Sub fumul dens al atacurilor militare dintre Israel și Iran se conturează o altă tragedie – una invizibilă, dar profundă: colapsul ecologic. De la poluarea aerului și apei până la riscurile pentru sănătatea publică și destabilizarea climatică, războiul lasă urme și care nu se văd, dar care se simt.
Un conflict declanșat cu rachete, dar cu urmări invizibile
Pe 13 iunie 2025, Israelul a lansat un atac asupra Iranului, invocând reducerea capacităților nucleare ale acestuia. Conflictul s-a extins rapid, incluzând utilizarea de rachete, drone și avioane de luptă.
Dincolo de riscurile imediate de securitate, începe să se contureze un posibil impact ecologic al acțiunilor militare.
Baze militare bombardate, chimicale persistente eliberate
Israel a vizat în primele ore ale atacului mai multe baze aeriene din Iran, printre care Kermanshah, Mehrabad (Teheran) și Hamadan. În urma loviturilor, au fost raportate incendii în perimetrele militare. Pentru stingerea acestora au fost folosite spume ignifuge care pot conține compuși perfluoroalchilați (PFAS) – substanțe chimice cu stabilitate ridicată în mediu și potențial toxic asupra sănătății umane.
În paralel, distrugerea unor depozite de armament subterane din Qom și Khojir a ridicat întrebări privind posibila contaminare a solului și a apelor subterane. Regiunea este deja expusă riscurilor de poluare industrială.
Ținte energetice: rafinării, conducte și un aer irespirabil
Infrastructura petrolieră și de gaze a Iranului a devenit o altă linie de foc. Atacurile asupra rafinăriilor, terminalelor petroliere sau conductelor au potențialul de a declanșa incendii cu un impact ecologic sever, eliberând în atmosferă o combinație periculoasă de particule fine, oxizi de azot, compuși organici volatili, dioxine, dioxid de sulf, dar și gaze cu efect de seră precum metanul și dioxidul de carbon.
În contextul urban al Teheranului – un oraș deja sufocat de smog și înconjurat de munți care blochează circulația aerului – efectele pot fi devastatoare.
Poluarea invizibilă lăsată în urmă de rachete
Nicio rachetă folositaănu este lipsită de consecințe de mediu.
Majoritatea utilizează combustibil solid, care generează nori groși de fum cu particule de oxid de aluminiu.
Aceste emisii, alături de urmele de metale rare precum niobiul și hafniul, pot afecta stratul de ozon și calitatea aerului, în special când sunt lansate în serie.
În plus, rachetele interceptate lasă în urmă perchlorați, substanțe chimice extrem de persistente care pot compromite calitatea aerului și a apei potabile.
Și Israelul plătește ecologic
Deși sistemul de apărare israelian a interceptat majoritatea rachetelor și dronelor iraniene, infrastructura energetică și urbană a fost afectată.
Incidentele raportate în apropierea rafinăriei Bazan din Haifa sau în jurul centralelor electrice și rețelelor de distribuție pot avea consecințe de durată asupra mediului.
Un alt risc major vine din materialele de construcție – în special azbestul. Deși utilizarea acestuia a fost interzisă în Israel din 2011, multe clădiri vechi încă îl conțin. Odată distruse, aceste structuri pot elibera în atmosferă fibre cancerigene, afectând grav sănătatea populației.
Infrastructura civilă, tot mai vulnerabilă
Pe termen mediu, infrastructura esențială pentru apă, igienă și salubritate devine tot mai expusă.
Avariile la conducte pot duce la contaminarea surselor de apă, iar lipsa electricității blochează funcționarea stațiilor de epurare.
Într-un mediu urban dens și deja afectat de stres termic și poluare, aceste disfuncționalități se traduc direct în riscuri sanitare și epidemiologice.
Războiul ajunge în mare: Golful Persic în pericol
Conflictul nu rămâne doar pe uscat. Golful Persic, esențial pentru exporturile de petrol, devine un spațiu riscant.
Creșterea tensiunilor și militarizarea regiunii sporesc riscul de scurgeri petroliere, avarii maritime și poluare accidentală.
Toate au efecte de durată asupra ecosistemelor marine deja fragile.
Reacția lanțului: între volatilitatea pieței și incertitudinea tranziției energetice
Fluctuațiile de pe piețele de petrol și gaze, provocate de conflictul Israel–Iran, adaugă un nou strat de incertitudine asupra tranziției energetice. După o creștere accentuată imediat după izbucnirea atacurilor, prețurile au început să scadă, indicând o reacție de corecție din partea pieței.
Însă volatilitatea rămâne ridicată, iar consecințele nu se opresc la bursă.
Costurile instabilității energetice pot împinge guvernele să revină, fie și temporar, la surse convenționale, în detrimentul investițiilor în energie regenerabilă.
În același timp, pentru unele state, criza poate accelera renunțarea la dependența de combustibili fosili.
Direcția nu este uniformă, dar semnalul este clar: securitatea energetică și politica climatică nu mai pot fi tratate separat.
Războiul nu poluează doar solul – ci și viitorul
Acest conflict reamintește legătura tot mai evidentă dintre securitate, războaie și schimbările climatice.
Deși emisiile militare nu sunt încă luate în considerare oficial la negocierile internaționale privind clima, cum ar fi COP30, ignorarea acestora devine din ce în ce mai greu de susținut.
Într-o lume în care pacea durabilă depinde de un mediu stabil, iar un climat destabilizat poate genera noi conflicte, ecologia și geopolitica devin tot mai strâns legate.
