Proiecte de 4 miliarde de euro sunt pe cale sa prinda viata in Romania. Potentialul tarii este de 14.000 MW, cat 20 de reactoare nucleare, iar statul a dat deja avize pentru 2.500. Investitorilor li se pun insa bete in roate.
Daca timp de 20 de ani, timpul scurs de la Revolutie, generarea de electricitate din Romania inseamna exclusiv termocentrale si hidrocentrale, cu exceptia notabila a celor doua reactoare nucleare, incepute pe vremea lui Ceausescu si, cu chiu, cu vai, terminate, in ultimele luni Romania a devenit interesanta pentru energia eoliana. Fiind, alaturi de cea solara, cea mai curata forma de energie care sa poata fi si exploatata comercial, energia vantului a atras unele dintre cele mai mari companii europene.
Interesul este maxim pentru ca, cel putin la bataia vantului, se pare ca suntem o tara binecuvantata: potrivit calculelor facute de companiile in domeniu, potentialul comercial al energiei eoliene este de 14.000 MW, echivalentul a 20 de reactoare nucleare de tipul celor de la Cernavoda.
Conform ultimelor date, cererile inaintate de companii autoritatilor statului si companiei nationale de transport al energiei Transelectrica depasesc chiar si acest potential, ridicandu-se la 17.000 MW, ceea ce reprezinta, la modul grosier, cam dublul capacitatii necesare pentru acoperirea consumului actual al Romaniei.
Chiar asa de tare si, mai ales, de profitabil sa bata vantul in Romania? Analistii de la Erste Group au spus ca avem cel mai mare potential in domeniu din sud-estul Europei. Principala regiune a tarii este Dobrogea, acolo unde s-au concentrat de fapt si primii, si cei mai mari jucatori de pe aceasta piata in devenire – sud-estul Dobrogei este cea de-a doua zona din Europa din punctul de vedere al potentialului eolian.
Dupa Dobrogea, investitorii s-au uitat si la sudul Moldovei, Vrancea si Galatiul fiind ultimele zone spre care s-au indreptat companiile energetice. Referitor la ultimul judet, chiar seful Autoritatii de Reglementare in domeniul Energiei, Petru Lificiu, a spus ca poate furniza energie eoliana cat doua reactoare de la Cernavoda.
„Exista un potential dat de Dumnezeu judetului Galati aproape incredibil, si anume potentialul eolian. Au venit oamenii din Germania cu GPS-uri si au zis unde bate vantul si au nimerit la Beresti-Meria, la trei kilometri de casa mea si au plantat un stalp. Au costat 60.000 de euro plantatul stalpului si masuratul vitezei vantului timp de un an. Au constatat ca vantul este aur, nu fiindca este intens, ci fiindca e foarte constant“, a spus Lificiu.
Nu e deci de mirare ca nume mari sunt prezente pe lista investitorilor in eolian. Topul firmelor cu proiecte de mare amploare, care si-au primit avizele necesare, este deschis de firma ceha CEZ (proprietarul celor opt firme regionale de distributie a electricitatii, fost Electrica Oltenia) cu avize pentru 600 MW. CEZ are de altfel si cel mai avansat proiect.
Urmeaza un investitor local, care controleaza trei firme, Winstar Trading International, Alfa Wind si Beta Wind, care are avize pentru o putere totala de peste 430 MW, toate in proiecte din Dobrogea. Potrivit datelor din presa, toate aceste companii ar fi controlate de o persoana fizica, o femeie de 38 de ani, Adelina Ciresaru.
Locul trei este ocupat de gigantul italian Enel, detinatorul a trei dintre cele opt foste distributii de stat Electrica (Banat, Dobrogea si Muntenia Sud) cu proiecte de 283 MW, achizitionate de la un antreprenor local si situate in Tulcea si Bistrita-Nasaud. Cel de-al patrulea investitor este firma portugheza EDP, una dintre cele mai mari companii din aceasta tara, cu proiecte a caror capacitate totala ajunge la 246 MW.
In ciuda interesului investitorilor si al miliardelor de euro pe care vor sa-i investeasca, autoritatile nu numai ca nu le acorda tot sprijinul, ba le mai pun si bete in roate. Este cazul proiectului CEZ din Dobrogea, cel mai avansat si, totodata, cel mai mare proiect din Europa. Turbinele urmeaza sa fie amplasate in comuna dobrogeana Fantanele, iar statia de transformare in comuna vecina, Cogealac.
Desi fundatia pentru o parte dintre cele 140 de moristi a fost deja turnata, proiectul este oprit de anul trecut, pentru ca primarul ultimei comune spune ca CEZ impreuna cu dezvoltatorul local construiesc pe raza comunei lui fara autorizatie. Primarul a inceput sa imparta deja amenzi, iar lucrarile s-au oprit. A inceput un lung sir de procese, investitorii au obtinut chiar de la Consiliul Judetean acte prin care dovedesc ca pot ridica statia acolo, dar primarul tot se opune, pe motiv ca terenul pe care CEZ vrea sa construiasca statia a fost retrocedat gresit si pe motiv ca in avizele deja obtinute pentru parcul eolian nu se specifica drept loc de constructie decat Fantanele, nu si Cogealac.
Primarul le-a spus investitorilor ca nu pot construi statia pe terenul deja cumparat si le-a oferit un alt teren, al primariei, pe care sa-si puna statia. De fapt, sicanele primarului pot avea si o alta cauza, respectiv concurenta unui alt proiect, pe care vrea sa-l deruleze, in aceeasi zona, compania spaniola Iberdrola, care ar vrea si ea un parc eolian, pentru care este insa abia la faza eliberarii de avize.
In plus, miliardele de euro ale investitorilor pentru „plantarea“ moristilor eoliene nu sunt suficiente ca sa beneficiem de aceasta noua forma de energie – electricitatea produsa aici mai trebuie sa si ajunga in sistem, iar aici e o problema. Pana acum au primit toate avizele, circa 80 de proiecte, cu o capacitate totala de 2.500 MW.
Insa reteaua nationala de transport nu poate prelua decat 2.000 MW, asa ca, in eventualitatea in care toate aceste proiecte s-ar si realiza, pentru unele vantul ar bate degeaba, pentru ca, deocamdata, energia nu poate fi preluata in sistem. Transelectrica trebuie sa faca investitii suplimentare, dat fiind ca sistemul va trebui sa preia si electricitatea care va fi produsa din alte surse (reactoarele de la Cernavoda, cele cateva proiecte de centrale termoelectrice anuntate).
Conducerea companiei a anuntat ca va fi nevoita sa isi suplimenteze cu 15-20% programul de investitii de doua miliarde de euro, prevazut pana in 2020. Aceasta admite ca sursele proprii nu sunt suficiente pentru proiectele de modernizare pe termen lung si, de aceea, banii vor fi obtinuti fie prin plasarea de noi actiuni pe piata de capital, fie prin emiterea de obligatiuni. Totusi, nu este exclus ca si investitorii sa fie obligati sa suporte o parte din costurile racordarii la sistem. In plus, se mai poarta si discutii ca investitorii in eoliene sa fie obligati sa-si construiasca si centrale clasice, pentru a se putea asigura reglajul: in cazul in care productia acestora inceteaza pentru ca, sa zicem, nu mai bate vantul, scaderea sa fie compensata de o termocentrala clasica, pentru ca echilibrul sistemului sa nu fie pus in pericol.
Cum functioneaza
Sistemul unei turbine eoliene este compus din pale, nacela unde se afla generatorul, pilonul, care trebuie sa fie cat mai inalt posibil, si fundatia care sustine ansamblul. Teoretic, sistemul de functionare este simplu: vantul invarte palele, iar acestea actioneaza generatorul. Pentru a creste viteza, in componenta sistemului se afla si un multiplicator de viteza, care actioneaza direct axul generatorului.
Turbina poate functiona atat in modul autoconsum – energia obtinuta este stocata in baterii (sau, cel putin, surplusul de energie care nu este consumat) -, cat si in modul comercial, daca turbina este conectata la sistemul de distributie a curentului. Tot teoretic, pentru ca tehnica evolueaza, viteza minima a vantului pentru o turbina eoliana ar trebui sa fie de 5 metri pe secunda. S-a calculat influenta vitezei vantului asupra productiei de electricitate: daca viteza se dubleaza, puterea disponibila la generator creste de trei ori. Totusi, turbina este mai eficienta daca vantul are o viteza relativ constanta, nu daca are o viteza foarte mare.
