Programul Comisiei Europene 2025 a fost teren de luptă între cei care vor mai multă competitivitate și cei care vor protecție socială și ecologică.
-
Poziționările politice: PPE și Renew au susținut o Uniune mai competitivă, S&D și Verzii au criticat dereglementarea, ECR și PfE au atacat Green Deal-ul, iar Stânga a acuzat Comisia că favorizează corporațiile.
-
Eurodeputații români: Rareș Bogdan (PNL) a apărat economia împotriva Green Deal-ului, Maria Grapini (PSD) a criticat lipsa de transparență, iar George Axinia (AUR) a atacat birocrația de la Bruxelles.
-
Propunerile privind mediul și sustenabilitatea includ Industrial Clean Deal, obiectivul climatic pentru 2040, o strategie pentru bioeconomie, Ocean Pact, măsuri pentru apa și agricultura sustenabilă, precum și revizuirea regulamentului REACH privind substanțele chimice.
Comisia Europeană încearcă să rescrie regulile jocului politic și economic din Uniune prin Programul său de lucru pentru 2025. Cu promisiuni de „simplificare” și „accelerare”, Bruxelles-ul vrea să demonstreze că poate concilia ambițiile ecologice cu realitatea economică, însă liniile de fractură din Parlamentul European au arătat că această misiune este departe de a fi ușoară. În timp ce criza energetică, inflația și tensiunile geopolitice pun presiune pe liderii europeni, acest program a devenit un teren de luptă pentru viziuni opuse despre viitorul Uniunii.
Programul Comisiei Europene pentru 2025 include un set de inițiative ecologice ambițioase, structurate într-un calendar strategic:
- Trimestrul I: Accent pe energie, industrie curată și obiective climatice pentru 2040.
- Trimestrul II: Strategii pentru bioeconomie, apă și agricultură.
- Trimestrul III: Revizuirea legislației REACH.
Prin aceste măsuri, Comisia vrea să combine tranziția ecologică cu sprijinul pentru industrie și competitivitate. Totuși, programul nu este lipsit de riscuri politice. Grupurile conservatoare și populiste din Parlamentul European deja critică Green Deal-ul, iar propunerile Comisiei au generat dezbateri aprinse. Trimestrul I va fi crucial pentru viitorul agendei ecologice a UE, întrucât Comisia trebuie să navigheze între presiunile politice ale noului Parlament European și scepticismul unor state membre față de măsurile Green Deal.
Parlamentul European a primit programul Comisiei pentru 2025 nu ca pe o direcție clară, ci ca pe o invitație la conflict. PPE, partidul Ursulei von der Leyen, a încercat să mențină aparența unei „confirmări” a priorităților sale, dar tonul calm nu a mascat falia adâncă dintre grupurile politice.
Socialiștii au criticat obsesia pentru competitivitate în detrimentul protecției sociale, iar Verzii au avertizat că „simplificarea” legislativă risca să se transforme în dereglementare. Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) – un grup politic de dreapta, eurosceptic, care pledează pentru suveranitate națională, mai puțină reglementare și o Uniune Europeană mai flexibilă – și PfE – grupul populist și naționalist de extremă dreapta, care include partide cunoscute pentru retorica lor anti-UE și opoziția față de politicile ecologice, s-au bucurat de orice recul al Green Deal-ului, pe care l-au considerat un eșec.
Renew Europe a vrut să fie pragmatic, dar a fost mai degrabă iritat de lipsa de transparență a Comisiei, iar Stânga Radicală a acuzat că totul a fost făcut pe placul marilor corporații.
Cu poziții din ce în ce mai inflexibile, programul Comisiei nu a clarificat direcția Europei, ci a demonstrat cât de divizată era.
Dacă Bruxelles-ul a crezut că a livrat un plan echilibrat, dezbaterea din Parlament a arătat că, în realitate, a încins și mai mult spiritele.
Intervențiile eurodeputaților români în dezbaterea privind Programul Comisiei Europene au fost un amestec de nostalgie, indignare și scepticism suveranist.
Rareș Bogdan (PNL) s-a lansat într-o odă despre gloria europeană pierdută, făcând apel la Churchill, Dante și Balzac, dar ținta reală a furiei sale a fost Green Deal-ul, care ar strangula competitivitatea europeană.
Maria Grapini (PSD) a livrat un rechizitoriu furios la adresa Comisiei, acuzând-o de sfidare și lipsă de transparență, considerând programul atât de slab încât „un student” ar fi putut scrie unul mai bun.
În schimb, George Axinia (AUR) a plasat Bruxelles-ul direct în Bizanțul decăzut, unde birocrații dezbat „sexul îngerilor” în loc să rezolve criza economică.
Deși provin din tabere politice diferite, toți au avut un punct comun: frustrarea față de un Bruxelles pe care îl consideră fie prea birocratic, fie prea deconectat de la realitate, fie pur și simplu incapabil să livreze rezultate.
Unde este Ursula? Absența care a aprins spiritele
Însă prezentarea programului în Parlamentul European a fost umbrită de un detaliu care a stârnit nemulțumirea multor eurodeputați: Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, nu a fost prezentă pentru a-și apăra propriul plan. În locul său, la pupitru a urcat comisarul Maroš Šefčovič [comisarul pentru Comerț și Securitate Economică, n.r.], care, deși a încercat să tempereze spiritele, nu a reușit să oprească valul de critici.
De ce a lipsit von der Leyen? Potrivit agendei oficiale, aceasta a ales să participe la întâlniri cu președintele Consiliului European, António Costa, și premierul canadian, Justin Trudeau.
Pentru mulți parlamentari, această alegere a fost percepută ca o sfidare. Valérie Hayer, lidera grupului liberal Renew Europe, a punctat că „simbolismul contează”, mai ales într-un an electoral, iar social-democratul Alex Agius Saliba a mers și mai departe, numind absența lui von der Leyen „o lipsă de respect” față de instituția legislativă a UE.
Dar nemulțumirile nu s-au oprit aici. Unii eurodeputați au ridicat și problema transparenței, întrebându-se de ce anumite grupuri politice au avut acces la detalii despre program cu mult înainte de restul parlamentarilor. Cu alte cuvinte, suspiciunea că jocurile politice se fac în spatele ușilor închise, iar unii actori sunt favorizați în detrimentul altora, a tensionat și mai mult dezbaterea.
Un program, mai multe viziuni. Cine ce vrea?
În acest climat de nemulțumire, PPE – grupul politic din care face parte von der Leyen – a încercat să mențină o poziție calmă, subliniind că prezentarea a fost doar „prima confirmare” că prioritățile lor sunt respectate. Însă adversarii lor politici nu au fost la fel de îngăduitori.
Socialiștii au atacat programul Comisiei pentru că pune accent aproape exclusiv pe competitivitate, ignorând dimensiunea socială a crizei prin care trece Europa. La rândul lor, conservatorii din ECR au văzut această dezbatere ca pe o oportunitate de a sublinia că UE admite tacit eșecurile trecute, iar liderii populiști de extremă dreapta au folosit momentul pentru a cere o abandonare totală a agendei ecologice.
Ce se poate observa din dezbatere este că, în Parlamentul European, pozițiile sunt mai polarizate ca niciodată. Partidul Popular European (PPE), principala forță de centru-dreapta din legislativul european, și Renew Europe, grupul liberalilor pro-europeni, susțin ideea unei Uniuni mai competitive, dar cer mai puțină birocrație și o abordare pragmatică a reglementărilor.
PPE a văzut în programul Comisiei o confirmare că prioritățile sale sunt respectate, în timp ce Renew a criticat modul în care a fost gestionată comunicarea cu Parlamentul.
Pe de altă parte, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D), grupul de centru-stânga, și Verzii/Alianța Liberă Europeană (Verts/ALE), care promovează politici ecologiste și sociale, avertizează că „simplificarea” propusă riscă să se transforme într-o dereglementare periculoasă, care ar putea slăbi protecția socială și ecologică. S&D insistă că „avem nevoie de o busolă socială”, potrivit liderei grupului, Iratxe García Pérez, care a subliniat că programul Comisiei este prea focalizat pe competitivitate și ignoră creșterea nemulțumirii sociale.
Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), un grup de dreapta eurosceptic, au descris accentul pus de Comisie pe competitivitate drept „o recunoaștere a greșelilor trecutului”. Liderul ECR, Nicola Procaccini, a salutat renunțarea la unele dintre reglementările ecologice adoptate anterior, pe care le-a catalogat drept parte a unei „frenezii verzi”.
Green Deal-ul sub presiune: susținere timidă, atacuri agresive
De partea cealaltă, grupurile naționaliste și populiste din Identitate și Democrație (ID) au atacat frontal Green Deal-ul, aliniindu-se la cererile liderului lor, Jordan Bardella, de a bloca legislația ecologică în colaborare cu PPE și ECR. Între timp, Verzii au avertizat că dereglementarea excesivă va crea un spațiu pentru apariția unui „Trump european”, așa cum a formulat Bas Eickhout, avertizând că „dacă credem că competitivitatea va fi salvată doar prin mai puține reglementări, aceasta nu este o viziune îndrăzneață, ci una simplistă”.
Stânga Europeană (The Left), care reunește partidele radicale de stânga, consideră că programul Comisiei este conceput în beneficiul marilor corporații și ignoră complet drepturile muncitorilor și nevoile cetățenilor vulnerabili. Criticile lor s-au îndreptat atât către lipsa unui angajament clar pentru reducerea inegalităților, cât și către orientarea Comisiei spre competitivitate în detrimentul investițiilor sociale.
Unde au fost românii? Trei viziuni, o singură frustrare
Intervențiile eurodeputaților români în dezbaterea privind Programul Comisiei Europene au fost un amestec de nostalgie, indignare și scepticism suveranist.
Rareș Bogdan (PNL) s-a lansat într-o odă despre gloria europeană pierdută, făcând apel la Churchill, Dante și Balzac, dar ținta reală a furiei sale a fost Green Deal-ul, care ar strangula competitivitatea europeană.
Maria Grapini (PSD) a livrat un rechizitoriu furios la adresa Comisiei, acuzând-o de sfidare și lipsă de transparență, considerând programul atât de slab încât „un student” ar fi putut scrie unul mai bun.
În schimb, George Axinia (AUR) a plasat Bruxelles-ul direct în Bizanțul decăzut, unde birocrații dezbat „sexul îngerilor” în loc să rezolve criza economică.
Rareș Bogdan (PNL) – Mesianism și nostalgie europeană
Lider informal al delegației românești din PPE, liberalul Rareș Bogdan a livrat un spectacol de indignare teatrală. A început în forță, dramatizând criza europeană într-o manieră aproape apocaliptică:
„În aceste zile se decide viitorul Europei. Cetățenii europeni strigă: ‘Deșteptați-vă!’. Dar Europa noastră administrativă, politică și economică pare să nu înțeleagă.”
Mai departe, el a lansat o elegie politică despre o Europă aflată pe patul de moarte, comparând-o cu o „doamnă în vârstă, ajunsă în scaun cu rotile”, în timp ce cetățenii săi devin tot mai radicali. Dar cine este de vină pentru această decădere? Desigur, Green Deal-ul, reglementările sufocante și refuzul de a adopta o viziune economică mai pragmatică.
În discursul său, Rareș Bogdan a jonglat între o Europă a valorilor înalte (Mozart, Dante, Balzac, Churchill) și una aflată în declin economic, care se plânge că a pierdut competiția globală cu SUA și China. El s-a vrut un apărător al industriei europene strangulate de Green Deal, dar a păstrat destulă ambiguitate. Totuși, lovitura finală a venit cu un aer de conservatorism clasic:
„Dacă spunem că femeile sunt femei și bărbații sunt bărbați, ferească Dumnezeu, suntem repudiați.”
Maria Grapini (PSD) – Indignare populistă și acuzații de fraudă
Maria Grapini, eurodeputata PSD, nu s-a dezis de stilul său direct, uneori incoerent, dar mereu plin de indignare populistă. Spre deosebire de Rareș Bogdan, care a vrut să salveze Europa de la prăbușire, Grapini a fost convinsă că problema e mai simplă: Comisia Europeană pur și simplu nu face nimic util și, mai grav, ignoră Parlamentul European. Tonul atacului ei a fost setat de la început:
„Cred că pot să încep spunând că doamna președintă a Comisiei dă dovadă de sfidare, lipsă de respect și dezinteres.”
Dacă Rareș Bogdan a jucat cartea grandorii europene pierdute, Grapini a intrat direct în retorica de tipul „Comisia ne minte”. Lipsa Ursulei von der Leyen de la dezbatere a devenit punctul de plecare pentru a ataca întregul program.
„Acum, domnule comisar (n.r. – Maroš Šefčovič, comisarul pentru Comerț și Securitate Economică), 11 pagini are acest proiect pe cinci ani. Să știți că un student pe care l-am mentorat a făcut un program mai bun și mai concret.”
Atacul său nu s-a oprit doar la critici generale. Spre deosebire de Rareș Bogdan, care a atacat voalat Green Deal-ul, Grapini e mai preocupată de lipsa fondurilor europene și de frauda masivă din sistem:
„Nu spuneți nimic despre cum să recuperăm banii. Este o fraudă imensă. Alimentăm bugete la Parchetul European, la o groază de instituții, dar nu reușim să adunăm banii care sunt fraudați.”
George Axinia (AUR) – Bizanțul, conspirațiile și birocrația europeană
Discursul lui George Axinia (AUR) a fost, fără îndoială, cel mai pitoresc dintre cele trei. Spre deosebire de Rareș Bogdan, care se prezintă ca un salvator al competitivității europene, și Grapini, care atacă Comisia, Axinia a ales să compare UE cu Bizanțul, într-o analogie greu de uitat:
„Se spune că la căderea Constantinopolului, teologii bizantini baricadați în cetate discutau despre sexul îngerilor. Fix așa arată și propunerea de program de lucru al Comisiei Europene pentru 2025.”
În viziunea lui Axinia, Bruxelles-ul este o bulă de birocrați deconectați de realitate, pierduți în reglementări inutile, în timp ce lumea exterioară arde. Ca și Rareș Bogdan, și el critică „inflația legislativă” și reglementările sufocante, dar o face dintr-un registru mai apropiat de retorica suveranistă:
„În timp ce alții dezvoltă tehnologie înaltă, inovează în medicină sau obțin surse noi de energie, Uniunea Europeană a legat dopul de sticlă.”
Axinia nu s-a sfiit să sugereze că UE este un sistem birocratic închis, care nu sprijină inovația și economia reală. Deși a atacat Green Deal-ul, abordarea sa a fost mai filosofică și mai conspirativă.
„Această comisie condusă de Ursula von der Leyen este ruptă de realitate. Nu este capabilă să producă politici publice care să încurajeze economia.”
Mediul și sustenabilitatea în Programul Comisiei Europene 2025 – Calendarul propunerilor
1. Clean Industrial Deal (Trimestrul I – sfârșitul lunii februarie)
Una dintre principalele inițiative ecologice este Clean Industrial Deal, care are scopul de a accelera decarbonizarea industriei europene. Aceasta include măsuri pentru:
- Reducerea emisiilor industriale și promovarea utilizării materialelor și tehnologiilor sustenabile;
- Îmbunătățirea accesului la energie curată și competitivă pentru sectoarele industriale;
- Crearea unor piețe pentru materiale circulare și produse ecologice;
- Sprijinirea securității economice prin investiții strategice în energie regenerabilă și tehnologii verzi.
Clean Industrial Deal va fi prezentat până la sfârșitul lunii februarie și face parte din strategia Comisiei de a poziționa UE ca lider în tranziția ecologică, evitând în același timp pierderea competitivității.
2. Energia și decarbonizarea (Trimestrul I – Trimestrul II)
Una dintre cele mai importante inițiative vizează stabilirea unei ținte de reducere a emisiilor cu 90% până în 2040, care va fi inclusă în legislația UE privind clima. Această măsură va fi decisivă în pregătirea poziției UE la COP30 (Belém, Brazilia).
- Planul de acțiune pentru energie accesibilă (Trimestrul I – martie-aprilie)
- Accelerarea investițiilor în infrastructura de rețea digitalizată și modernizarea rețelelor electrice;
- Decarbonizarea sistemelor de încălzire și răcire prin energie regenerabilă;
- Reducerea dependenței de importurile de energie fosilă din Rusia;
- Promovarea tehnologiilor nucleare avansate, inclusiv reactoare modulare mici (SMR).
- Obiectiv climatic pentru 2040 (Trimestrul I – februarie-martie)
3. Strategia pentru Bioeconomie (Trimestrul II – aprilie-iunie)
Comisia va introduce o nouă Strategie pentru Bioeconomie, care urmărește:
- Dezvoltarea unor modele de producție și consum circulare, bazate pe resurse biologice regenerabile;
- Reducerea dependenței de resursele fosile și promovarea materialelor alternative;
- Creșterea rezilienței industriei europene în fața provocărilor climatice, biodiversității și poluării.
Această strategie va fi esențială pentru implementarea unor noi standarde privind economia circulară și reutilizarea resurselor naturale.
4. Ocean Pact și strategia pentru apă (Trimestrul II – aprilie-iunie)
Printre cele mai importante inițiative la acest capitol sunt Ocean Pact și Strategia europeană pentru reziliența apei vizează protejarea biodiversității marine, utilizarea sustenabilă a resurselor și gestionarea apei pentru combaterea secetei și poluării.
- Ocean Pact (aprilie-mai)
- Un cadru unic de reglementare pentru protejarea biodiversității marine și utilizarea sustenabilă a resurselor marine.
- Strategia europeană pentru reziliența apei (mai-iunie)
- Abordare „de la sursă la mare” pentru gestionarea resurselor de apă;
- Combaterea secetei și poluării apelor, incluzând măsuri de protecție împotriva deficitului de apă.
5. Agricultura și alimentația sustenabilă (Trimestrul II – mai-iunie)
Un proiect mult-așteptat este revizuirea PAC care urmărește simplificarea birocratică și tranziția spre agricultură sustenabilă.
- Revizuirea Politicii Agricole Comune (PAC) pentru reducerea sarcinii administrative asupra fermierilor și facilitarea tranziției către practici mai sustenabile.
- Viziunea pentru Agricultură și Alimentație va propune măsuri strategice pentru siguranța alimentară și protejarea fermierilor.
6. Revizuirea regulamentului REACH (Trimestrul III – iulie-septembrie)
Comisia va propune simplificarea regulamentului REACH (Registration, Evaluation, Authorisation and Restriction of Chemicals) pentru industria chimică, fără a compromite siguranța și protecția mediului. Acesta va include măsuri pentru:
- Reducerea utilizării substanțelor chimice periculoase;
- Reglementări mai clare pentru „substanțele chimice eterne” (forever chemicals).
Această revizuire este așteptată să genereze controverse între industria chimică și organizațiile de mediu.
#Reglementare #DezbateriUE #Eurodeputati #ViitorulEuropei #ScandalPolitic #Agenda2025 #GreenDeal #Competitivitate #Sustenabilitate #Energie #Agricultura #Bioeconomie #OceanPact #PAC #REACH #ParlamentulEuropean
CITEȘTE ȘI:
Bugetul UE 2025: Agricultură sacrificată, firimituri pentru mediu
