Text de Masimiliano Bodio
Bioplasticul facut din produse naturale precum fainile de cereale, amidonul din cartofi si uleiurile vegetale este din grupa produselor biodegradabile 100%.
Ciclul de viata al acestor materiale incepe din natura si se termina in natura. Ele utilizeaza resurse regenerabile din culturi non-OMG si raspund perfect normativei europene EN 13432.
Biodegradabilitatea este o proprietate a substantelor organice care se descompun la actiunea bacteriilor din natura. Aceasta trasatura contribuie esential la mentinerea echilibrului natural.
O substanta biodegradabila precum bioplasticul este atacata de microorganisme si se transforma in apa, anhidride carbonice si humus.
Inca din 1994, Comunitatea Europeana a inceput sa se ocupe de acest argument. De altfel, chiar in acel an, Uniunea Europeana a emis o directiva, nr. 62, care armoniza la nivelul national al tuturor statelor membre gestiunea deseurilor provenite din ambalaje, cu scopul unei protectii ecologice augmentate.
In particular, directiva invita tarile membre sa-si actualizeze masurile de preventie privind folosirea materialelor monoutilizabile, dar si sa-si refoloseasca si sa-si recicleze materialele de impachetare, cu scopul de a reduce numarul ambalajelor care ajung la gunoi.
Pentru buna aplicare a directivei era necesar sa se adopte standarde armonizate.
Standardele privind packagingul au fost pregatite de CEN (the European Standardisation Commitee), cu mandatul Comisiei Europene.
Standardul European EN 13432/2000 impune pentru ambalajele renovabile scheme de testare si criterii de evaluare pentru acceptarea finala a packagingului cu cerintele esentiale de biodegradabilitate si compostabilitate, definite in directiva. Norma EN 13432 este un standard armonizat si publicat in „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene“.
In Europa, toate pungile de la supermarket sunt considerate packaging, deci sunt supuse directivei europene nr. 62/94. Folosirea bioplasticului in Europa si in lume este in mare expansiune, in ciuda costurilor relativ ridicate.
Ajunge doar sa ne gandim ca cresterea acestora la nivel mondial este de peste 20%. Chiar tari precum Statele Unite ale Americii, nu foarte sensibile la problemele ecologice, au initiat programe pentru folosirea bioplasticului, iar, de foarte curand, statul California a anuntat ca favorizeaza si promoveaza biopolimerii.
Toate marfurile monoutilizabile, actualmente din plastic, pot fi fabricate din biopolimeri. Exista patru motive foarte puternice care explica cresterea utilizarii biopolimerilor:
– scaderea poluarii potentiale determinate de abandonarea pungilor in natura,
– sustinerea agriculturii curate,
– diminuarea CO2 din atmosfera,
– economisirea energiei – nu se consuma produse derivate ale petrolului.
Multe tari europene au adoptat deja masuri de preventie privind utilizarea
pungilor din plastic conventional. In Italia, incepand cu 2010, pungile din plastic vor fi interzise in magazine si vor fi admise numai cele biodegradabile, conforme cu standardul armonizat EN 13432.
