Editorial de Raul Cazan
Pamantul s-a imbolnavit, clima a luat-o razna, iar resursele se subtiaza, spune politologul Giovanni Sartori. Cu viteza melcului, sau poate chiar mai incet, lumea incepe sa-si dea seama. Dar oamenii nu vor sa cunoasca; ei vor sa spere. Aceia care dau zilnic stiri pe tema schimbarilor climatice sunt niste catastrofici, niste apocaliptici,
niste pisici negre. Dar daca o veste proasta e adevarata, se cheama ca e adevarata si gata. Din nefericire este adevarat si stiinta o certifica aproape unanim – ca suntem pe marginea unei catastrofe ecologice care va face existenta omului pe planeta de nevietuit. Vestea cea mai proasta este insa ca cei mai indiferenti la propriul destin sunt tinerii. Batranii, in definitiv, pentru ca peste cativa ani nu vor mai fi, se lupta pentru generatiile viitoare. Dar tinerii nu dau doua parale, ii doare-n cot.
Sartori s-a plans, de-a lungul intregului an 2007, ca documentarul fostului vicepresedinte american Al Gore, "Un adevar incomod", a fost vazut de un public imbatranit, in majoritate de peste 40 de ani, in timp ce tinerii protestatari, asa-zisul popor de la Seattle, se plimba in jurul lumii condamnand nervos capitalismul si globalizarea. Sartori ii acuza ca, in turismul lor protestatar, ignora singura cauza care merita aparata: salvarea Pamantului si, odata cu el, salvarea lor insilor.
Marele politolog, un campion al judecatilor de valoare, in scrierile sale din presa italiana nu face niciun comentariu si nu arunca cu niciun verdict in problema cotelor de carbon si a comercializarii certificatelor de gaze cu efect de sera. Poporul de la Seattle, condus de ecologistul englez GeorgeMonbiot, se revolta impotriva acestei noi piete globale care, inevitabil, spun ei, ii va afecta pe micii actori fara forta pe terenul multinationalelor.
In ciuda verdictelor negative date de politologi ecologisti precum Sartori ori a legitimelor revolte moraliste ale ecologistilor radicali anticapitalisti inspirati deMonbiot, certificatele de comercializare a carbonului patrund adanc in toate cotloanele estice ale Europei. Un negustor de credite ale carbonului in vizita la Bucuresti, fara sa fie un ecologist, fara sa fie preocupat de etica globalizarii sau de diferentele culturale dintre Est si Vest, ne-a spus pe sleau: "Cumparam credite de emisii de la companii din estul Europei pentru a le vinde in Europa Occidentala. Chiar daca marea schema a schimbului de emisii in Europa este nobila, actorii din estul continentului fac fata cu greu pietei. Odata ce le cumparam certificatele de carbon, le oferimsi educatie in ce priveste aceasta noua piata. Evident, in chestia asta pe noi ne intereseaza banii".
In viteza zborurilor aeriene de cursa lunga, consumand tone de kerosen, Capitalul depaseste etica si stiinta.
