Bijuteriile ne-au plăcut dintotdeauna, iar oamenii le-au oferit atât o valoare intrinsecă, cât și una culturală. Mai mult decât atât, ne-au oferit siguranță în vremuri de restriște, iar oamenii s-au întors la metalele prețioase de fiecare dată când vremurile păreau tulburi. Chiar și acum, în noiembrie 2024, prețurile aurului și argintului au atins de mai multe ori praguri record în ultimele zile, pe fondul schimbărilor dramatice și amenințărilor la nivel mondial.
În România s-a scris puțin spre deloc despre bijuterii în sine și despre cât de sustenabile sunt sau nu sunt ele. În primul rând, de unde vin ele. Cu toate acestea, multă lume a răsuflat ușurată când proiectul minier de la Roșia Montană a fost blocat. În prezent în România nu există exploatări miniere auro-argentifere active, potrivit informațiilor de la Ministerul Economiei.
Majoritatea oamenilor nu sunt, însă, conștienți că o singură piesă minoră poate lăsa în urmă poluare și drame umane. Potrivit calculelor celor din campania „No Dirty Gold”, Radhika Sarin explica, în raportul „Consumer education and action for mining reform”, că
extragerea unei cantități suficiente de aur pentru fabricarea unei verighete modeste din acest metal generează aproximativ 20 de tone de deșeuri miniere periculoase.
Țările care ocupă acum primele locuri în furnizarea de aur la nivel global sunt Burkina Faso, Coasta de Fildeș și Ghana, potrivit unui raport LBMA din 2022.
Timp de ani de zile, Africa de Sud a furnizat o mare parte din rezervele de aur ale lumii și asigură și acum o parte din cererea curentă.
Costul? O parte dintre „dealurile” mici care ocupă regiunile rurale ale acestei țări nu sunt tocmai dealuri: sunt halde de deșeuri miniere!
Nici România nu a fost ferită, însă, în trecut. Satul Geamăna a fost inundat în anii 1970 ca urmare a deversării de steril de la mina de cupru Roșia Poieni.
Lacul de steril ce conține metale grele și alte substanțe periculoase se întinde pe 13 hectare.
Și totuși de unde luăm bijuterii și metalul prețios pentru ele?
Pentru a afla mai multe am cerut câteva date de la Institutul Național de Statistică.
În primele șase luni ale anului – au fost importate 112.858 de kilograme de argint sub formă brută sau semiprelucrată sau sub formă de pulbere, în timp ce exporturile au fost de 12.423 de kilograme.
În ceea ce privește aurul, s-a importat mai puțin decât s-a exportat – 605 kilograme vs. 2.708 kilograme.
În ceea ce privește bijuteriile din argint, au fost importate 55.801 kilograme, în timp ce au fost exportate 87.364 kilograme.
Bijuterii de argint din metale prețioase, altele decât argintul, au fost aduse în țară – 1.981 de kilograme, în timp ce au fost exportate 193 de kilograme.
În anumite condiții, chiar și metalele obținute din deșeuri electronice și electrocasnice pot ajunge să fie amestecate, împreună cu materiale provenite din minerit, pentru realizarea de bijuterii.
Un expert din domeniu, care nu a dorit să fie numit, a explicat pentru Green Report că în acest moment tehnologiile prin care metalele pot fi separate din plăcile electronice sunt extrem de costisitoare și, din acest motiv, ele merg prioritar pentru recuperarea metalelor în alte țări.
Deficitul de experți în acest domeniu își spune de asemenea cuvântul.
Dar ce înseamnă bijuterii sustenabile?
În România, industria este modestă, iar datele, precum și experții sunt greu de găsit.
Pentru a înțelege mai bine domeniul, am apelat la experții LBMA – London Bullion Market Association, al cărui raport l-am citat deja. LBMA se autodefinește drept singura autoritate independentă din lume pentru metale prețioase.
Organizația a creat standardul global de facto pentru aur și argint și gestionează ceea ce numesc „Lista furnizorilor de încredere”. Aceasta include toți rafinatorii din lume care îndeplinesc standardele LBMA de calitate și de etică, după cum a explicat directorul tehnic al LMBA, Neil Harby, pentru Green Report.
„Noi stabilim specificațiile pentru lingourile standard de aur și argint pe care le vedeți pe piață. Din 2010, odată cu implicarea OECD (n.r. – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) în lanțurile de aprovizionare responsabile și introducerea reglementării Dodd-Frank în SUA, am implementat conceptul de sursă responsabilă. Am început cu aurul responsabil și, ulterior, am extins inițiativa și la argint”, a spus Harby.
Reprezentantul acestei organizații a subliniat că toate companiile afiliate trebuie să demonstreze clar proveniența aurului și argintului pe care îl procesează. Ele raportează aceste date către LBMA.
„Pentru voi, ceea ce este important de știut este că noi clasificăm sursele în două mari categorii: aur provenit din minerit (din mine mari sau mici), și aur și argint reciclate. Astfel, avem o imagine completă a fluxurilor globale de metale reciclate. În esență, dacă sunteți bijutier sau producător și lucrați cu rafinăriile sau producătorii noștri, puteți avea certitudinea că materialele provin din surse responsabile”, a afirmat Harby.
Colectare și reciclare
Potrivit specialistului de la LBMA, care a lucrat în trecut pentru una dintre cele mai mari rafinării din lume, în Africa, criteriile de sustenabilitate trebuie respectate și de colectorii de aur vechi, cum sunt amaneturile.
Orice amanet trebuie:
- să știe cine este clientul său,
- să nu facă plăți în numerar,
- și să poată demonstra sursa bijuteriilor pe care achiziționează pentru ca acestea să nu fie false, furate sau realizate din materiale care sunt trecute în mod incorect ca reciclate.
În afara amaneturilor, rafinăriile intermediare sau agregatorii intermediari colectează materile. LBMA, Responsible Jewellery Council și Responsable Minerals Initiave (RMI) – inițiativa americană pentru minerale responsabile – s-au întâlnit pentru a se asigura că sistemele le sunt aliniate.
Pericolul greenwashing-ului
Expertul admite că nu există o cantitate suficientă de metale prețioase la nivel global, astfel încât extracția să nu mai fie necesară.
„Ceea ce vedem nu neapărat în industria argintului, dar în industria aurului, există chiar și câțiva producători mari globali care spun că folosesc doar material reciclat și știm că nu există suficient pentru a satisface cerințele tuturor. Iar ceea ce se întâmplă este că acest comportament promovează practica de a trece aurul minat drept aur reciclat”, explică Harby.
Acest lucru înseamnă că un rafinor intermediar ia aur minat și face bijuterii nerafinate, iar un alt rafinor din lanțul de aprovizionare va cumpăra acea bijuterie, o va topi și va face din nou bijuterii, spunând că provine dintr-o sursă reciclabilă.
„Asta numim „greenwashing”, adică treci aurul minat drept aur reciclat. Aceasta este o problemă reală”, mai adaugă expertul.
Singura metodă prin care aceasta practică se poate evita este cunoașterea clientului și a partenerului.
Clienții serioși vor vrea să știe de unde provine materialul, iar magazinele de încredere vor putea prezenta traseul parcurs de bijuteria finală, prin certificări și videoclipuri.
Chiar dacă pentru afacerile mici este mai dificil să atingă standardele, acest lucru nu le oprește să facă lucrurile fundamentale în mod corect.
Sustenabilitatea costă însă. Costurile produselor pot crește dacă criteriile sunt respectate, admite expertul.
„La un târg de bijuterii organizat recent la Londra, erau reprezentanți ai industriei bijuteriilor care explicau cum da, acest lucru le-a afectat serios capacitatea de a vinde bine, de a cumpăra materialul necesar pentru a-și face produsele.
Așadar, există unii care au probleme acum, iar acest lucru se poate întâmpla, dar dacă nu ești scrupulos, vei începe să îți asumi riscuri și să faci scurtături pentru a reduce costurile”, a mai spus Neil Harby.
#greenwashing #bijuterii #sustenabilitate #bijuteriisustenabile #metalepretioase #minerit #trasabilitate #trasabilitateabijuteriilor #aur #argint #bijuteriisustenabile #ethicaljewelry #sustainablegold #preciousmetals
