Comisia Europeană a trimis avertismente finale Germaniei, Franței, Spaniei, Italiei și Regatului Unit pentru faptul că nu au reușit să rezolve problema depășirilor repetate ale valorilor-limită de poluare atmosferică cu dioxid de azot (NO2). Cea mai mare parte a emisiilor sunt generate de traficul rutier.
Comisia Europeană solicită celor cinci state membre să ia măsuri pentru a asigura o bună calitate a aerului și pentru a proteja sănătatea publică. Peste 400.000 de cetățeni UE mor prematur în fiecare an din cauza calității slabe a aerului. În plus, milioane de persoane suferă de boli respiratorii și cardiovasculare cauzate de poluarea atmosferică.
Nivelurile persistent ridicate de dioxid de azot au provocat aproximativ 70.000 de decese premature în Europa în 2013, aproape trei ori mai multe decât decesele cauzate de accidente rutiere în același an.
Legislația UE privind calitatea aerului înconjurător (Directiva 2008/50/CE) stabilește valori-limită pentru poluanții atmosferici, inclusiv pentru dioxidul de azot. În caz de depășire a acestor valori-limită, statele membre sunt obligate să adopte și să pună în aplicare planuri privind calitatea aerului, care stabilească măsuri corespunzătoare pentru a pune capăt acestei situații în cel mai scurt timp posibil.
Avizul motivat se referă la depășirea persistentă a valorilor-limită de NO2 în: Germania (28 de zone de calitate a aerului, printre care Berlin, München, Hamburg și Köln), Franța (19 zone de calitate a aerului, printre care Paris, Marsilia și Lyon), Regatul Unit (16 zone de calitate a aerului, printre care Londra, Birmingham, Leeds și Glasgow), Italia (12 zone de calitate a aerului, printre care Roma, Milano și Torino), Spania (3 zone de calitate a aerului, una dintre acesta fiind Madrid și alte două pe teritoriul Barcelonei).
Deși este de competența autorităților din statele membre să aleagă măsurile adecvate pentru remedierea depășirii valorilor-limită de NO2, un efort mult mai mare este necesar la nivel local, regional și național pentru a garanta respectarea normelor UE și pentru a proteja sănătatea publică. Dacă statele membre nu iau măsuri în termen de două luni, Comisia poate decide să sesizeze cazul Curții de Justiție a UE.
