Culesul de ciuperci este o practică populară și o activitate foarte interesantă pentru pasionații de natură, plimbări și surse de hrană sustenabile, dar care implică riscuri semnificative. Multe dintre ciupercile comestibile se pot confunda cu specii toxice, iar consumul acestora poate avea efecte grave asupra sănătății.
De aceea, este esențial să fii bine informat și să culegi ciuperci doar dacă ai cunoștințe solide sau cu ajutorul unui specialist. Iată ce ar trebui să știi despre culesul de ciuperci în România: reglementări, inițiative și reguli privind consumul.
Legislație
Culesul de ciuperci și fructe de pădure în România este reglementat de Codul Silvic, care menționează că produsele pădurii aparțin proprietarilor acesteia.
Totuși, legislația este deficitară, iar în prezent nu există un document final care să permită un cules legal și fără riscuri. Din această cauză, cei care culeg aceste produse pot fi sancționați cu amenzi de până la 5.000 de lei, dacă nu obțin autorizațiile necesare.
Proprietarii sau administratorii pădurilor pot cunoaște culegătorii locali, iar aceștia își pot valorifica produsele în piețe sau prin centre de colectare. Însă, în absența unui acord scris de la ocolul silvic sau a autorizațiilor corespunzătoare, riscul de amendă rămâne semnificativ.
De asemenea, legislația impune obținerea unei autorizații de la autoritățile competente pentru protecția mediului pentru a evita sancțiunile.
Codul Silvic vorbește și despre trufe și alte ciuperci comestibile, plante medicinale și aromatice, dar și despre semințe forestiere sau fructe de pădure.
Așadar, culesul de ciuperci se poate face doar cu aprobare pentru intrarea pe raza ocoalelor silvice. Pentru că există un vid legislativ, Codul Silvic a explicat că persoanele care merg la cules de fructe de pădure sau ciuperci ar trebui să înștiințeze proprietarul de pădure sau ocolul silvic pentru a obține autorizația pentru colectare.
Desigur, zonele în care se poate face asta trebuie să nu fie arii protejate sau rezervații naturale protejate prin lege.
La noi în țară, oamenii care merg la cules de ciuperci o fac pe cont propriu, cu grupurile de prieteni sau organizându-se cu oameni cunoscuți. Sunt mulți care se pricep la identificarea ciupercilor comestibile, însă mersul la cules organizat nu este practicat la nivel larg în România, așa cum se întâmplă în alte părți ale lumii.
Pe de altă parte, există și ciuperci care cresc în zone de câmpie, unde nu se aplică prevederile din Codul Silvic, așa că oamenii le pot culege fără probleme.
Singurul dezavantaj ar fi că Agaricus campestris (ciuperca de câmpie) seamănă destul de mult cu mortalele albe: tipuri de ciuperci otrăvitoare precum Amanita virosa sau Amanita phalloides decolorată.
Din fericire, Amanita virosa nu a fost raportată niciodată în România și își face apariția doar primăvara. Amanita phalloides decolorată își păstrează culoarea albă a lamelelor, așa că se poate diferenția de ciuperca de câmpie, care are lamelele brune spre maronii.
Cum culegi ciupercile
Poți culege ciuperci comestibile pe tot parcursul anului, chiar și iarna. Totuși, se spune că sezonul ciupercilor începe din august și ține până la finalul lunii octombrie. Există și excepții, care perseverează în alte perioade, precum gheba de brad (septembrie – noiembrie) sau pleurotus (aprilie – decembrie).
Sunt peste 4.000 de ciuperci care se cunosc în România, dar nu toate sunt comestibile. Este recomandat să nu mergi la cules de ciuperci dacă nu știi să identifici speciile otrăvitoare. Acestea pot fi extrem de periculoase pentru sănătatea ta și a celor care le consumă.
Există și câteva reguli care trebuie respectate pentru a proteja natura și mediul atunci când culegi ciupercile.
Reguli pentru culesul ciuperci
- Nu culege ciuperci mici cu diametrul pălăriei mai mic de 2 cm
- Când culegi o zonă de ciuperci, lasă măcar 50% acolo, indiferent de dimensiune
- Unde ciupercile cresc în perechi (de obicei gălbiorii), culege doar una
- Colectează ciupercile într-un coș sau într-un sac de pânză poros, care va permite sporilor să se disperseze pe măsură ce te deplasezi, nu într-un sac de plastic. Așează ciupercile în coș cu sporii în jos.
- Identifică ciupercile fără a le culege. Adesea, identificarea corectă necesită o examinare atentă din toate unghiurile, dar de multe ori oamenii culeg înainte de vedea că ciupercile sunt necomestibile.
- Aruncă resturile și deșeurile de ciuperci într-un habitat similar cu cel în care le-ai cules. Este cel mai bine să le tai și să le cureți la fața locului, ceea ce înseamnă, de asemenea, mai puțină murdărie acasă.
Cu câteva excepții pentru specii foarte invazive, aceste reguli ajută la susținerea diversității micologice. Ciupercile îndeplinesc o sarcină esențială, descompunând resturile, hrănind arborii și construind soluri. Ele oferă și hrană și un adăpost valoros pentru insecte.
Urmând aceste reguli, vei putea recolta în mod regulat cu o inimă fericită și o conștiință curată. Aceste reguli sunt esențiale pentru o recoltare responsabilă și sustenabilă a ciupercilor și pentru protejarea mediului.
Ciupercile care cresc în România
Poți găsi AICI lista ciupercilor comestibile și fotografiile lor pentru a vedea cum arată. Multe ciuperci comestibile pot fi ușor confundate cu specii otrăvitoare din același gen din cauza asemănărilor de aspect.
Spre deosebire de plante, ciupercile au un schelet din chitină, ceea ce le face mai greu de digerat, mai ales pentru persoanele cu un sistem digestiv sensibil.
Culesul responsabil se face într-un coș de răchită împletită, din care poți împrăștia spori pe măsură ce te miști, contribuind la înmulțirea speciilor pe care le cari. Folosind un astfel de coș contribui la grija față de mediu pentru că acesta este material biodegradabil. Pungile de plastic nu sunt bune pentru că alterează ciupercile: acestea fac umiditate într-un astfel de mediu și se strică, ele având nevoie de ventilație.
⚠️Atenție!
Gălbiorii sunt ciuperci comestibile, însă există specii toxice care le seamănă. Deși diferențele pot fi evidente pentru un cunoscător, cei fără experiență pot face ușor confuzia între ele.
O altă ciupercă periculoasă este hribul dracului, ușor de recunoscut datorită pălăriei sale roșii distinctive. Aceasta reprezintă un exemplu clar de specie otrăvitoare, care poate fi confundată cu hribii comestibili de către culegătorii neavizați.
Speciile de Mycena sunt dificil de identificat la nivel de specie, unele putând fi distinse doar prin trăsături microscopice, cum ar fi forma cistidiei. Unele specii sunt comestibile, în timp ce altele conțin toxine. Totuși, comestibilitatea majorității speciilor nu este cunoscută, deoarece acestea sunt probabil prea mici pentru a avea o utilitate practică în gătit.
Mycena pura și Mycena rosea pot fi ușor confundate. Mycena pura conține toxina mortală muscarină, deși în concentrații scăzute; prin urmare, această ciupercă trebuie considerată necomestibilă și potențial otrăvitoare. Nu consuma aceste ciuperci toxice!
Unele soiuri, cum ar fi Amanita rubescens sau Boletus luridus, pot deveni toxice dacă sunt consumate crude.
Altele, precum Coprinopsis atramentaria, pot cauza disconfort atunci când sunt combinate cu alcool.
Este important ca ciupercile comestibile să fie gătite corespunzător, deoarece proteinele lor se descompun rapid, ceea ce poate duce la formarea de substanțe nesănătoase sau chiar toxice.
Astfel, consumul de ciuperci deteriorate poate provoca intoxicații mai frecvente decât cele cauzate de ciupercile otrăvitoare!
Pericolul ascuns din ciuperci
În fiecare toamnă, sute de români ajung în spitale din cauza intoxicațiilor alimentare cauzate de consumul de ciuperci de pădure. Deși mulți dintre aceștia cred că ciupercile pe care le culeg sunt comestibile, pericolul este mult mai mare decât își imaginează.
Specialiștii atrag atenția asupra unui fenomen din ce în ce mai frecvent: confuzia între ciupercile comestibile și cele otrăvitoare.
Chiar și anul acesta au fost raportate numeroase cazuri grave, inclusiv internări în stare critică, care au necesitat tratamente de dializă sau transplant de rinichi.
Deși există ghiduri și recomandări pentru identificarea ciupercilor, unii culegători se lasă păcăliți de culori și forme, ignorând faptul că nu toate ciupercile sunt ceea ce par.
De exemplu, culoarea nu reprezintă întotdeauna un indicator de siguranță, cum mulți cred.
Ciupercile otrăvitoare pot avea culori atractive, iar cei care se bazează doar pe acest detaliu ajung, din păcate, să se otrăvească.
Dacă nu te pricepi foarte bine la ciuperci, cel mai bine este să le culegi… din magazin :-). Iar dacă îți place să faci drumeții prin pădure și să cauți totuși ceva, poți căuta fructe de pădure.
💡Știai că?
- Unele specii de ciuperci sunt bioluminescente. Un număr de 74 de specii de ciuperci produc și emit lumină. Strălucirea bioluminescenței ciupercilor este, de obicei, verde.
- Ciupercile nu sunt nici plante, nici animale.
Sunt mai strâns legate de oameni decât de plante! Oamenii de știință cred că ciupercile și oamenii împărtășesc un strămoș comun. - Ciupercile sunt, de fapt, cel mai mare organism viu de pe Pământ!
Există un tip de ciupercă – Armillaria solidipes – care se întinde pe 3,8 km în Oregon. Majoritatea este sub pământ, iar această ciupercă, care ucide copacii, este o ciupercă gigantică. - Ciuperca Cordyceps poate infecta furnicile și le transformă în… „zombi”.
Ciupercile Cordyceps infectează furnicile cu sporii lor, provocându-le o stare de confuzie și subjugare. Ciuperca le obligă să părăsească cuibul și să meargă pe o tulpină apropiată (locul perfect pentru a crește o ciupercă). Corpul fructifer al ciupercii Cordyceps izbucnește apoi din capul furnicii. - Fungii pot supraviețui în spațiul cosmic
Studiile NASA asupra ciupercilor aduse în spațiu au arătat că acestea pot supraviețui unor doze incredibil de mari de radiații. - Ciupercile Oyster sunt carnivore.
Miceliul – structura asemănătoare rădăcinilor a unui fung – al ciupercilor Oyster este cunoscut pentru faptul că eliberează o substanță chimică unică, care atrage viermi rotunzi. După ce i-au atras, le capturează și îi digeră. - Yartsa Gunbu este cea mai scumpă ciupercă comestibilă din lume.
Yartsa Gunbu – ciuperca larvă – este o ciupercă parazitară, care ucide omida gazdă și o folosește pentru a produce o ciupercă ce crește din capul omidei.
Este culesul de ciuperci dăunător pentru mediu?
În ultimii ani, culegerea de plante și ciuperci a cunoscut o revenire semnificativă în popularitate, fiind impulsionată de dorința de a obține alimente sustenabile, de reconectarea cu natura, și de aprecierea produselor locale și sezoniere, mai ales în Europa.
Creșterea popularității piețelor de fermieri și a mișcării de la fermă la masă a sprijinit interesul pentru această practică.
În plus, internetul și platformele de social media au oferit un spațiu pentru ca entuziaștii să împărtășească cunoștințe, experiențe și resurse, creând astfel o comunitate vibrantă de culegători.
Cu toate acestea, culegerea excesivă a ciupercilor poate lăsa goluri care permit invaziei speciilor străine.
Practicile neglijente, cum ar fi încălcarea solului sau distrugerea vegetației, pot avea un impact negativ asupra ecosistemului.
În multe cazuri, presiunea timpului duce la colectarea a tot ce se află în zonă, lăsând habitatul golit de surse alimentare pentru viața sălbatică și pentru reproducere.
Culegerea etică presupune o înțelegere profundă a impactului acțiunilor consumatorilor asupra mediului, și un angajament față de practici sustenabile.
Atunci când culegem ciuperci, este esențial să luăm în considerare atât aspectele pozitive, cât și pe cele negative din perspectiva ecologică și a sustenabilității.
O regulă importantă pentru culesul de ciuperci este să iei doar atât cât ai nevoie. Ciupercile nu rezistă mai mult de o zi, așa că înțelept este să folosești tot ce iei și să iei doar cât ai nevoie pentru o masă.
#ciuperci #foraging #sigurantaalimentara #ciupercicomestibile #ciuperciotravitoare #comunitateculegatoriciuperci #oystermushrooms #delafermălamasă #fermieriideciuperci #colessustenabildeciuperci #codulsilvicciuperci
