Pădurile din ariile protejate riscă să fie amenințate din cauza unor bâlbâieli legislative care permit proprietarilor să decidă singuri dacă vor să-și protejeze pădurile, pe propria lor cheltuială, sau nu, spun reprezentanții WWF România. Soluția este la îndemâna Ministerului Agriculturii (MADR), care poate avea grijă de aceste păduri direcționând banii europeni, prin intermediul Planului Național Strategic (PNS), către proprietarii care sunt dezavantajați de aceste măsuri de protecție.
WWF a atras de mai multe ori atenția asupra pericolului subfinanțării pădurilor și a propus o serie de măsuri care să fie incluse în PNS, pe care le-a trimis inclusiv către Comisia Europeană, astfel încât să ne putem proteja pădurile în condiții sustenabile. Răspunsul Comisiei scoate în evidență necesitatea unei măsuri specifice pentru ariile protejate Natura 2000, precum și a plăților pentru compensarea proprietarilor care nu pot recolta lemn din pădurile pe care le dețin.
„Îi solicităm Ministerului Agriculturii să completeze PNS și să includă observațiile Comisiei Europene astfel încât să ne îndeplinim obiectivele de climă și mediu solicitate statelor membre și să putem în sfărșit să ne protejăm pădurile și biodiversitatea. Procesul trebuie să fie transparent și participativ, iar WWF își exprimă public disponibilitatea de a participa în grupurile de lucru pentru elaborarea unei forme corecte și echitabile a PNS”, au subliniat reprezentanții organizației de mediu.
Studiu de caz: aria naturală protejată Cheile Lăpușului
Conform legislației actuale, planurile de management pentru ariile naturale protejate primesc avizul favorabil de la MADR doar dacă măsurile de conservare sunt revizuite astfel încât să nu se suprapună măsurilor voluntare din PNS.
PNS nu prevede sumele necesare pentru acordarea plăților Natura 2000, adică a compensațiilor pentru deținătorii de terenuri din ariile naturale protejate restricționați prin Planurile de Management. În aceste condiții, MADR solicită eliminarea unor măsuri de conservare din aceste planuri pentru ca acestea să nu devină obligatorii, subminând astfel chiar scopul unui plan de management: de a genera condiții obligatorii de utilizare a resurselor naturale.
În condițiile în care măsurile de conservare sunt obligatorii, plățile prevăzute în PNS, care au un caracter voluntar, nu mai pot fi acordate. Astfel ne confruntăm cu situația paradoxală de a conserva ariile naturale protejate doar dacă cei implicați doresc acest lucru, decizia fiind una voluntară.
Această situație este clar menționată în documentul transmis de MADR către Ministerul Mediului în procedura de aprobare a Planului de Management pentru aria naturală protejată Cheile Lăpușului: „Astfel, prin introducerea acestor măsuri (n.n. măsuri de conservare) în planul de management, acestea devin cerințe obligatorii și deținătorii de păduri de pe raza sitului nu mai pot aplica la submăsura 15.1, ținând cont de faptul că acordarea plăților compensatorii este condiționată de angajamentul voluntar al beneficiarului…”
WWF România speră că MADR va fi deschis discuțiilor și că va lua în calcul observațiile Comisiei Europene pentru revizuirea Planului Național Strategic, care decide viitorul pădurilor noastre pentru următorii 10 ani.
