Text de Ninel Lazar
Una dintre cauzele cel mai des intalnite ale esecurilor in adoptarea standardelor internationale in managementul mediului, se stie, este formalizarea excesiva a procesului, despre care am vorbit in trecut in revista noastra. Astazi ne vom opri asupra unei alte cauze comune esecurilor in implementarea eficienta a sistemelor de management de mediu – lipsa urmaririi performantei de mediu.
In mod uzual, companiile ravnesc la un sistem de management de mediu din dorinta obtinerii unui certificat care sa promoveze produsele sau serviciile lor ca fiind ecologice, stiindu-se bine apetitul in crestere al consumatorilor pentru acestea. Si, odata atins obiectivul, se opresc la acest nivel. Am avut surpriza sa aflu despre unele companii care doreau certificarea chiar inaintea parcurgerii primului ciclu de implementare a sistemului de management. Si nici nu e de mirare ca, dupa obtinerea acesteia, intreg procesul s-a oprit, proclamandu-se victoria inainte ca batalia adevarata sa aiba loc.
Daca un sistem de management, procedurile sau un plan de actiune sunt viabile, aceasta se adevereste numai dupa ce un set de indicatori de performanta sunt urmariti in mod sistematic si sunt comparati atat cu obiectivele stabilite initial, cat si cu performantele concurentei. Altfel, intregul efort de implementare nu isi mai gaseste nicio utilitate, si, evident, sistemul de management de mediu se transforma dintr-o intentie nobila intr-un morman de hartii inutil si stresant.
Momentul-cheie cand se pierde din vedere obiectivul normal al implementarii ISO 14001 sau EMAS intr-o companie (anume imbunatatirea continua a performantelor de mediu, intr-un cadru sistematic de abordare) este cel al elaborarii setului de obiective de mediu si al programului de management, altfel spus planul de actiune pentru atingerea acelor obiective. De obicei, eroarea sta in faptul ca managerii de mediu sau unii consultanti adopta un set de obiective si tinte foarte vagi, carora nu li se pot asocia indicatori de performanta concreti si masurabili. Managerii sau responsabilii de mediu stiu bine ca, in graba de a primi certificatul ISO si de a le demonstra directorilor financiari utilitatea demersului imprumuta obiective si tinte de mediu de la alte companii sau direct de la consultanti, fara a le adapta specificului propriei firme. Mai grav, unii dintre ei asambleaza lista obiectivelor inca din etapa de pregatire a implementarii sistemului de management de mediu, deci inainte de a avea o imagine clara asupra performantelor actuale de mediu ale companiei, prin parcurgerea primelor etape de implementare propriu-zisa. Si cum obiectivele sunt nerealiste, tot asa sunt si indicatorii de performanta (la multe dintre companii, ei lipsesc cu desavarsire), rezultatele fiind difuze. Personal, optez intotdeauna pentru a cheltui mai mult timp in etapa de pregatire a sistemului de management si mai ales in cea de parcurgere a primului ciclu de implementare decat sa-i sfatuiesc pe clienti sa dea navala pentru a se felicita cu atingerea recordului absolut in ce priveste timpul alocat implementarii.
Acum, de ce sunt atat de importanti acesti indicatori de performanta? Simplu – ceea ce masori, aceea gestionezi. Nu masori nimic, nu gestionezi nimic. Masori ce nu trebuie, iti irosesti resursele inutil. Masori ce trebuie, dar o faci eronat, la fel, desi in acest ultim caz sunt sperante de vindecare mai mari.
In lumea afacerilor de azi, oricine doreste sa afle cate ceva despre bonitatea afacerii tale, fie ca este vorba despre investitori, banci, burse, fie ca este vorba despre actionari, directori generali, directori financiari, toti vor informatii sintetice si, daca este posibil, cifre si nu vorbe. Toti acestia nu mai au timp de povesti, iar explicatiile, de regula, sunt insotite sau urmate de demisie. Oricarei banci sau fond de investitii i-ar prinde bine sa aiba o imagine clara, sintetica, privind performantele si riscurile de mediu (si nu numai cele de mediu) de la bun inceput, inainte de a decide daca sa investeasca sau nu intr-o companie sau daca sa-si pastreze participatia in acea companie. Si ar fi bine ca acesti indicatori sa fie comparabili, adica sa poata spune ceva despre performantele de mediu ale acelei companii, in relatie cu performantele competitorilor sau ale altor companii similare ca profil de activitate. Pe vremuri de criza (dar nu numai), masurarea atenta a consumurilor de materii prime si utilitati, a ratei generarii deseurilor la fiecare tona de produs sunt semnale bine primite de investitori. Ele dau o masura clara a interesului managementului de a tine sub control costurile.
