Dumitru MIHALACHE, Președintele Asociației Române pentru Managementul Deșeurilor (A.R.M.D.) și Membru al Consiliului de Administrație Rosal Grup, a transmis către Green Report un punct de vedere privind ordonanța de urgență care amână aplicarea legislației privind taxarea la groapă pentru anul 2019. Vom reveni și cu punctul de vedere oficial al reciclatorilor.
Reciclatorii, mai precis doar unii dintre ei, sunt singurii nemulțumiți de noua ordonanță. Ei s-au luptat și cu OTR-urile și cu operatorii de salubritate și cu administratorii de depozite, de fapt cu toți cei care le stăteau în cale ca să obțină „reciclabilul” în cantități mari și la prețuri derizorii, pe gratis dacă este posibil. Nu au ținut și nu țin nici acum cont că o astfel de ordonanță are în prezent o bază largă de acceptare, inclusiv din partea UE (Jaspers printr-un studiu finalizat încă din august anul trecut a arătat că România nu poate atinge ținta de reutilizare și reciclare de 50% decât în anul 2025).
Pentru cei ce au un minim de decență și se apleacă asupra legislației în vigoare (realizată în baza celei europene), rezultă că abia acum se acționează corect în baza acesteia. Menționăm aici Legea 211/2011 art. 17 alin. 1 și Legea 101/2006, republicată art. 2 pct. 9.
În comunitatea europeană există atât principiul „răspunderea extinsă a producătorului”, cât și principiul „poluatorul plătește”, principii care stau la baza conceptului de „economie circulară” și conceptului „zero waste”.
Trebuie menționat că OUG 39/2016 a fost introdusă practic fără norme de aplicare, ceea ce a creat 3 situații diferite:
- unele UAT-uri au aprobat introducerea taxei (de fapt penalitate) în tariful de prestație ( o creștere maximă de 2,34 lei/persoana/lună );
- în alte zone plata acestei penalități s-a facut direct din bugetul local;
- nu a fost aprobată nicio modificare de către UAT(în mod subiectiv), această ultimă variantă a dus la blocarea activității, la falimententarea operatorilor de salubritate și a firmelor care administrează depozitele de deșeuri. Practic, vorbim de o concurență neloială.
Din aceste motive (de neaplicabilitate), s-a ajuns la necesitatea modificării ordonanței, atât în perioada ministrului Daniel Constantin, cât și a actualului ministru, Grațiela Gavrilescu.
În toate țările europene unde se aplică această penalitate la depozitare, s-a realizat infrastructura necesară colectării selective, au sisteme viabile de deviere de la depozitare (stații de sortare, stații de tratare mecano-biologică pentru producerea de compost – care în România nu este reglementat, incineratoare cu recuperare de căldură, producere de RDF, etc); toate aceste investiții au în spate fonduri europene, investiții publice și/sau private, și nu în ultimul rând, pe principiul „poluatorul plătește”, un tarif ce variază între 10-25 euro/persoana/lună, nu ca în România unde tariful variază între 0,25-2,5 euro/persoană/lună. Situația actuală a programului POS Mediu, este cât se poate de grăitoare în acest sens.
Trebuie precizat încă o dată că operatorul de salubritate nu este decât un agent economic care-și desfasoară activitatea în baza unui contract încheiat cu autoritatea locală. Contractul este încheiat în urma câștigării unei licitații care a avut la bază un caiet de sarcini cu prevederi foarte clare cu privire la activitățile ce urmează să fie desfășurate de operator.
În concluzie, legislația românească care trebuie armonizată cu legislația europeană, trebuie în același timp să fie clară și precisă, cu norme de aplicare bine stabilite, care să nu lase loc la interpretări subiective.
