Summit-ul COP16 s-a încheiat brusc, cu răspunsuri absente, lăsând în urmă o atmosferă de confuzie și frustrare în rândul țărilor participante.
În ciuda unor promisiuni inițiale ambițioase, întâlnirea din Cali, Columbia, nu a reușit să ofere soluțiile financiare mult așteptate, în special pentru țările în curs de dezvoltare, care depind de sprijinul internațional pentru a proteja biodiversitatea.
Delegațiile au plecat dezamăgite, iar multe dintre ele se întreabă acum dacă obiectivele mari stabilite mai pot fi realizate. În lipsa unei direcții clare și a unor decizii financiare concrete, COP16 lasă în urmă mai multe întrebări decât soluții
Taxa globală pe profiturile din date genetice și crearea fondului DSI
Unul dintre progresele notabile la COP16 a fost acordul de a crea un fond global destinat conservării biodiversității, finanțat printr-o taxă pe informațiile de secvență digitală (DSI). Acest fond urmărește să obțină o compensație pentru utilizarea datelor genetice extrase din natură, pe care companiile din domeniul farmaceutic, cosmetic și biotehnologic le folosesc pentru a dezvolta produse de milioane de dolari.
Acest mecanism de finanțare, privit ca o „taxă” pe biopiraterie, este văzut ca un pas major în direcția sprijinirii țărilor care posedă bogății naturale, dar care, adesea, nu beneficiază de pe urma exploatării acestora.
Amber Scholz, directoarea departamentului de politici științifice de la Institutul Leibniz DSMZ, a explicat, citată de The New York Times, că taxa creează, pentru prima dată, o legătură între profiturile industriei și conservarea biodiversității, adăugând că „acum, companiile care profită de biodiversitate vor contribui la un nou fond”.
Firmele care obțin profituri din DSI vor contribui voluntar cu 1% din profituri sau 0,1% din venituri, iar guvernele sunt invitate să adopte măsuri legislative pentru a încuraja respectarea acestui angajament.
Se estimează că acest fond ar putea genera până la un miliard de dolari anual, oferind astfel un sprijin semnificativ eforturilor globale de conservare.
Cel puțin jumătate din fonduri vor fi alocate comunităților indigene, recunoscând astfel rolul acestora de protectori tradiționali ai naturii și contribuind la sprijinirea regiunilor care sunt cele mai vulnerabile la pierderile de biodiversitate.
Rolul sporit al comunităților indigene în deciziile COP și momentul lor de cotitură
O altă realizare importantă la COP16 a fost recunoașterea oficială a comunităților indigene ca parteneri permanenți în procesul decizional al Convenției ONU privind biodiversitatea.
După mai bine de două decenii de activitate informală, grupurile indigene au primit acum un statut oficial, ceea ce le oferă un rol direct în elaborarea și implementarea politicilor de conservare.
Jennifer „Jing” Corpuz, reprezentanta Forumului Internațional Indigen pentru Biodiversitate, a numit, citată de The Guardian, această decizie „un moment de cotitură în istoria acordurilor de mediu multilaterale”.
Această schimbare este o recunoaștere semnificativă a contribuțiilor istorice și actuale ale popoarelor indigene în protejarea biodiversității. Comunitățile indigene sunt acum implicate oficial în negocierile COP, fără a mai depinde de invitația guvernelor, ceea ce înseamnă că vocile lor vor fi mai bine reprezentate și vor contribui direct la deciziile ce privesc mediul înconjurător.
Leila Salazar-López, directoarea executivă a organizației nonprofit Amazon Watch, a numit crearea unui organism permanent care să includă popoarele indigene în procesul decizional drept o „victorie istorică”.
Această recunoaștere vine și ca urmare a unei creșteri a numărului de participanți la COP16, cu peste 20.000 de delegați înscriși și mai multe organizații de afaceri și instituții financiare decât la COP15. În zona verde informală, organizată ca un festival în centrul orașului Cali, guvernul columbian a estimat că peste 800.000 de oameni au participat, subliniind intenția de a face din acest summit un „COP al Oamenilor”.
Tensiunile financiare și neîmplinirea promisiunilor pentru țările în curs de dezvoltare
În ciuda acestor progrese, summit-ul a fost marcat de tensiuni majore legate de finanțare, în special în rândul țărilor în curs de dezvoltare.
Summit-ul COP15, desfășurat în 2022 la Montreal, a stabilit un obiectiv ambițios de a strânge 200 de miliarde de dolari anual până în 2030 pentru conservarea naturii, dintre care 20 de miliarde ar fi trebuit să fie oferite de țările mai bogate celor în curs de dezvoltare până în 2025.
Cu toate acestea, la COP16, promisiunile financiare rămân în mare parte neîndeplinite.
Maria Angelica Ikeda, negociatoarea Braziliei, a criticat faptul că discuțiile privind mobilizarea resurselor financiare au fost amânate până la finalul summit-ului. „Trebuia să începem discuțiile despre aceste probleme de la început… Trebuia să avem decizii care să garanteze că avem resursele de care avem nevoie,” a declarat ea.
De asemenea, delegația din Fiji, reprezentată de Michelle Baleikanacea, a subliniat că multe dintre țările mai sărace nu au avut posibilitatea de a-și modifica planurile de zbor și au fost nevoite să părăsească summit-ul înainte de final, pierzându-se astfel cvorumul necesar pentru continuarea negocierilor.
În lipsa unui mecanism financiar clar și sustenabil, multe dintre țările în curs de dezvoltare au criticat GEF (Facilitatea Globală pentru Mediu), actualul instrument de finanțare, pe care l-au descris ca fiind dificil de accesat, și controlat de națiunile mai bogate.
Aceste țări au cerut un nou mecanism financiar, care să fie mai transparent și mai accesibil pentru beneficiarii finali, însă problema a rămas nerezolvată la încheierea summit-ului.
Lipsa unui mecanism clar de monitorizare a progreselor și alocarea fondurilor
O altă provocare majoră a COP16 a fost stabilirea unui mecanism de monitorizare clar pentru obiectivele stabilite la COP15, care includ oprirea distrugerii naturii și atingerea țintelor de conservare. Deși s-a discutat pe larg necesitatea monitorizării progreselor, acest aspect a fost amânat, lăsând fără un cadru clar de evaluare a eforturilor de conservare.
Lipsa unui plan concret de monitorizare a fost criticată de organizațiile de conservare și de activiști. Catherine Weller, directoarea pentru politici globale la grupul de conservare Fauna & Flora, a subliniat că, la doi ani de la COP15, multe dintre țintele de natură stabilite în Montreal rămân „simple cuvinte nefinanțate pe hârtie”.
Fără un mecanism clar de urmărire a progreselor, riscul ca aceste obiective să fie neglijate sau realizate parțial este ridicat, mai ales în condițiile în care criza biodiversității necesită măsuri urgente și decisive.
În plus, discuțiile legate de monitorizare au fost îngreunate de interesele agricole, care au ridicat obiecții față de evaluarea impactului pesticidelor asupra biodiversității. Această problemă complexă rămâne, așadar, nerezolvată, iar consecințele sale se vor face simțite în anii următori, dacă nu se va găsi o soluție de compromis.
Confuzia și frustrările legate de încheierea bruscă a summit-ului, fără rezolvarea unor probleme cheie
COP16 s-a încheiat într-o atmosferă de confuzie și frustrare. Negocierile, care trebuiau să se finalizeze vineri seara, s-au prelungit până sâmbătă, dar au fost suspendate brusc când delegații au început să plece, iar cvorumul a fost pierdut.
Această încheiere neașteptată a lăsat în suspensie mai multe subiecte cruciale, printre care distribuirea fondurilor pentru biodiversitate și aprobarea bugetului Convenției privind Diversitatea Biologică pentru următorii doi ani.
Liderii organizațiilor de conservare au exprimat dezamăgirea față de lipsa de acțiune decisivă din partea delegaților și oficialilor ONU.
Brian O’Donnell, directorul Campaign for Nature, a criticat ritmul lent al negocierilor, afirmând că „lumea nu are timp pentru afaceri ca de obicei.” Suspendarea COP16 fără un plan financiar convenit este alarmantă, lăsând multe dintre promisiunile făcute în Montreal nerealizate.
Oscar Soria, directorul think-tank-ului Common Initiative, a subliniat că lipsa de leadership din partea unor state influente, precum Uniunea Europeană, Canada și China, a contribuit la eșecul de a adopta măsuri mai ambițioase pentru conservarea biodiversității.
De asemenea, secretarul executiv al Convenției ONU privind biodiversitatea a fost criticat pentru lipsa sa de implicare, fiind descris ca „fantomatic”.
Concluzie
COP16 a marcat un moment critic în eforturile globale de conservare a biodiversității, realizând progrese semnificative în domeniul finanțării conservării și al integrării comunităților indigene în procesul decizional.
Totuși, summit-ul a scos la iveală și numeroase provocări, inclusiv lipsa unui mecanism de monitorizare a progreselor, tensiunile financiare și dificultățile legate de implementarea promisiunilor financiare.
Eșecul de a rezolva aceste aspecte esențiale pune sub semnul întrebării viitorul angajamentelor luate la COP16 și necesitatea unui plan mai coerent pentru viitoarele întâlniri.
La următorul summit, COP17, liderii globali vor avea sarcina dificilă de a transforma aceste promisiuni în acțiuni concrete și măsurabile.
#COP16 #biodiversity #climatechange #climatenegotiations #resiliencefunding #environmentaltalks #biodiversitate #schimbariclimatice
