Una dintre cele mai mari inventii ale omenirii, automobilul, va putea deveni low-carbon? Raspunsul este ascuns in marginea de profit – motiv pentru care blocarea creditarilor in toata lumea ne da sperante pentru viitor, spune Harriet Williams.
Vara trecuta, Friends of the Earth Europe au parcat o veche „broscuta“ Volkswagen din 1948 alaturi de un model nou nout in fata Parlamentului European. Intre constructia celor doua modele s-a descifrat genomul uman si omul a pasit pe Luna. Insa in ceea ce priveste benzina, timpul a stat pe loc: „broscuta“ din 1948 si cea din 2008 parcurg exact aceeasi distanta la o cantitate de benzina data. Activistii ecologisti ii acostau pe europarlamentarii care trebuiau sa voteze standardele minime pentru combustibili cu un banner pe care scria „60 de ani de progres?“.
Eficienta energetica a masinilor a facut mari progrese in ultimele decenii, totusi. Injectia combustibilului in motor este deja o practica obisnuita pentru fabricantii de automobile. Uleiuri mai rafinate, materiale usoare pentru caroserii, cauciucuri cu rezistenta redusa si multe altele sunt imbunatatiri modeste, care insa au dus la o revolutie a eficientei automobilului.
Nimic insa nu s-a intamplat in ceea ce priveste consumul de combustibil, aceasta este singura constanta in evolutia automobilului.
O industrie careia ii scartaie rotile
Intr-o industrie sinonima cu inovatia, constructorii se stramba cand aud de eficienta energetica. In Statele Unite, producatorii de automobile au fost capabili sa ridice caii-putere in medie cu 90% intre 1981 si 2001 si sa scada timpul in care o masina ajunge de la 0 la 100 km/h cu 33%. Dar intrebati-i pe aceiasi directori de fabrici de automobile daca ar dori sa construiasca o masina mai curata. Se vor duce direct sa planga in fata Congresului american.
Producatorii asociaza in mod deliberat vehiculele low-carbon cu tehnologii futuristice precum celulele de hidrogen sau asa-zisul biocombustibil de a doua generatie – frumoase idei, insa la distanta de decenii fata de realitatea comerciala. Mai scurt, nu le cereti acum. Ele nu exista. Iar adevarul e mult mai prozaic. Exista unele masini mai curate printre noi, unele deja destul de cunoscute, precum Toyota Prius sau alte specii mai putin exotice ca micile masini Renault sau Citroen.
Evident, industria auto este capabila sa creeze masini eficiente, dar de ce nu face mai multe?
Inaltul caderii
Batalia industriei automobilului impotriva reglementarilor privind eficienta energetica si de reducere a emisiilor de dioxid de carbon poate fi explicata intr- un context mai larg. Pentru mai bine de trei decenii, constructorii auto au amanat si au descurajat initiativele de a imbunatati consumul masinilor in Europa si in Statele Unite. Socul petrolului din anii ’70 a adus trendul de „a usura“ putin masinile pentru o mica economie de combustibil. Exista inca astfel de politici, insa prea timide si mult in urma posibilitatilor tehnologice.
Lobby-ul producatorilor de masini impotriva economisirii combustibilului este o capodopera: reprezentantii industriei se intalnesc cu zeci de comitete politice si nu aduc altceva decat greenwashing. Politicienii mai zelosi sunt pusi la punct imediat de perspectivele costurilor ridicate ale retehnologizarii si ale pierderilor locurilor de munca. Pana la urma, consumatorii voteaza, nu-i asa?
Studii precum unul dus la bun sfarsit de Michigan Business School demonstreaza ca economisirea combustibilului in noi modele auto ar imbunatati afacerile producatorilor de automobile din Detroit.
Argumentul privind costurile ridicate ale masinilor economice nu are nicio baza stiintifica si economica. Costurile sunt mereu exagerate de producatori. In 1990, lobby-ul auto a estimat ca necesarele convertoare catalitice ar costa in jur de 1.000 dolari pe automobil. Nota de plata, in final, s-a dovedit a fi sub 80 de dolari. Povestea s-a repetat si in cazul airbagurilor ori al centurilor de siguranta.
Producatori precum General Motors si Chrysler, ale caror idile cu SUV-urile apar in ziua de azi sinucigase, sunt falimentare si reduse la a fi cersetori de bail-out la guvernul american. Dezvoltand mari mancatori de combustibil in locul masinilor mai mici, GM a fost nevoit sa inchida omultime de fabrici, ba chiar sa caute un cumparator pentru Hummer, SUV-ul monstru care face doar 9 mile cu un galon (aproximativ 2 km cu un litru de combustibil), dupa ce vanzarile au scazut cu 40% in prima jumatate a lui 2008.
In aceasta mare neliniste apare oportunitatea de a restructura fundamental industria auto in favoarea eficientei energetice. Constructorii incep sa si aplice ceea ce pana acum era doar greenwash.
Ar fi si mai bine daca acest trend ar continua dupa ce economia isi revine. Guvernele au responsabilitatea de a conduce industria in directia low-carbon print axe si reglementari, iar consumatorii trebuie sa aleaga activ masini mai curate din motive ecologice, dar si legate de pret. Doar asa producatorii vor invata sa faca profit din automobile curate, iar consumatorii sa conduca masinile de care Pamantul are nevoie.
