Co-fondatorul Green Group, Constantin Damov, a reproșat autorităților că lipsa infrastructurii de colectare selectivă a deșeurilor îi obligă pe reciclatori să cumpere materia primă de la „micii colectori” și să importe deșeuri, îndeplinind astfel țintele de reciclare ale altor țări, în timp ce România riscă un infringement pe această temă.
Până în 10% din cantitățile ajunse la poarta reciclatorilor provin de la firme de salubrizare. 90% vin de la micii antreprenori, micii colectori, care fac lucrul acesta din poartă în poartă. Câteodată poate nu o fac nici legal, dacă analizăm sistemul de legi, dar așa se strânge la noi materialul.
Declarația îi aparține lui Constantin Damov, prezent ieri în cadrul unui grup de lucru organizat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Acesta a avertizat autoritățile că reciclatorii depind de colectorii informali:
Astăzi, are loc o negociere cu acei mici colectori, care au simțit momentul și acum plusează. Acest plus se va întoarce în costul pe tonă al producătorului. Din păcate, noi 90% cumpărăm de la oamenii străzii sau de la micii colectori, iar 10% controlăm.
Potrivit co-fondatorului Green Group, nici perspectivele de viitor ale reciclării nu sunt mai încurajatoare:
Din cauza lipsei de infrastructură, îmi este teamă că în următorii 2-3 ani, colectarea va fi tot în proporție de 90% prin mici antreprenori, dacă autoritatea locală nu va fi în stare să găsească resurse pentru o infrastructură de colectare care să fie în apropierea generatorului. Sunt 2 reguli de aur: densitatea și proximitatea. Dacă nu există infrastructura în proximitate, cu posibilitatea de a face densitate, nu putem face reciclare.
Constantin Damov a insistat asupra necesității de a face diferența între colectare și reciclare, precizând că, în România, prima este cea care cauzează probleme:
Se spune că nu avem capacitate de reciclare. Este un lucru periculos. Capacitățile instalate de reciclare industrială depășesc țintele propuse de România. Noi importăm deșeuri astăzi, aproape 50%. Avem o capacitate instalată de 10.000 de tone pe lună și primim 1.000. Este o ștrangulare la nivelul colectării. Să împărțim în două: toată lumea spune reciclare când colectăm, când separăm. Colectarea e un capitol și reciclarea este alt capitol. Astăzi noi realizăm țintele altor țări. Capacitățile (de reciclare, n.r.) există. Noi suntem nemulțumiți că materialul se duce în groapă. Asta este de fapt tragedia noastră.
Damov a mai explicat rolul pe care ar trebui să îl îndeplinească OTR-urile (organizațiile de transfer de responsabilitate) în reciclarea deșeurilor neprofitabile.
Astăzi, ce se reciclează se reciclează din cauza valorii pozitive. Avem deșeuri cu valoare pozitivă, care se reciclează de la sine: metalele, plasticul și hârtia. Prețul le asigură capactitea de a fi reciclabile pentru acțiuni antreprenoriale. Avem cealaltă categorie, a materialelor cu valoare negativă, cum este sticla. Am colectat sticla din București, de la toate restaurantele, punând pubele și preluând gratuit de la ei. Se ajunge la un cost de 70 de euro pe tonă. Plimbăm sticla cu taxiul, cumva. În final, spărtura de sticlă care ajunge la Stirom are un preț de 45-50 de euro. Nu e posibil să cheltuiești 70 pe colectare, încă 20 pe procesare, mai ai și pierderi de cantitate, iar apoi să vinzi cu 45. OTR-ul are rolul de a interveni în special acolo unde avem deșeuri cu valoare negativă, să le ridice din apă, să le scoată la suprafață, pentru a deveni o marfă.
