“Obtinerea finantarii pentru combaterea efectelor produse de schimbarile climatice reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale eforturilor pe care le face intreaga lume in fata provocarilor incalzirii globale”.
Aceasta este declaratia prin care secretarul general al Natiunilor Unite, Ban Ki-Moon, a introdus, la Cancun, raportul grupului consultativ ONU privind crearea fondului de asistenta financiara destinat statelor in curs de dezvoltare pentru ca acestea sa-si reduca emisiile. El a specificat ca “este crucial sa ai un sprijin financiar adecvat pentru a pune bazele increderii”.
Corespondenta de Lubomir Mitev, Cancun
In intentia de a cladi “un viitor mai sigur, mai curat, mai sanatos pentru intreaga planeta”, grupul consultativ a lansat un raport cuprinzator care descrie in detaliu caile prin care se pot obtine cele 100 de miliarde de dolari anual pentru a finanta combaterea efectelor incalzirii globale de catre statele sarace, masura prevazuta in Acordul de la Copenhaga.
Intr-un anumit sens, finantarea efoturilor de reducere a emisiilor reprezinta un panaceu si poate rezolva cele mai grave probleme pe care le ridica schimbarile climatice: poate sa cladeasca incredere intre statele dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, sa genereze actiuni concrete si sa incurajeze dezvoltarea durabila. Ernesto Cordero Arroyo, ministrul Finantelor din Mexic, a subliniat faptul ca “avem sansa sa abordam schimbarile climatice dintr-o perspectiva diferita”, punand accentul pe probleme cum ar fi saracia, dezvoltarea economica si dezvoltarea durabila.
Totusi, vicepresedintele grupului consultativ, premierul etiopian Meles Zenawi, si-a exprimat ingrijorarea ca, in contextul financiar actual, destul de dificil, este o reala provocare sa obtii 100 de miliarde dolari anual pentru a contracara schimbarile climatice. Si, cu toate ca raportul prevede un set de instrumente, detaliile se afla la indemana statelor: ele sunt acelea care decid cum se va derula finantarea publica si cea privata, si tot ele decid cum vor implementa acest mecanism.
Setul de instrumente aflat la indemana guvernelor include si crearea pietelor de certificate de carbon. Nu este numai o solutie, doar teoretica. Schema de tranzactionare ETS folosita in Uniunea Europeana este un exemplu pentru ceea ce s-ar putea implementa la nivel global. Jens Stoltenberg, primul ministru al Norvegiei si vicepresedinte al grupului consultativ de la Cancun, a declarat ca exista trei cai prin care pot fi obtinute aceste fonduri:
1. Comercializarea certificatelor de emisii de carbon alocate: acest lucru poate duce la obtinerea a 30 de miliarde dolari anual.
2. Taxarea emisiilor provenite din transporturi si industria aviatica: pot fi obtinute in acest fel cel putin 10 miliarde de dolari.
3. O idee novatoare ar fi aceea de a taia subventiile acordate astazi pentru combustibilii fosili in tarile aflate in curs de dezvoltare si redirectionarea banilor catre dezvoltarea unor economii verzi.
Cele trei instrumente majore au un singur lucru in comun: ele pun un pret pe carbon. Iar acest lucru poate produce un dublu efect in lupta impotriva incalzirii globale. Pe de-o parte, constituie o sursa importanta de venituri si, pe de alta parte, ofera reale stimulente pentru statele dezvoltate in incercarea lor de a-si reduce emisiile.
Nu este clar daca aceasta lista a surselor potentiale de finantare va fi sustinuta de statele participante la conferinta si daca vreunul o va implementa. Grupul consultativ a pus insa la dispozitia guvernelor aceste instrumente prin care poate fi obtinuta finantarea, iar acum ramane ca liderii politici sa decida daca le folosesc sau nu.
Totusi, premierul norvegian Jen Stoltenberg s-a declarat optimist, bazandu-se pe doua argumente. In primul rand, raportul prezinta o lista exhaustiva a optiunilor pe care toti cei implicati le au la indemana si care poate da rezultate in mobilizarea veniturilor, poate oferi stimulente si instrumente reale in lupta impotriva incalzirii globale.
In al doilea rand, si cel mai important, reprezentantii grupului de lucru par sa se fi pus de acord asupra multor aspecte. Acest fapt demonstreaza ca reprezentantii politici din statele dezvoltate si cele aflate in curs de dezvoltare, companiile multinationale si expertii au cazut de acord asupra unui compromis in privinta problemei pe care o ridica finantarea necesara gestionarii problemelor cauzate de schimbarile climatice. Acest lucru este deosebit de important, deoarece, arata Stoltenberg , “fara o intelegere asupra finantarii, nu vom reusi sa ajungem la o intelegere cuprinzatoare asupra celorlalte probleme”.
Concluzia raportului creioneaza o imagine complexa. “Grupul consultativ a ajuns la concluzia ca a obtine 100 de miliarde de dolari anual este o mare provocare, dar nu si o imposibilitate. A venit timpul sa luam o decizie’’. Instrumentele prin care pot fi procurati acesti bani se afla acum la indemana liderilor politici.
