Această scutire „nu este coerentă cu provocările și politicile actuale în materie de climă”, se arată în document, adăugând că normele fiscale ale UE promovează combustibilii fosili în detrimentul surselor de energie verde și trebuie rescrise pentru a sprijini obiectivele climatice ale blocului comunitar.
Propunerea ar urma să impună un nivel minim de impozitare la nivelul UE pentru produsele energetice furnizate drept combustibil pentru aeronave pentru zborurile în interiorul UE.
Începând din 2023, rata minimă de impozitare pentru combustibilul pentru aviație ar începe la zero și ar crește treptat pe o perioadă de 10 ani, până la impunerea ratei integrale. Proiectul de propunere nu precizează care ar urma să fie rata finală.
Combustibilii sustenabili, inclusiv hidrogenul regenerabil și biocombustibilii avansați, nu ar fi supuși unor taxe minime la nivelul UE în această perioadă de 10 ani.
Comisia a refuzat să comenteze proiectul de propunere, care ar putea suferi modificări înainte de publicare, avertizează Reuters.
Scopul propunerii îl reprezintă încurajarea companiilor aeriene să treacă la combustibilii sustenabili, cum ar fi e-kerosen, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Dar costurile folosirii combustibililor sustenabili sunt ridicate şi în prezent reprezintă mai puţin de 1% din consumul de carburanţi pentru aeronave din Europa.
Introducerea propunerilor ar putea fi dificilă din punct de vedere politic. Modificarea cotelor de impozitare din UE necesită aprobarea unanimă a celor 27 de state membre, ceea ce înseamnă că un singur stat ar putea să se opună prin veto.
Țările UE sunt responsabile pentru stabilirea impozitelor naționale, deși Bruxelles-ul poate stabili rate minime la nivelul întregului bloc.
Taxele ar urma să se bazeze pe conținutul energetic și pe performanțele de mediu ale unui combustibil, ceea ce înseamnă că acei carburanți care sunt poluanți ar deveni mai scumpi.
Rata minimă a taxei UE nu se va aplica zborurilor destinate exclusiv transportului de marfă sau „zborurilor de agrement” și „aviației de afaceri”. Aceasta ar putea include utilizarea unei aeronave în scop recreativ sau utilizarea de către o companie a unui avion, care nu este destinat închirierii publice, pentru a-și desfășura activitatea. Statele membre ar putea alege să impoziteze combustibilul pentru aceste zboruri la nivel național.
