Cinci luni i-au trebuit primarului Eugen Furdui pentru a pricepe, a se infuria si in cele din urma a exploda impotriva propunerii ministrului Culturii de a se inscrie Rosia Montana pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Atat timp i-o fi trebuit sa studieze legislatia, sa citeasca istoria Rosiei Montane, sa afle ce inseamna UNESCO, sau acum era, din punctul de vedere al companiei miniere, momentul propice declansarii atacului?
A doua supozitie pare mai aproape de adevar, daca avem in vedere incercarea aceluiasi primar de a interzice in acest an festivalul FanFest. Acesta aducea in fiecare an la Rosia Montana mii de impatimiti ai muntelui, ai traditiilor si ai statului de drept. Numai ca Rosia Montana trebuie sa devina un ghetou, unde sa nu mai intre si de unde sa nu mai iasa informatii, unde oponentii proiectului sa se simta parasiti si izolati, iar legea sa o faca primarul, aurul si prietenii lor.
Comunitatea locala ar avea, cica, un plan de conservare a patrimoniului in Rosia Montana. Cand il ridica in slavi, primarul este plin de laude pentru fostul Minister al Culturii, dar nu pentru performante culturale, ci pentru ca a vandut primului venit comorile de istorie ale Rosiei Montane. Cum altfel s-ar putea explica faptul ca in anii 2001-2002 au fost cercetate arheologic 2,2 hectare, dar a fost data descarcarea arheologica pentru 1.100 de hectare? Ce alte motive s-ar putea gasi pentru descarcarea arheologica a Muntelui Carnic, cu cei 70 km de galerii ai sai, atunci cand echipa franceza care a lucrat acolo nu a cerut niciodata acest lucru? Cu alte cuvinte, primarul intelege prin patrimoniu faramiturile pe care compania este dispusa sa le protejeze in urma unor scandaluri nesfarsite. Numai ca, potrivit unor ingineri minieri integri, dupa primele explozii acolo nu ar mai ramane piatra pe piatra. Si chiar daca nu ar fi tocmai asa, cine ar veni sa admire monumente pe malul unui lac de cianuri? Iar daca am ajuns la lacul de cianuri, mai exista ceva ce nu pot pricepe in logica companiei ai a primarului. Daca apa din iaz va fi atat de curata, incat se va putea face cafea din ea, de ce mai este nevoie de baraje? De ce nu i se da drumul direct la vale?
Pentru primarul Furdui, cea mai mare amenintare pentru localitatea pe care o pastoreste ar fi inscrierea ei pe lista UNESCO. Mine romane mai modeste decat la Alburnus Maior, cele de la Las Medulas din Spania se afla intr-una dintre cele mai aride si mai slab populate zone din acea tara. Nu au parte decat de un un peisaj incantator si de o galerie de 200-300 m, la intrarea careia se platesc 4 euro. Cu toate acestea, la initiativa Ministerului spaniol al Culturii, Las Medulas a ajuns pe listele UNESCO, acolo se duc milioane de turisti, iar localitatile din jur au ajuns prospere. Dar de ce sa mergem pana in Spania, cand putem constata la fata locului cum s-a dezvoltat turismul european, in jurul manastirilor din Bucovina sau al bisericii fortificate de la Biertan? Oare geme Romania de monumente, ne impiedicam pretutindeni de ele sau nu ar fi prea mare cinste sa fii pe lista UNESCO? Tristul adevar este ca si din punctul acesta de vedere suntem mai saraci decat toate tarile situate la vest de noi si ca, din rapacitate si prostie, nu facem altceva decat sa distrugem putinul ce ne-a mai ramas.
