau au pui mici în cuib.
De exemplu, pe durata valului de căldură de acum doi ani din Arizona, adăposturile pentru animale au început să raporteze că mulți pui au fost găsiți pe sol. Cel mai probabil, acești pui încercau să scape de căldura directă din cuiburi și, fiind prea tineri să zboare, nu au supraviețuit căzând la pământ. (Phoenix este prea fierbinte pentru unii pui de pasăre, pe măsură ce valul de căldură persistă, scrie The Washington Post).
Păsările care trăiesc în medii frecvent expuse la căldură extremă, cum sunt habitatele aride din Australia, pot tolera aceste temperaturi până la un anumit punct, deplasându-se de pe vârfurile copacilor către adăposturi umbroase și răcoroase. Totuși, pe măsură ce temperaturile depășesc toate recordurile cunoscute, păsările sunt tot mai expuse riscului de deces din cauza deshidratării și hipertermiei.
Cercetările din Australia arată că păsările mai mici sunt mai vulnerabile la mortalitate. În ianuarie 2009, păsări precum peruși și zebre australiene au murit în mii din cauza temperaturilor aerului ce au depășit 45°C. (Riscul de mortalitate la păsări în timpul valurilor de căldură va crește semnificativ în Australia aridă în secolul 21).
Când păsările ies în cele din urmă din adăposturi pentru hrană și apă, nu există nicio garanție că vor găsi ceva. Alte animale sălbatice se confruntă cu amenințări similare, deoarece lacurile și râurile s-au uscat din cauza căldurii.
În Arizona, elicopterele sunt folosite pentru a transporta apă în locații desemnate special pentru a hidrata fauna sălbatică (Autoritățile din Arizona refac rezervele de apă pentru fauna sălbatică în timpul valului de căldură – The Washington Post). Deși aceasta oferă o soluție temporară pentru problema actuală, ridică întrebări privind viabilitatea pe termen lung a acestor peisaje.
Dacă polenizatorii, erbivorele și speciile care reciclează nutrienții nu vor putea supraviețui în deșerturile din sud-vestul Statelor Unite, întregul ecosistem se va prăbuși.
Valurile de căldură deasupra oceanelor și mărilor reprezintă riscuri serioase pentru păsările marine. Apa caldă la suprafață devine neprielnică pentru multe specii de pești, care se cufundă mai adânc în căutarea apei mai reci.
Păsările marine petrec adesea zile sau chiar luni pe mare și depind de pești pentru hrană, dar dacă peștii sunt prea adânc, păsările nu-i pot prinde și mor de foame.
Între 2014 și 2019, cinci evenimente separate au dus la moartea a sute de mii de păsări marine, inclusiv puffini cu cioc ciufulit și murre comune, aduse la țărm între California și Alaska din cauza acestei probleme, conform unor rapoarte.
Alte rapoarte din Atlantic și Marea Mediterană au arătat, de asemenea, decese masive ale păsărilor marine în Europa după valuri majore de căldură.
Zonele umede din Asia Centrală și de Est sunt case pentru milioane de păsări migratoare care folosesc coridoarele Central Asian Flyway și East Asian Australasian Flyway. Multe dintre aceste specii călătoresc mii de kilometri din zonele umede din subcontinentul indian și Asia de Sud-Est, unde petrec iarna, până în zonele umede din Siberia, China și Mongolia, unde cuibăresc. Aceste peisaje nordice nu au fost însă imune la valurile de căldură care afectează globul.
Toate aceste valuri extinse de căldură au fost legate de schimbările climatice cauzate de om. Din păcate, asta înseamnă că trebuie să ne așteptăm ca valurile de căldură să continue și să se agraveze în timp.
Multe specii de păsări vor fi supuse unui stres tot mai mare, pe lângă presiunile crescânde cauzate de pierderea habitatului, vânătoare, prinse accidental și comerț.
Însă, populațiile sănătoase de păsări sunt necesare pentru a menține plantele sănătoase, recifurile de corali, controlul dăunătorilor și ecosistemele echilibrate.
Iar ecosistemele sănătoase sunt esențiale pentru a ne ajuta să răcim planeta.
Adoptarea recentă a Legii UE privind restaurarea naturii a fost un prim pas pentru a asigura că păsările vor avea locuințele de care au nevoie pentru a supraviețui Totuși, lupta împotriva schimbărilor climatice trebuie să continue, găsind oportunități pentru a transforma un viitor pozitiv pentru natură în realitate.
