Text de Alex Bara
Studiile internationale recente arata ca impactul incalzirii globale ar putea fi mai grav decat s-a crezut.
Se anticipeaza ca temperaturile pe glob ar putea creste cu 1,1° C pana la 6,4° C in decursul acestui secol,
lucru care va avea impact asupra a milioane de oameni.
Temperaturile globale medii au crescut deja cu 0,6° C din perioada preindustriala. Proiectiile indica faptul ca sunt 50% posibilitati ca acestea sa depaseasca recordul de temperatura inregistrat in 1998. Se anticipeaza patru efecte majore cu rezultate incomensurabile asupra vietii pe Pamant asa cum o cunoastem:
– cresterea temperaturii Pamantului si modificarea anotimpurilor;
– cresterea nivelului marilor si oceanelor este asteptata si dupa 2100, chiar daca nivelul gazelor cu efect de sera va fi stabilizat;
– cresterea variatiilor/incidentalitatii bolilor;
– retragerea ghetarilor, disparitii ale speciilor.
Solutiile prezentului
Optiunile tehnologice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera se restrang in prezent la imbunatatirea eficientei energiei atat la sursa, cat si la consumator si folosirea de surse de energie continand carbon foarte putin sau deloc, cum ar fi gazele, energia nucleara, biomasa, energia solara si cea eoliana. In conditiile date, in ciuda conflictului determinat de sporirea costurilor sau modificarea mentalitatilor, trebuie sa se puna accentul pe solutii rapide de eficientizare a productiei energetice si termice, eficientizare a transportului si stocarii de energie, reducerea cantitatilor de combustibili consumate in proces si folosirea energiilor alternative. Optiunile de stocare a emisiilor de CO2 provenite din activitatile umane se refera la optimizarea captarii CO2 in paduri si soluri prin masuri specifice de impadurire si pomparea CO2 in straturile geologice prin puturile de extractie a petrolului/gazelor naturale sau in straturile geologice saline.
Cum se poate depozita subteran CO2
Emisiile globale de CO2 sunt, in prezent, de aproximativ 24 gigatone/an, in timp ce capacitatea cunoscuta de depozitare in rezervoarele de hidrocarburi este de 800 gigatone. De asemenea, se anticipeaza ca cele mai adanci formatiuni saline la nivel global depasesc capacitatea de depozitare a rezervoarelor de hidrocarburi.
Procesul consta in separarea dioxidului de carbon rezultat din functionarea termocentralelor sau din alte surse industriale si pomparea acestuia in subteran, la mari adancimi. Procesul de separare a carbonului este inteles de mai bine de 70 ani, iar CO2 este pompat in subteran de aproximativ 30 de ani. Pana in prezent sunt functionale trei mari depozite de CO2, cel mai mare fiind Sleipner, din Marea Nordului. Acesta functioneaza din 1996, separand metanul din gazul natural extras si pompand un milion de tone CO2 anual. Proiectul Salah din Algeria depoziteaza un milion de tone CO2 anual, adica echivalentul emisiilor provenite de la 250.000 de autoturisme. Aici se extrage gaz natural, care se separa in metan, pompat la o termocentrala locala, si CO2, care este pompat inapoi in rezervoarele din formatiunile de roca subterane. Destul de intalnit este si procesul prin care CO2, ca produs secundar al unei industrii, este folosit drept recuperator in industria extractiva. Un asemenea exemplu este industria de gazefiere a carbunelui din Weyburn (Canada), de unde bioxidul de carbon rezultat este comprimat si pompat la exploatarea Saskatchewan.
Analiza SWOT
Puncte tari:
– Capturarea si depozitarea CO2 produs de 700 de termocentrale ar reprezenta echivalentul anularii emisiilor de CO2 ale tuturor autoturismelor de pe Terra.
– Oamenii de stiinta sunt de parere ca exista un potential semnificativ si ireversibil pentru reducerea cantitatilor de gaze cu efect de sera eliberate in atmosfera de activitatile umane pana la sfarsitul secolului.
– Schimbarile climatice forteaza la utilizarea unor tehnologii alternative de productie si de protectie a mediului.
– Utilizarea depozitelor geologice naturale din care s-au exploatat hidrocarburi, a sondelor de exploatare seci sau a celor cu ape impure pentru stocarea CO2 emis de marii producatori industriali.
– CO2 comprimat si pompat in subteran este in principal lichid, el este absorbit de porii si granulele de roca subterana.
– Prezenta infrastructurii necesare: rezervoare epuizate de petrol si gaze, utilizarea CO2 pentru recuperarea
petrolului si a gazelor naturale pe platformele de extractie.
– Alte situri potentiale de depoziare: formatiunile saline teritoriale si marine de mare adancime, filoane de
carbuni ce nu pot fi extrase, acvifere caline de mare adancime.
– Industria de captare a CO2 permite eficientizarea extractiei de petrol fara sporirea emisiilor de gaze cu efect
de sera.
– Estomparea efectelor secundare ale sectoarelor de care omenirea depinde (energie, ciment, rafinarii si procesare combustibili, otel, fier, petrochimie etc.).
– Costuri de stocare semnificativ mai mici fata de potentialele costuri ale schimbarilor climatice.
– Initiativele in domeniu sunt conduse de sectorul industrial extractiv/procesare CO2
Puncte slabe:
– Captarea CO2 de la termocentrale = 15-75 euro/t CO2 net capturat.
– Captarea CO2 de la productia de H si amoniu si procesari gaze = 5-55 euro/t CO2 net capturat.
– Captarea CO2 de la alte procese industriale = 25-115 euro/t CO2 net capturat.
– Transport = 1-8 euro/t CO2
– Depozitare geologica = 0,5-8 euro/t CO2 injectat subteran.
– Monitorizare si verificare depozit = 0,1-0,3 euro/t CO2 injectat.
– Dezvoltarea unor sisteme de colectare si transport CO2 rezultat din alte procese industriale.
– Necesitatea folosirii retelelor de distributie gaz/petrol sau a dezvoltarii unor retele considerabile pentru transportarea CO2 catre statiile de pompare in subteran.
– Riscul scaparilor bruste la pomparea in put sau la transport.
– Riscul contaminarii graduale a straturilor superioare ale solului sau a panzei freatice.
– Exista pareri impartite cu privire la probabilitatea capaci tatii de retinere a depozitelor: Caz A: este foarte probabil sa depaseasca 100 de ani si probabil sa depaseasca 1.000 de ani. Caz B: CO2 fiind depozitat in forma lichida este retinut pentru milioane de ani.
– Schimbarea institutionala, economica si sociala (mentalitatea) va determina si investitii in aceasta tehnologie.
– Tinta de emisii Kyoto a Romaniei de 8% fata de 1989 a fost atinsa intre 1990 si 2006 cu putine eforturi tehnologice.
– Tehnologia este in mod special folosita in domeniul extractiilor petroliere/gaze naturale.
Oportunitati:
– Riscurile si beneficiile pe termen lung, in mod special in privinta monitoriza rii depozitelor, sunt obiectul unor
programe de cercetare de amploare ale UE
– UE are in vedere promovarea si sustinerea legislativa a acestor tehnologii.
– Comertul cu emisii de CO2 si pena lizarile existente 40-100 euro/t CO2 emisa.
– Proiectele JI si Clean development Mechanism.
– Protocolul Kyoto si tintele de emisii pentru state care l-au ratificat, in perioada 2008-2012.
– Procesele de extractie/procesare a combustibililor fosili sunt energofage, iar stocarea de CO2 ar contrabalansa atat
ecologic, cat si economic acest efect.
– Revitalizarea zonelor monoindustriale din domeniul extractiilor fosile (platformele de extractie) sau a productiei de energie (platformele termocentralelor).
– Existenta legislatiei si reglementarilor privind mineritul, schimbarile climatice, extractiile, controlul poluarii, managementul deseurilor, drepturile de proprietate subterane.
– Consultarile privind cadrul legislativ au inceput din 2006.
Amenintari:
– Pasive pe termen lung.
– Un cadru politic pasiv la schimbarile climatice pe termen lung ar putea cauza efecte negative in lant.
– Inexistenta unei politici/legislatii strict legate de depozitarea subterana a CO2.
